Noi, cei de azi, ne-am născut în vreme de pace, iar voi, copii și nepoții noștri, v-ați născut în vreme de pace și de oarecare prosperitate. Ba chiar aveți o libertate parțială, obținută cu pipeta și amestecată cu iluzii și simulații de libertate.
Dar bunicul meu din partea tatălui a fost la război
cu rușii. A stat acolo prizonier mai mult de trei ani, inclusiv câteva luni
după finalul războiului. Când a ajuns acasă, a găsit-o pe bunica mea din partea
tatălui arestată pentru o crosnie de lemne culese din pădure. Și-a găsit copii
rămași în viață plini de păduchi. Alți cinci muriseră deja, de foame.
Iar bunica mea din partea mamei s-a încălzit o
săptămână cu lemnul din casa pusă pe foc bucată cu bucată. Iernile acelea au
fost cumplite, iar verile din ‘46 și ‘47, foarte calde și secetoase. A fost
foamete, boală, sărăcie. Oamenii aceea s-au hrănit cu plante din pădure, coajă
de copac și mălai cu carcaleți, aruncat din morile chiaburilor.
Cu toate acestea, a fost tatăl meu în ‘49 și a fost
mama mea în ‘50. Și am fost eu în ‘70.
Și am fost toți cei de azi, rezultat al vieții de
chin al acelor oameni.
Avem marele noroc de a-i fi avut pe ei atunci,
deciși să vină acasă, hotărâți să rămână în viață, convinși că războiul nu mai
trebuie să se repete. Și visând mereu la libertate și democrație, în credință
și în sânul familiei, alături de neamul lor.
Să nu uităm asta.
Să îi învățam pe copiii și nepoții noștri asta.
Lumea nu s-a născut ieri. Războiul nu e un joc pe
calculator. Tirania nu se instalează mâine – vine progresiv, pas cu pas, pe
nesimțite, cu sărăcie, foamete, frig, sete, frică, “nevoia” de salvator și de
dușman. Vine pe măsura construirii “necesității” de a vă alege tabăra în care
să supraviețuiți.
Vestea rea este că, la fel ca și bunicii mei, nu
alegem noi, aleg alții pentru noi. Cu excepția cazului în care devenim
conștienți vă suntem mulți și chiar putem face noi alegeri în cunoștință de
cauză.
Așadar, nu vă duceți duios în acea noapte a totalitarismului
care pare blândă și confortabilă.
Nu dați libertatea pe siguranță.
Hai Liberare!
Autor:
Gheorghe
Piperea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu