marți, 11 iulie 2023

Revoltele franceze

 


                                                                                   de Gheorghe Pârja

De ce se revoltă mai ales tinerii francezi? Țara lor nu este pătrunsă de spectrul sărăciei, trăiesc într-o societate care le oferă de toate. Mai are și Franța năpăstuiții ei, dar nu aceștia dau tonul. Se spune că mulți dintre ei sunt plictisiți prematur de viață, cred în știință și nu au legătură cu Dumnezeu. Am citit în presa din Hexagon că s-au îndepărtat de lectură, sunt blazați, dar vor să facă ceva cu viețile lor. Asta în țara lui Victor Hugo și Baudelaire. Așa că nu-i bine să judecăm atât de aspru tinerii români, cu toate neajunsurile care-i înconjoară, deoarece fenomenul este mai extins.

Modelele generației mele sunt expirate. Tinerii Occidentului acumulează revolte interioare, care uneori ajung în stradă. Recurg la gesturi eliberatoare. Ne aducem aminte cum stropeau cu ulei tablouri celebre din muzeele lumii. Caută pretexte. În urmă cu ceva vreme, s-au solidarizat cu creșterea vârstei de pensionare, dar motivul inițial a fost uitat pe drum. S-a ajuns la scene de contestare a statului francez și ordinii sale, refuzând valorile statului în care trăiesc. Comentatorii avizați cred că Franța se confruntă cu o problemă existențială. Moartea tânărului adolescent, împușcat de poliție, este folosită pentru a contesta fundamentele statului francez. S-a ajuns la huiduirea imnului național de către etnici algerieni.

Politologul Ștefan Popescu, bun cunoscător al realităților franceze actuale, ne îndeamnă să privim spre școli, unde se întâmplă un fenomen îngrijorător. Profesorilor le este teamă de a semnala purtarea ostentativă a veșmintelor musulmane și orele de rugăciune. Acești tineri musulmani, cetățeni francezi, consideră că islamul trebuie pus înaintea Republicii. Sunt și alte semnale care arată cunoașterea tot mai slabă a limbii franceze în rândul unor comunități și practicarea pe teritoriul Franței a unor obiceiuri din țările de origine. În fața acestor situații, autorită­țile franceze se arată neputincioase.

Sunt pârghii de sorginte europeană care le paralizează. Peste zece la sută din populația Franțe este de origine magrebiană, iar fenomenul migrației este imposibil de controlat. Apoi mai este o realitate de luat în seamă, de care se vorbește mai puțin. Este vorba despre ura statului algerian împotriva fostei puteri stăpânitoare. Politologul se întreabă pe bună dreptate cum vor gestiona Franța și alte țări europene presiunea demografică tot mai mare din Africa? Una dintre cauzele marilor tensiuni sociale din Europa este neîndemânatica politică a imigrației, practicată timp de decenii pe continent.

Distrugerea nihilistă a fost tolerată în Franța în numele democrației, se zice. Dar o veche tradiție franceză a fost tulburată de jefuitori, spărgători de magazine, incendiatori de mașini și sedii publice. Eu nu doresc o țară ca afară, cu asemenea apucături. Unii cred că acțiunile au luat amploare și sub influența manifestațiilor violente din Statele Unite, care a urmat morții lui George Floyd. Da, se mișcă lumea! Dar aceste revolte sunt produsul ges­tionării imigrației, acceptarea formării unor comunități complet închise de imigranți, sfidând cultura și valorile locale, care au devenit ostile țărilor care i-au găzduit.

Rezultatul este tensionat de ambele părți. Pe acest fond s-au întărit partidele tradiționale. Franța este un exemplu în acest sens. Am citit un sondaj recent, care spune că Marine Le Pen ar câștiga alegerile prezidențiale. Nu stă altfel nici Germania. Ultimele evoluții de pe bătrânul continent arată o deplasare majoră către dreapta, în interiorul Uniunii Europene. Spre ce ne îndreptăm? Dorința de putere orbește. Se pierde legătura cu majoritatea, care dorește liniște și o viață mai bună, pentru cei care nu o au. Din păcate, cazurile de incendieri și alte acțiuni violente ale acestor personaje derutate sunt transmise cu mare repeziciune.

Acum sunt mijloace de intoxicare cu o viteză uimitoare. Contaminarea este o modă. Oare acești tineri revoltați au un ideal? Elitele occidentale nu dau semne că ar avea soluții pentru această situație. Închei cu poveste fostului președinte francez Mitterrand. Cică regele Arabiei Saudite i-a cerut demnitarului francez permisiunea de a construi o moschee la Paris. La care acesta i-a răspuns că va fi de acord atunci când Arabia Saudită va permite ridicarea unei biserici creștine la Riad. Acum sunt peste 2300 de moschei în Franța. Și se vor mai construi. Cam asta este lumea în care trăim. Am scris această poveste pentru a o cunoaște. Poate înțelegem ceva din lumea asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu