Mitul revine în actualitate când în școală au loc evenimente de interes național, cu impact negativ în societate. La sfârșitul anului școlar, atenția opiniei publice a fost reținută de greva personalului didactic și rezultatele obținute de absolvenți la examenele tradiționale. În toiul dezbaterilor contradictorii, purtate la TV, un sociolog cunoscut a făcut o declarație ilogică și neargumentată. După opinia lui, salarizarea cadrelor didactice din preuniversitar ar trebui să țină seama de performanță. Autorul nu precizează criteriile, nici categoriile vizate, elevii, profesorii sau ambele?! Semn că universitarul nu cunoaște regulile de funcționare ale învățământului gimnazial și liceal, nici sensul și conținutul noțiunii de performanță. În DEX, fenomenul este definit ca un rezultat de excepție individual sau al unui colectiv restrâns în domenii practice, precum: sportul, arta, cercetarea științifică etc. În profesiile unde oamenii lucrează cu și pentru oameni, vorbim de conștiință, responsabilitate și simțul datoriei împlinite, nu de performanță. Învățământul teoretic, de masă și aproape obligatoriu, a cărui finalizare constă într-o diplomă de absolvire este incompatibil cu performanța. Mediile mari ale unor elevi dobândite pe parcursul anilor sau la examene sunt rezultate obișnuite, condiționate de o mulțime de factori obiectivi și subiectivi. Pentru rezultate bune, responsabilitatea omului de la catedră este o condiție necesară, dar insuficientă. Din ecuația succesului mai fac parte: interesul tinerilor față de școală, sprijinul familiei, mediul social din care provin, infrastructura școlară etc. Discrepanțele sociale și economice dintre mediul rural și urban sunt confirmate inclusiv de rezultatele școlarilor la învățătură. Teoria salarizării în funcție de performanță, pusă în practică, ar fi un motiv serios ca profesorii să iasă în stradă. Profesorii din școlile gimnaziale cu rezultate slabe la Evaluarea Națională ar însemna să aibă salariile diminuate, iar cei din liceele cu promovabilitate zero la bac ar trebui dați afară și școlile treptat lichidate. Da, însă ce ar putea face profesorii rămași fără catedră și absolvenții de gimnaziu, care nu au reușit să prindă loc în liceele teoretice. Răspunsul l-ar putea oferi reorganizarea liceelor tehnologice pe motive de eficiență și utilitate pentru economie și societate. Ele nu au legătură cu promovabilitatea, nici cu măsuri aberante de genul celei pusă în discuție, ce vizează performanța. Contextul în care bacul este examen pur teoretic pentru toți absolvenții de liceu, promovabilitatea scăzută va persista, iar opoziția politică și presa ostilă școlii vor continua să-și bată gura de pomană. Un bun meseriaș are nevoie de cunoștințe practice, nu de teorie, de care mulți elevi din liceele tehnologice nu sunt interesați, nici capabili să o asimileze. Dacă liceele cu promovabilitate scăzută din provincie sau marile orașe nu se transformă în școli profesionale, în următorii ani, cercul vicios al bacului își va lărgi aria. Să nu uităm factorii subiectivi ce influențează procentul de promovabilitate. Deși anul acesta, promovabilitatea nu trebuia pusă pe seama grevei, pentru a tempera reacția negativă a societății și presei, ministerul a apelat la vechea șmecherie, un mod de a-și fura propria căciulă. Elaborarea subiectelor cu grad redus de dificultate în raport cu volumul stufos de cunoștințe, prevăzut de programele școlare, nu a rezolvat ameliorarea procentului. Așa se explică și numărul mare al mediilor de zece obținute de mai mulți elevi din orașe, unde meditațiile sunt la ordinea zilei. În situația unor examene serioase, în măsură să valideze cu adevărat volumul de cunoștințe, o astfel de performanță ar fi greu de atins. Nu trebuie ignorată nici media generală a absolvenților de gimnaziu, luată în calcul pentru admiterea în liceu și presiunea făcută de elevi și părinți asupra profesorilor. Notele mari acordate cu multă ușurință denotă lipsă de exigență și profesionalism superficial. Despre olimpiade și olimpici, copiii de “aur” și performanța școlii românești prea multe nu ar fi de spus. Premiați și răsfățați de autorități preiau și transmit din generație în generație o veche cutumă comunistă, redusă la mult zgomot pentru nimic. După școală, majoritatea intră în anonimat sau după absolvirea liceului, pleacă la universități de prestigiu din străinătate și acolo rămân. Vorba vine, florile de sezon nu schimbă viciile anotimpurilor. Despre performanța profesorilor din întregul sistem al României educate sunt multe de spus, dar cu altă ocazie.
prof.
Vasile ILUȚ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu