INVAZIA LUPILOR

 În Balcani se-nmulţesc lupii,

E o patrie a lor -

Când se-mpuţinează hrana

Fac haite de migratori.

 Când Dunărea se îngheaţă

De haitele o trec spre noi

Bucuroşi nevoie mare,

Intrând în turme de oi.

 Îşi formează urlători,

Vin flămînzi aduşi de vânt,

Nu au carne, scormonesc zăpada

Şi se-ncarcă cu pământ.

 De o asemenea haită

Am fost aşteptat şi eu

După jumătatea nopţii

I-am găsit în drumul meu.

 Singur, curaj atuncea

 I-am numărat cu mult greu

 Dintre care numai unul

 S-a sculat a mă petrece.

 Erau culcaţi pe zăpadă

 În marginea estică de sat

 Se hrăniseră cu şase oi

 Erau sătui şi m-au lăsat.

 Aveam două cartuşe-n puşcă

 Dar ce puteam face cu ele?

 La 12 lupi cu pielea groasă,

 Iar eu cu alicele mele.

 I-am mulţumit a doua zi

 Lui nea Vitică, un om din sat,

 Din oile lui lupii erau sătui

 De pe mine m-au iertat.

 Scăpasem în trei ani de război

 Din atîtea ploi de gloanţe,

 Ca acum, câteva oi

Să mă-ncarce de speranţe.

 MIHĂILESCU PETRE ION

(Reproducere din volumul „Amintiri amare“)