În memoria doamnei Angela Monica Jucan
Se scaldă ochii-n lacrimi de durere
Și plouă cu petalele de slove,
Iar a plecat în lumea de tăcere,
Un suflet rătăcit printre mangrove.
Tăcerea se așterne peste toate,
Doar timpul se mai trece peste noi,
În veșnicie zborul tău mai poate,
Înveșmânta poeme pentru noi.
Clepsidra ta și-a risipit nisipul,
Ducând cu el bucăți din viața ta,
Dar a oprit o clipă anotimpul
Ce printre stele vii te va purta.
Popas vei face în eternitate,
Unde e drumul fără de sfârșit,
Dureri, nevoi, vor fi atunci uitate,
Vedea-vei doar imensul nesfârșit.
Vei rămânea mereu în calda vară,
Iar floarea de lumină va culca,
O veșnică și dulce primăvară,
În toamnă pașii tăi nu vor călca!
Autor: Aurelia Oancă
31.07.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu