de Gheorghe Pârja
De ce se revoltă mai ales tinerii francezi? Țara lor
nu este pătrunsă de spectrul sărăciei, trăiesc într-o societate care le oferă
de toate. Mai are și Franța năpăstuiții ei, dar nu aceștia dau tonul. Se spune
că mulți dintre ei sunt plictisiți prematur de viață, cred în știință și nu au
legătură cu Dumnezeu. Am citit în presa din Hexagon că s-au îndepărtat de
lectură, sunt blazați, dar vor să facă ceva cu viețile lor. Asta în țara lui
Victor Hugo și Baudelaire. Așa că nu-i bine să judecăm atât de aspru tinerii
români, cu toate neajunsurile care-i înconjoară, deoarece fenomenul este mai
extins.
Modelele generației mele sunt expirate. Tinerii
Occidentului acumulează revolte interioare, care uneori ajung în stradă. Recurg
la gesturi eliberatoare. Ne aducem aminte cum stropeau cu ulei tablouri celebre
din muzeele lumii. Caută pretexte. În urmă cu ceva vreme, s-au solidarizat cu
creșterea vârstei de pensionare, dar motivul inițial a fost uitat pe drum. S-a
ajuns la scene de contestare a statului francez și ordinii sale, refuzând
valorile statului în care trăiesc. Comentatorii avizați cred că Franța se
confruntă cu o problemă existențială. Moartea tânărului adolescent, împușcat de
poliție, este folosită pentru a contesta fundamentele statului francez. S-a
ajuns la huiduirea imnului național de către etnici algerieni.
Politologul Ștefan Popescu, bun cunoscător al
realităților franceze actuale, ne îndeamnă să privim spre școli, unde se
întâmplă un fenomen îngrijorător. Profesorilor le este teamă de a semnala
purtarea ostentativă a veșmintelor musulmane și orele de rugăciune. Acești
tineri musulmani, cetățeni francezi, consideră că islamul trebuie pus înaintea
Republicii. Sunt și alte semnale care arată cunoașterea tot mai slabă a limbii
franceze în rândul unor comunități și practicarea pe teritoriul Franței a unor
obiceiuri din țările de origine. În fața acestor situații, autoritățile
franceze se arată neputincioase.
Sunt pârghii de sorginte europeană care le
paralizează. Peste zece la sută din populația Franțe este de origine
magrebiană, iar fenomenul migrației este imposibil de controlat. Apoi mai este
o realitate de luat în seamă, de care se vorbește mai puțin. Este vorba despre
ura statului algerian împotriva fostei puteri stăpânitoare. Politologul se
întreabă pe bună dreptate cum vor gestiona Franța și alte țări europene
presiunea demografică tot mai mare din Africa? Una dintre cauzele marilor
tensiuni sociale din Europa este neîndemânatica politică a imigrației,
practicată timp de decenii pe continent.
Distrugerea nihilistă a fost tolerată în Franța în
numele democrației, se zice. Dar o veche tradiție franceză a fost tulburată de
jefuitori, spărgători de magazine, incendiatori de mașini și sedii publice. Eu
nu doresc o țară ca afară, cu asemenea apucături. Unii cred că acțiunile au
luat amploare și sub influența manifestațiilor violente din Statele Unite, care
a urmat morții lui George Floyd. Da, se mișcă lumea! Dar aceste revolte sunt
produsul gestionării imigrației, acceptarea formării unor comunități complet
închise de imigranți, sfidând cultura și valorile locale, care au devenit
ostile țărilor care i-au găzduit.
Rezultatul este tensionat de ambele părți. Pe acest
fond s-au întărit partidele tradiționale. Franța este un exemplu în acest sens.
Am citit un sondaj recent, care spune că Marine Le Pen ar câștiga alegerile prezidențiale.
Nu stă altfel nici Germania. Ultimele evoluții de pe bătrânul continent arată o
deplasare majoră către dreapta, în interiorul Uniunii Europene. Spre ce ne
îndreptăm? Dorința de putere orbește. Se pierde legătura cu majoritatea, care
dorește liniște și o viață mai bună, pentru cei care nu o au. Din păcate,
cazurile de incendieri și alte acțiuni violente ale acestor personaje derutate
sunt transmise cu mare repeziciune.
Acum sunt mijloace de intoxicare cu o viteză
uimitoare. Contaminarea este o modă. Oare acești tineri revoltați au un ideal?
Elitele occidentale nu dau semne că ar avea soluții pentru această situație.
Închei cu poveste fostului președinte francez Mitterrand. Cică regele Arabiei
Saudite i-a cerut demnitarului francez permisiunea de a construi o moschee la
Paris. La care acesta i-a răspuns că va fi de acord atunci când Arabia Saudită
va permite ridicarea unei biserici creștine la Riad. Acum sunt peste 2300 de
moschei în Franța. Și se vor mai construi. Cam asta este lumea în care trăim.
Am scris această poveste pentru a o cunoaște. Poate înțelegem ceva din lumea
asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu