PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Patria, Europa și... Dumnezeu

 

 

 Motto:

             „PATRIA E ȚARA PĂRINȚILOR, căreia îi mai zicem și ȚARA-MUMĂ, fiindcă prin ea ne-am născut sufletește, e bucata de pământ, adeseori de tot mică unde ne-am petrecut copilăria și- ne-am îndrumat a gândi și a simți” (Ioan Slavici).

 

1. „De când am intrat în noile structuri europene, găsim tot felul de oameni, cu tot felul de păreri. Unii dintre aceştia, care se consideră fii ai „creierului mare” şi se consideră că au destulă minte, ar trebui ca „Dumnezeu să ia o şurubelniţă şi s-o răsucească puţin”. Cu cât se goleşte mintea mai mult, cu atât omul se umple de har sfânt. Lumea, în mare parte, este plină de blocuri, de adevăraţi „zgârie nori”, de peste 500 m înălţime. Oamenii îşi scutură praful unul peste altul. Mulţi nu mai ştiu ce este un pământ înverzit, plin cu flori; unii nu ştiu ce este o rândunică şi multe altele.

În America, la o universitate ce se ocupă istoriceşte de Sfânta Scriptură, de Noul şi Vechiul Testament, au un ogor semănat cu grâu, ca să priceapă ce înseamnă „grâul”. Ca să-şi dea seama ce înseamnă „păstor” şi „oaie”, au o turmă cu câteva oi şi un cioban cu o bâtă. Şi este Universitate. Fără cuvinte!”

 

Paisie Aghiorâtul (1924-1994),

transmisionist în armata Greciei, „transmisionist” în armata Domnului! Preot monah athonit pe care Biserica Ortodoxă Română îl sărbătorește pe 12 iulie.

 

+ + +

 

2.  „PATRIA” sunt eu, eşti tu, e tot ceea ce iubim, tot ce visăm, tot cea ce va fi când nu vom mai fi noi”.

Romain  Rolland (1866-1944),

scriitor francez, Doctor în Litere, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915. Banii primiți pentru acest premiu îi donează Crucii Roșii.

 

+ + +

 

3. „Urme pe nisip: Odatǎ am avut un vis... Mergeam de-a lungul plajei împreunǎ cu Dumnezeu. Am observat cǎ pentru fiecare scenǎ apǎreau douǎ perechi de urme: una care îmi aparţinea mie şi una care îi aparţinea lui Dumnezeu. Când ultima scenǎ din viaţǎ mi-a trecut prin faţa ochilor, m-am uitat înapoi la urme. Era o singurǎ pereche de urme. Era cel mai trist şi urât moment din viaţa mea. L-am întrebat pe Dumnezeu: -Doamne, mi-ai spus când am decis sǎ te urmez, cǎ îmi vei vorbi şi vei fi alǎturi de mine de-a lungul întregului drum. Pur şi simplu nu înţeleg de ce m-ai pǎrǎsit tocmai atunci când aveam mai multǎ nevoie de tine. Domnul şopti: - Scumpa mea copilǎ, te iubesc şi nu te voi pǎrǎsi niciodatǎ, absolut niciodatǎ, în timpul încercǎrilor şi greutǎţilor prin care treci. Atunci când ai vǎzut o singurǎ pereche de urme înseamnǎ cǎ te purtam în braţe. Dumnezeu sǎ te ţinǎ în palma mâinii sale, iar îngerii sǎ te îndrume mereu.

 

 

P.S. Matei cap. 13, vers. 35-37: „Vegheați, dar, că nu știți când va veni stăpânul casei; sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșilor, sau dimineața. Ca nu cumva venind fără de veste, să vă afle pe voi dormind. Iar ceea ce vă zic eu vouă, zic tuturor: Privegheați”!

Cu dragoste creștină,

părintele Ilie Sărmășanul