Sunt copleşit că Tu, Cel Necuprins
Iubeşti cu foc, făptura-mi mărginită
Şi din imensul Universului întins
Tu ai ales să-mi faci fiinţa fericită.
Sunt copleşit de preţul ce l-ai dat
În schimbul drept al câştigării mele;
Căci răzvrătit, cu nici un chip n-am meritat,
Cristos murind, păcatul groaznic să Îl spele.
Sunt copleşit de bogăţia divinului Tău har
Ce curge înspre mine în valuri de iubire
Şi nu a încetat nici un minut măcar
Continuând să-mi umple viaţa de uimire.
Sunt copleşit că nu mă judeci ce am fost,
Ci plănuieşti cu drag ce vrei să fiu,
Din rodul crucii Tale să-mi fac rost
Zidind pe veşnicie un chip ce să rămână viu.
Sunt copleşit de măreţia bunătăţii sfinte
Ce mă cuprinde, binecuvântată, zi de zi;
Să o descriu nici nu s-au inventat cuvinte
Şi fără ea, e neîndoios, că nu mai pot trăi.
Sunt copleşit că la sfârşit de preumblare
Prin praful răscolit al lumilor de jos
Tu pregăteşti copiii Tăi de-întâmpinare
Spre-a fi alai de nuntă în oastea lui Cristos.
Daniel Chereji
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu