De ce nu este primită Ucraina în NATO?

 

”Ucraina, dezinformare și demistificare” proiect al Societății Academice din România (SAR)

De ce tac rușii? De ce nu se răzvrătesc? Răspunsurile unui rus distins cu Premiul Nobel

”Acum există o luptă pentru viitor. Există o luptă pentru ceea ce va fi. Există o bătălie pentru cum va fi societatea. Cine va câștiga – junta sau cetățenii liberi?”, s-a întreabat, retoric, Dmitri Muratov, redactorul ziarului Novaia Gazeta, laureat al Premiului Nobel, în discursul despre războiul din Ucraina și situația din Rusia, ținut la Global Media Forum.

”Programul juntei a fost formulat, probabil, de cel mai popular șef al unei companii militare private, miliardar, supermanager Evgheni Prigojin. Permiteți-mi să vă reamintesc programul său, el l-a subliniat: „Nu mai construiți poduri și teatre. Toată Rusia ar trebui să lucreze în fabrici de apărare. Pentru o vreme, Rusia ar trebui să devină Coreea de Nord. Copiii elitei ar trebui să se întoarcă din străinătate în Rusia. Efectuați o mobilizare generală. Închideți granițele.”, a subliniat Muratov.

Laureatul Nobel arată, însă, că noua generație nu e dispusă să urmeze un asemenea apel. ”Noua generație, născută sub Gorbaciov și puțin mai mult, nu este gata să se sacrifice. Această generație construiește viitorul, în timp ce autoritățile din Rusia încearcă să îmbunătățească trecutul. Aceasta este o generație unică uimitoare, aceștia sunt profesioniști, aceștia sunt oameni cu empatie ridicată. Mulți dintre ei și-au părăsit patria, mulți pentru totdeauna. Probabil știm cine a plecat pentru totdeauna. Acești oameni își iau animalele de companie cu ei. A existat o creștere de 26 de ori a numărului de cipuri pentru animale de companie, deoarece oamenii pleacă definitiv. Între 700.000 și un milion de tineri au părăsit Rusia. Nu vor să ucidă. Și nu vor să fie uciși”, a punctat Dimitri Muratov.

De ce nu este primită Ucraina în NATO? De ce se tem aliații? Interviu cu un expert în relațiile dintre Rusia și NATO

”Un obstacol serios în calea aderării Ucrainei la NATO ar putea fi sosirea (la un moment dat - n.r.) în locul lui Zelenski a unui președinte care să fie asemănător cu foștii lideri ucraineni. El ar putea avea o viziune opusă asupra relațiilor cu Occidentul și cu Rusia. Dar acest lucru este greu de imaginat acum. Totuși, este mai probabil (decât sosirea unui președinte pro-rus - n.r.) ca Zelenski să fie înlocuit în viitor de un lider de extremă dreapta care ar difuza idei revanșarde – mai ales dacă Ucraina nu-și atinge obiectivele de revenire la granițele din 1991. Și ne amintim că o țară membră NATO nu poate fi expulzată din alianță.”, explică Kimberly Marten, politolog specializat, printre altele, în istoria relațiilor dintre Rusia și NATO, într-un interviu pentru site-ul rusesc de opoziție Meduza.

”Unul dintre motivele pentru care Germania și SUA nu se grăbesc să garanteze viitoarea apartenență a Ucrainei la alianță este tocmai faptul că Zelenski nu va fi președinte pentru totdeauna. Este important pentru ei să se asigure că Ucraina rămâne în viitor un partener de încredere care nu va împinge NATO într-un conflict direct cu Rusia”, mai explică expertul.

 ”De asemenea, este important să ne amintim că, dacă NATO leagă în mod oficial apartenența Ucrainei de sfârșitul războiului, i-ar putea da lui Putin o carte albă pentru a nu pune capăt războiului niciodată. Ceea ce ridică o altă întrebare: când se consideră că un război s-a încheiat? Când s-a ajuns la o încetare a focului? Și de unde știm cât de stabil va fi acest armistițiu? Cred că mulți oameni sunt îngrijorați de faptul că Ucraina riscă să nu reușească să își atingă obiectivele maxime, iar Germania și SUA vor să vadă ce se va întâmpla în continuare.

Ucraina va accepta să fie alipită Poloniei pentru a intra în UE și NATO, este una dintre noile narațiuni ale propagandei rusești

Polonia va ocupa Ucraina pentru a o rupe definitiv de Rusia zice mitul, analizat și deconstruit de Marin Gherman, pe Veridica. Acesta arată modul în care presa de propagandă a prezentat acțiunile de reconciliere istorică polono-ucrainene: ”O parte din Ucraina s-ar putea uni cu Polonia (...) care va deveni automat membru atât al NATO, cât și al Uniunii Europene. (...) Se dorește nu numai retragerea cu orice preț a Ucrainei din zona de influență geopolitică a Rusiei, ci și opunerea ucrainenilor rușilor, transformarea Ucrainei într-un instrument de război împotriva Rusiei”.

În realitate, Ucraina și Polonia depun tot mai multe eforturi reale pentru reconciliere istorică. Președinții Ucrainei, Volodimir Zelenski, şi al Poloniei, Andrzej Duda, au comemorat pe 9 iulie a.c. masacrarea a zeci de mii de polonezi de către naționaliști ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, crime care au reprezentat o sursă de tensiune între Kiev și Varșovia.

”Presa rusă interpretează intenționat greșit evenimentele politico-diplomatice recente, argumentând că contactele tot mai dese dintre politicienii ucraineni și polonezi sunt o dovadă a unor interese teritoriale ale Varșoviei față de Kiev. Mai mult decât atât, în contextul solicitărilor repetate ale Kievului de a urgenta procesul de aderare la NATO și UE, propaganda rusă susține că alipirea Ucrainei la Polonia va însemna intrarea Kievului în NATO pe ușa din spate. În realitate, chiar și potrivit acestei logici hibride, intrarea unui stat în componența unui alt stat înseamnă pierderea independenței. O regiune a unui stat nu poate să aibă statut de membră NATO sau UE. Argumentele prezentate în articolul de presă sunt rupte total de realitate”, scrie Marin Gherman.

Criza economică și tragedia prin care trece Ucraina, în cifre

”Macroeconomia arată că Ucraina a pățit-o mai rău decât cei care au trecut prin Marea Criză Economică (1929-1933). Cu toate acestea, economia nu s-a prăbușit și oamenii nu sunt în stradă”, arată Tymofiy Mylovanov, economist ucrainean, profesor asociat la University of Pittsburgh, președinte la Kyiv School of Economics, care a studiat economie la University of Wisconsin-Madison.

Ce spune, în sinteză:

1. 18% din suprafața Ucrainei (cam echivalentul a jumătate din Germania n.n.) și 12% din PIB-ul de dinainte de război rămân sub ocupație în timpul invaziei la scară largă a Rusiei în 2022-2023.

2. Peste 5 milioane de persoane strămutate în interiorul țării (IDP) au fost raportate în 2022, iar peste 8 milioane au plecat din Ucraina. Aceasta reprezintă 30% din populație care devine fără adăpost. Gândiți-vă la întreaga populație a marelui stat New York, California, Florida și Texas care își pierde casele și trebuie să se mute.

3. Șomajul a crescut de la 10% în 2021 la 25-26% în 2022. Acum, fiecare 1 din 4 persoane care ar putea și ar vrea să muncească nu are un loc de muncă.

4. PIB-ul real a scăzut cu 29,1% în 2022.

5. Inflația de consum a crescut cu 26,6% în 2022

6. Cursul de schimb al hrivnei a fost fixat la 36,57 UAH/USD, ceea ce a dus la o devalorizare de 25%.

7. Exporturile de bunuri au scăzut cu 35%, iar exporturile de servicii au scăzut cu 28,3% în 2022.

Acești indicatori sunt la egalitate cu cei din timpul Marii Depresiuni, dar există o diferență. În SUA, pentru ca PIB-ul să scadă cu 29%, a fost nevoie de intervalul 1929 până în 1933. În Ucraina, acest lucru s-a întâmplat într-un an.

De-asta e bine să citim despre Rusia. Mai ales despre Rusia contemporană. Și să ne alegem informați lecturile. Sunt unii, istorici, sociologi, jurnaliști, care se documentează și scriu de ani buni, ba chiar decenii, despre nașterea puterii și ambițiilor lui Putin. Scriitorul și jurnalistul Vasile Ernu (născut în URSS, cum el însuși se prezintă, vorbitor de rusă și bun cunoscător al spațiului ex-sovietic) a făcut o selecție a cărților traduse recent în limba română, care merită citite pentru a înțelege ascensiunea lui Putin și cum s-a ajuns la războiul din Ucraina. Le puteți găsi în aceste zile (24-28 mai), la unul dintre cele mai importante târguri de carte din țară, Bookfest, dar și în librării (fizice sau online). 10 recomandări, aici:

Proiectul ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare” este derulat de Societatea Academică din România (SAR) și beneficiază de o finanțare în valoare de 36.940 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul materialelor realizate în cadrul proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt dosponibile la www.activecitizensfund.ro.