Iubiți
părinți slujitori ai Sfintelor Altare,
Iubiți
credincioși,
Hristos
a Înviat!
Slăvit să fie Dumnezeul părinților noștri pentru
marea Sa iubire de oameni, pentru îndelunga Sa răbdare, pentru nemărginita Sa
iertare și pentru atotbunătatea Sa! El ne-a întins, din Cer, mâna salvatoare și
dumnezeiască, ridicându-ne din păcat, suferință și moarte și izbăvindu-ne de
întuneric și iad, prin Întruparea, Pătimirea, Răstignirea, moartea și Învierea
Fiului Său. Iisus Hristos Cel înviat din morți este icoana iubirii desăvârșite
a Tatălui Ceresc, „căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel
Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică” (Ioan 3, 16).
Această mare taină a iubirii părintești o retrăim în
mod real, în fiecare an, de Praznicul Învierii Domnului, drept pentru care, în
noaptea de Paști, cântăm: „Ziua Învierii! Să ne luminăm cu prăznuirea şi unul
pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem «fraţilor» şi celor ce ne urăsc pe noi; să
iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: «Hristos a înviat din morţi, cu
moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!” (Stihira
Învierii de la Slava Laudelor).
Cine oare va putea să pătrundă și să înțeleagă taina
lui Dumnezeu, prin care a ales modul izbăvirii neamului omenesc de întuneric,
de moarte și de iad, dacă mintea lui nu va fi adumbrită și luminată de harul
Duhului Sfânt, dacă nu-i va fi întemeiată pe piatra credinței fără de îndoială
și nedumerire, de nu-i va fi ancorată în adevărul mântuitor și veșnic al
Evangheliei lui Hristos? Hotărârea lui Dumnezeu de a salva „zidirea Sa cea
căzută”, omul și umanitatea, a fost luată din veac, iar „la plinirea vremii”
s-a petrecut așa cum El a rânduit, când Fiul Său a primit să facă ascultare de
Tatăl, necondiționat și de bunăvoie. Sfinții Părinți ai Bisericii lui Hristos,
cei de Dumnezeu purtători și inspirați de Duhul Sfânt, ne-au învățat că Fiul nu
a fost constrâns de nimeni și de nimic în voința Lui, ci „voind S-a întrupat,
voind a flămânzit, voind a însetat, voind a fost răstignit, voind a pătimit,
voind a murit pe Cruce, în chinuri”, vărsându-Și sângele curat și dumnezeiesc,
pentru spălarea și curățirea noastră, a oamenilor păcătoși. Cu 600 de ani
înaintea acelui moment, Sfântul Prooroc Isaia, luminat de Dumnezeu, a deslușit
taina libertății, a suferinței iubitoare, iertătoare și mântuitoare a lui
Hristos, când a zis: „Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu Și-a deschis gura Sa;
ca un miel spre junghiere S-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce
o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa” (Isaia 53, 7).
După chipul lui Hristos ne învață și Biserica Sa cum
se cuvine să înțelegem asumarea vieții Mântuitorului în propria noastră viață.
Ne-o spune Însuși Domnul, atunci când se adresează Apostolilor și, prin ei,
nouă tuturor: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și
ia crucea (propria cruce) și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Prin urmare, noi,
creștinii ortodocși, înțelegem cum se cuvine că vremea pregătitoare de
dinaintea Sfintelor Paști – prin post, rugăciune și fapte bune, milostive – nu
este o obligație sau o constrângere, ci o sfântă datorie, care decurge din
asumarea liberă, de către noi, a unor privațiuni, a restrângerii unor libertăți
și drepturi firești, spre a deveni vrednici de marele dar al Pătimirii,
Răstignirii și morții Domnului, adică spre a fi părtași, în final, la bucuria,
lumina și slava Învierii Lui. Înțelegerea și asumarea voită și liberă a
modestei noastre jertfe ne îndreptățește să nădăjduim la accederea, în final,
la „Taina biruinței vieții veșnice asupra morții, care ni s-a arătat nouă prin
Învierea lui Hristos Cel Răstignit și devenit Lumina și înțelesul ultim al
întregii vieți veșnice. Învierea lui Hristos din morți și trecerea de la viața
aceasta, amestecată cu suferință și moarte, la o viață cu totul nouă și
veșnică, arată, de fapt, rostul Întrupării Fiului lui Dumnezeu: El S-a făcut
om, a trăit printre oameni și a împărtășit condiția vieții noastre pământești,
până la moarte, pentru ca pe cei din păcate și din morminte să-i ridice la
viața adevărată, lipsită de păcat și moarte, și anume la viața cerească sau
veșnică, trăită în Dumnezeu și cu Dumnezeu”, după cum elocvent arată
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Iubiți
fii duhovnicești,
Lumea în care trăim, a secolului XXI, este plină de
curse, de capcane, unele ascunse, iar altele la vedere. Nimeni nu le poate
identifica, evita sau depăși, dacă nu are învățătura cea sănătoasă și dacă nu
urmează adevărul mântuitor și izbăvitor din strâmtorarea veacului. Sfântul
Apostol Pavel ne arată, în Epistola către Efeseni, calea de urmat: „În sfârşit,
fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.
Îmbrăcaţi-vă
cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor
diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci
împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor
întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în
văzduhuri. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă
în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci
tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa
dreptăţii, și încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii”
(Efeseni 6, 10-15).
Hristos Domnul a adus în lume Evanghelia Păcii. Încă
de la Nașterea Sa în Betleem, îngerii au proclamat pacea între Dumnezeu și
oameni și între oameni întreolaltă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe
pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Apostolilor le-a zis,
înainte de Sfintele Sale Pătimiri: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi
ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 35). Iar
după dumnezeiasca Sa Înviere le-a dăruit Ucenicilor Săi pacea, zicând: „Pace vă
las vouă, pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14, 27). Ceea ce a urmat, însă, nu a fost
cu voia lui Dumnezeu și nici în rânduiala Fiului Său. Creștinii, ucenici ai lui
Hristos și urmași ai Apostolilor, s-au divizat; Biserica lui Hristos s-a
dezbinat și nu își mai regăsește unitatea pierdută acum un mileniu; iar
Evanghelia, în loc să fie una a păcii, devine una a vrajbei, a neînțelegerii, a
războiului religios și fratricid. Se ajunge, în cele din urmă, la o confruntare
între imperii, între neamuri și popoare creștine și necreștine, care fie n-au
primit mesajul și lumina Evangheliei lui Hristos, fie nu le-au înțeles sau, mai
grav, le-au nesocotit. Profeția Mântuitorului, făcută poporului ales – „De
aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da
neamului care va face roadele ei” (Matei 21, 43) – este înfricoșătoare și stă
ca o secure gata să taie legătura dintre pământ și Cer, dintre oameni și
Dumnezeu-Tatăl, Cel care, prin Fiul, a instituit Împărăția Sa pe pământ, adică
Biserica, „stâlp și temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15).
Biserica, ascultând glasul Întemeietorului ei, se
roagă neîncetat pentru pacea dintre oamenii din fiecare țară, pentru pacea
dintre popoare, pentru buna așezare a întregii lumi. În anii din urmă, se roagă
fierbinte pentru încetarea conflictului din Țara Sfântă, pentru încheierea
războiului din Ucraina și pentru pace în întreaga lume, acolo unde sunt
confruntări și nedreptăți, atrocități, asupriri, jefuiri, ucidere și moarte.
Pământul este casa noastră, este raiul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu să-l
iubim, să-l cultivăm, să-l prețuim și să-l chivernisim. Oare va îngădui
Creatorul ca minți întunecate și demonice să transforme opera Sa în infern, iar
capodopera Sa, omul, umanitatea și viața, în neant și în cenușă? Să nu fie! Să
ne rugăm fierbinte, cu nădejde în mila și în ajutorul Lui, noi toți cei ce
credem în Dumnezeu! Să fim uniți în rugăciune, căci, așa cum spune o vorbă
românească, „mult pot puțini buni împreună”!
