E mult sau e puțin să fii contur
De frunză desenându-se pe lună?
Și ce rămâi când ea dispare-n nori?
Un lup te-nchide-n lacrimă tăcând,
Ori cântă apoi din tine o nebună?
Poate în viersul ei, privighetoarea
Încearc-a tălmăci acest mister,
În mersul lumii, fără rost "de ce".
În zori și ea-și sfârșește apoi mirarea.
*
În vioriul cearcăn cresc nervuri
Și printre ele visul țese iară,
O frunză forma lui împrumutând.
Până la urmă, e un fel de-a fi,
Iar luna-ntotdeauna o să apară.
15 iulie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu