Și eu am fost la Ieud

 

                                                                                   de Gheorghe Pârja

Așezarea emblemă pentru începuturile scrisului românesc este pentru noi Ieudul cu ieșire la memoria șirului de generații care au sfințit acest loc. Am fost de multe ori la Ieud, dar numai o singură dată în calitate de absolvent al Liceului Pedagogic din Sighetul Marmației. Promoția din anul 1971 a celebrului lăcaș de învățământ și-a dat întâlnire în satul Codicelui. Am fost invitat și eu ca vecin de generație. Inspirată și bună gazdă, colega noastră Ioana Dăncuș Ofrim a pregătit întâlnirea ca să ne putem vedea sufletul, energia unei vârste, care ne-a fost călăuză în viața profesională. Colega Ana Valeria Zaharia Hopârtean, fost inspector pentru ciclul primar, a sprijinit din teritoriu reușita întâlnirii de la Ieud.

Au venit colegi din tot județul. A onorat invitația și domnul profesor de muzică Gheorghe Pop, autor al unor cărți de referință despre folclorul Maramureșului. Întâlnirea a funcționat în primul rând cu emoții și amintiri ziditoare. Bucuria reîntâlnirii a purtat marca unor biografii de dascăli care au educat multe generații de elevi. Au predat la școli din sate și orașe, dar și prin cătune, mulți au făcut naveta, dar nu și-au uitat menirea de învățători, învățătoare, ostași ai țării anonimi, cum spune imnul învățătorilor, pe care-l cântam la evenimentele școlii. A fost reluat la Ieud, purtând farmecul timpului asumat. Acolo, în sala care a reconstituit atmosfera anilor de liceu s-a strigat catalogul celor prezenți, ne-am amintit de profesorii care ne-au educat. Pentru colegii și dascălii trecuți peste Râul Memoriei am păstrat un moment de reculegere.

Într-o invitație, inspirat alcătuită de Ana Valeria, erau trecute numele profesorilor și ale colegilor. A fost surprinsă și schimbarea noastră, pășită în al optulea deceniu de viață, trăind în două secole diferite, în două milenii diferite. Am trecut de la telefonul operatorului, la apeluri video, oriunde în lume, am trecut de la cinematografe, la You Tube, de la discuri de vinil, la muzică online, de la scrisorile de mână, la e-mail. Da, am trecut prin multe, dar ce viață grozavă am avut! Generația noastră este cea care s-a adaptat, de voie de nevoie, la schimbare. Dascălii sunt cei care trebuie să-i învețe pe alumni tocmai schimbarea. Da, Ana Valeria, frumos și încurajator text pe care l-am citit în invitația-program.

Nu înceta, din lipsă de timp, să faci ceva care îți place. Este un medicament pentru sufletul nostru, când bucuros. când foarte încercat. Acum, fiecare clipă este importantă. Nevoia de noi, de a fi împreună este necesară pentru liniștea timpului care ne-a mai rămas. S-a vorbit și despre vorba dulce care mult aduce luminii noastre interioare. Colegele și colegii, cu experiența lor de viață, luminători de suflete tandre, au folosit cuvinte potrivite pentru această împrejurare. Un moment distinct al întâlnirii a fost prezentarea cărții de versuri „Pe drumul amintirilor”, semnată de Ioana Dăncuș Ofrim. Am rostit și eu câteva gânduri adecvate despre bucuria cuvântului scris de Ioana, într-un altar al Limbii Române. Adică la Ieud. Un elev a citit din cartea învățătoarei. O tânără a interpretat un cântec. Am prezentat și revista „Nord Literar.” Apoi, a intrat în scenă celebrul Grup al horitoarelor din Ieud, condus ani în șir de Ioana Dăncuș Ofrim.

Când am ajuns la Biserica din Deal, mi-am amintit că aici am făcut primul parastas după poetul Nichita Stănescu. Era în 13 decembrie 1983. Apoi am intrat pe poarta Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, păstorită de maica stavroforă Mihaela Popan. Prin vreme, lăcașul monahal a fost și a rămas un prestigios centru de cultură. În cadrul lui au funcționat școli pentru preoți, pentru cântăreți bisericești și pentru copiști de manuscrise. După părerea specialiștilor, Codicele de la IEUD, scris între anii 1391-1392, a fost redactat în cadrul acestei mănăstiri. Reînviată în ultima vreme. Îmi aduc aminte de manifestările din această așezare, girate de profesorul Petru Dunca, unde au venit nume de rezonanță ale culturii române.

Într-un an profesorul Dumitru Șerb, paleograf al Academiei Române, a făcut la Ieud prima demonstrație auzită de mine, despre datarea celebrului Manuscris. Da, și eu am fost la Ieud, în 12 iulie din acest an, în calitate de absolvent al Liceului Pedagogic din Sighetul Marmației. Întâlnirea a avut solemnitatea emoției, recuperarea amintirilor ziditoare și dreptul nostru la neuitare. Discuțiile s-au prelungit până seara târziu, cu povestiri picante despre noi și cu cele necesare ospățului colegial. Nu uit a mulțumi gazdei noastre Claudia, de la „Casa tradițiilor.” Din cercul dintâi rămân recunoscător Ioanei, Anei, lui Alexandru, Angelei, Emiliei, Danei, care și-a băut cafeaua cu mama mea Doca, la Maria lui Făt, și spiritului ieudean pe care l-am găsit acasă. Ascult timpul care ne invită anul viitor la o altă întâlnire pedagogistă.

A fost frumos acest trofeu colegial oferit de promoția 1971 a Liceului Pedagogic din Sighetul Marmației. Toate s-au întâmplat la Ieud.