Niciodată, ca acum, omenirea nu a stat sub spectrul
unui dezastru planetar. Acest lucru trebuie să ne îngrijoreze, să ne cutremure,
chemându-ne la solidaritate, la unitate, la comuniune în rugăciune, pentru
salvarea umanității, coroana creației divine. O umanitate mult îndepărtată,
azi, de Legea și de poruncile lui Dumnezeu; o umanitate lipsită de conștiința
păcatului și a nevoii de căință; o umanitate care a uitat să-și plece genunchii
și să-și înalțe ochii spre Cer, pentru a-și recăpăta conștiința și dorința de
îndreptare și împăcare.
Dragi
părinți, dragi tineri,
Suntem un popor creștin, care a primit lumina
Evangheliei lui Hristos acum două mii de ani, prin Sfântul Apostol Andrei – cel
întâi chemat. Această lumină lină și divină a modelat sufletul, viața, familia
și neamul nostru dreptcredincios și iubitor de Hristos. Am fost și am rămas
creștini, cu toate că am trecut prin 45 de ani de îngheț comunist ateu, reușind
să păstrăm credința și adevărul că Iisus Hristos, Cel înviat din morți a treia
zi, este Fiul Dumnezeului Celui viu, Mântuitorul lumii.
Astăzi lumea este în fața unor provocări
nemaitrăite, a unor salturi în știință și tehnologie cum nu au existat
vreodată. Însă nu toate acestea și nu întotdeauna sunt puse în slujba luminii,
a vieții, a demnității și libertății omului. Dimpotrivă, se pot constitui în
tot atâtea capcane întinse de luciferul potrivnic lui Hristos, care încearcă să
ne ocupe mintea, inima, ființa noastră cea după chipul și asemănarea lui
Dumnezeu, aruncând-o în suferință, în întuneric, moarte și iad, din cauza
alegerilor greșite pe care le facem, a abuzului de libertate fără
responsabilitate.
Când Dumnezeu a creat lumea și omul, „a privit toate
câte a făcut şi iată erau bune foarte” (Facere 1, 31). Să presupunem că toată
știința și evoluția tehnologică sunt foarte bune și că oamenii care au făcut
descoperiri au fost luminați de Dumnezeu. Dar modul folosirii acestor
descoperiri poate fi greșit sau chiar rău, iar atunci nu este cu voia și pe
placul lui Dumnezeu. Să cercetăm, așadar, lumea și duhurile ei, ne îndeamnă
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan: „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh,
ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi
au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care
mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice
duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este
duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume”
(I Ioan 4, 1-3). Pentru noi, creștinii, și în special pentru cei tineri,
cuvintele Sfântului Apostol Pavel sunt normă sau canon. Iată ce zice: „Toate
îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite,
dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” (I Corinteni 6, 12). Să fim, așadar, după
îndemnul Sfântului Vasile cel Mare, „precum albinele, care zboară din floare în
floare, dar numai din unele culeg polenul binefăcător și vindecător”.
Iubiți
păstori de suflete,
Ne-a ajutat Dumnezeu și am finalizat proiectele
noastre mai vechi: Cartea de rugăciuni pentru tot creștinul, Catehismul
creștinului ortodox și Cărticica de rugăciuni pentru copii și tineri. Cartea de
rugăciuni pentru bolnavi este un proiect în derulare, iar Catehismul și Cartea
de rugăciuni pentru tineri, pe care le oferim în mod gratuit fiecărei familii
creștin-ortodoxe și fiecărui copil și elev, le-am alcătuit și publicat împreună
cu dumneavoastră, cu parohiile, și vă mulțumim că ați înțeles necesitatea lor,
venind în ajutorul Episcopiei, spre a face împreună acest dar important și
necesar. Vă binecuvântăm, vă prețuim, vă apreciem și vă însoțim în intensa
activitate pe care o desfășurați cu copiii și tinerii, pe întreg cuprinsul
eparhiei. În anul 2023, peste 12.000 de copii și tineri au participat la tabere
și școli de vară, iar aceasta vi se datorează.
Tinerii sunt viitorul Țării, al Neamului și al
Bisericii. Suntem datori să-i creștem frumos și creștinește, împreună –
Familia, „biserica cea mică”, și Biserica, „familia cea mare”! Provocările
pentru tinerii de astăzi sunt înspăimântător de grave și ucigătoare de suflete
și vieți. Numai împreună, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ocrotirea Maicii
Domnului, îi putem păzi de cursele văzuților și nevăzuților vrăjmași.
Vă îndemnăm, de asemenea, să purtați multă grijă
față de cei bătrâni și bolnavi. Unii dintre ei sunt singuri, copiii fiindu-le
plecați prin toată lumea, pentru un trai mai bun. Biserica și preotul suplinesc
lipsa celor plecați, cu dragoste, compasiune, dărnicie și filantropie. Este
datoria noastră pastorală, așa cum am spus-o în mai multe rânduri: „Terenul
pastorației credibile și convingătoare a preotului de ieri, de azi și pentru
totdeauna este și va fi suferința umană, sărăcia, abandonul, umilința,
nedreptatea, lipsa de speranță și, în final, deznădejdea și gândul că și
Dumnezeu i-a uitat”. Să nu fie! Căci greu va fi răspunsul pe care va trebui
să-l dăm în fața lui Hristos, Bunul Samarinean, când ne vom prezenta la Dreapta
Judecată.
Anul 2024 este, în Patriarhia Română, Anul omagial
al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor
Sfinților tămăduitori fără de arginți. Episcopia noastră, prin Sectorul
social-filantropic, a demarat un proiect mai amplu, una dintre activitățile
proiectului fiind săvârșirea cu prioritate a Tainei Sfântului Maslu în toate
spitalele din cele două județe, Maramureș și Satu Mare.
Ați fost – și cred că veți fi în continuare –, în
lumea tulburată de război și ură, slujitori ai adevărului, ai binecuvântării,
ai binelui și păcii. Tot astfel, fiți, în viața păstoriților, speranță,
echilibru, curaj, îmbărbătare, statornicie, model de râvnă pentru cele sfinte
și exemplu de viețuire în familie, după chipul Sfinților și al părinților
noștri sfinți. Mergeți în casele bătrânilor și bolnavilor! Nu așteptați până vă
vor chema rudeniile lor pentru a-i spovedi și a-i împărtăși pentru ultima oară.
Faceți-o înainte de acest moment, pentru a primi de la bătrânii noștri cu viață
sfântă marea lor binecuvântare, care vă va fi de mare și mult folos în lucrarea
și slujirea voastră. Vorbele înțelepte ale bătrânilor vor putea fi soluții
pentru pastorația dificilă din vremurile pe care le trăim.
Hristos Domnul, Cel înviat din morți, să vă fie
vouă, tuturor păstorilor duhovnicești, lumină, pace, bucurie și ajutor! Maica
Domnului să vă apere și toți Sfinții Bisericii lui Hristos să vă fie însoțitori
și sursă de inspirație în toată binecuvântata voastră lucrare preoțească, pusă
în slujba Bisericii noastre și a Neamului nostru românesc!
Îmbrățișându-vă, cu dragoste sfântă de părinte, pe
toți păstorii de suflete îndrumători, sfințitori și luminători, pe monahii
neîncetat rugători din sfintele noastre mănăstiri și pe binecredincioșii
creștini – copii, tineri și vârstnici – vă încredințăm ocrotirii Maicii
Domnului și tuturor Sfinților din neamul nostru. Hristos Domnul să vă facă parte
de pacea și de bucuria pe care au trăit-o Apostolii și Mironosițele femei când
L-au văzut înviat, și să vă dăruiască sărbători pline de lumină, cu sănătate
deplină, în toate familiile noastre binecuvântate din Maramureș și Sătmar,
aflate în țară sau în străinătate!
Hristos
a Înviat!
Adevărat
a Înviat!
Al
vostru, al tuturor, către Hristos Cel Înviat din morți de-a pururea rugător și
împreună cu voi în bucuria pascală,
†
IUSTIN
Episcopul
Maramureșului și Sătmarului”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu