N-AŞ FI FOST ROMÂN

 

 

N-aş fi fost român, de n-aveam daci strămoşi,

Cu turci eram păgân, mai bine eschimoşi.

N-aş fi fost român, de n-aveam voievozi,

Sunt lord ca şi român, dar nu m-am dus la lorzi.

 

Opincă mai întâi, e greu să fii ţăran,

Să ştii lucra ogorul, că nu e loc viran.

De nu era ţăranul, nici noi nu mai eram,

Apoi a fost oraşul, parcă ne-nstrăinam.

 

A fost şi monarhie, eu n-am trăit sub rege,

Dar ştiu că Occidentul face fărădelege,

Churchill şi Stalin, nu-mi vor ieşi din minte,

Noi nu aveam pe nimeni, să ne mai reprezinte.

 

L-aveam pe Antonescu, român adevărat,

Dar pentru “siguranţă”, la ruşi a fost predat.

Procesul-simulacru îl scoate vinovat

Şi apoi, la Jilava, a fost executat.

 

Exact ca Ceauşescu, o ţară de tâmpiţi,

Trăiască ţigănimea!, că ăştia sunt uniţi.

Cu lovituri de stat nu câştigi libertate,

Nu mai e multă vreme, când iar vorbim în şoapte.

 

S-a vrut democraţie, dar nu ştim ce înseamnă,

Să îţi cunoşti locul, la muncă te îndeamnă,

Nu să se-adune proştii, să fie la putere

Şi-apoi să fure totul, aşa făcând avere.

 

Intraţi în Europa, suntem în ea plecând,

Nu-i simţ de migratoare, spre ţări calde zburând,

Se uită totul, şi părinţi şi neam,

Se slugăresc străinii pe care îi bârfeam.

 

Te-ntrebi, ca şi român, dacă mai e ruşine,

Pe unde te-ai născut, n-ai amintiri cu tine,

Chiar nu vezi că “Oculta” nu te mai vrea român?

European de viţă şi câine cu stăpân.

Nu aş fi fost român, de nu aveam poeţi,

Contemporani sau nu, ai de la cin` să-nveţi,

Dar nu se mai citeşte, nu sunt în manuale,

“Patriotismul”, “Ţara”, au devenit banale.

 

Mai ieri era mândrie să-nveţi, să-nveţi, să-nveţi,

E mult de vom ajunge popor de-analfabeţi.

Sunt milioane de români, trăind de azi pe mâine,

Nu mai ştiu unde-i miezul, când caută o pâine.

 

De Planul Kalergi nimic nu ni se spune,

Că suntem mult prea mulţi care trăim în lume.

Se caută soluţii cum să ne mai omoare,

Guvernul mondial înseamnă doar oroare.

 

Din toţi românii ţării, români care-au rămas,

Să ne conducă ţara, găsirăm doar un sas.

Şi-atunci poporul ăsta, nu e de idioţi?

Şi nu-şi merită soarta, condus mereu de hoţi?

 

Cine mandat câştigă, se-apucă de îndată,

Să vândă România bucată cu bucată

Şi niciodată moartea n-a fost atât de vie,

Avem statut de ţară ca mândră colonie.

 

N-aş fi fost român, de nu aveam un neam,

Istorie-n vecie, cu care mă mândream,

Sunt morţii vii şi vii azi sunt morţii,

Prostia a ales greşită calea sorţii.

 

Nu mai avem o ţară, suntem ai nimănui,

Îndemnul spre revoltă să îl transmit n-am cui,

Să nu ne mai minţim, prostia e stăpână,

Mi-a mai rămas la Domnul, rugă de moarte bună.

 

                                   CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ

                                         5 Septembrie 2023