LA SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de Constrantin MÎNDRUŢĂ

1.      LA SFÂRȘIT DE TOAMNĂ

2.      Fără tine, toamna, este mai săracă,

3.      Pleoapa nu se lasă peste ochii stinși,

4.      Placa de romanțe nu mai vrea să tacă,

5.      Tăciunii în vatră nu rămân aprinși.

6.      Toamna, fără tine, ne lasă mai singuri,

7.      Frunzele sunt moarte, oricare alee

8.      Ocolesc și gândul mă duce la linguri,

9.      Gamele și arme lăsate-n tranșee.

10.  Fără tine, toamna, e un timp năuc,

11.  Pânze de păianjeni ploaia o opresc,

12.  Nucă sunt, căzută la poale de nuc,

13.  Ciorile cu aripi peste tot umbresc.

14.  Toamna, fără tine, are nori în plus,

15.  Cerul este galben, murdărind fereastra,

16.  Împing jaluzeaua, îl vreau cât mai sus,

17.  De lumina tristă mi se sparge glastra.

18.  Fără tine, toamna, este ca o boală,

19.  Duc pe picioare și am doar trei luni,

20.  Se-aude o tuse și din pat mă scoală,

21.  Ce zi o fi astăzi ? Parcă ar fi luni.

22.  Toamna, fără tine, nu mai are brumă,

23.  Gura are abur când nu vrei să taci,

24.  Fără tine, toamna, a uitat iubirea,

25.  Se usucă dorul sub gânduri străine,

26.  Nici ploaia nu poate umezi privirea,

27.  Umbra mea e umbra toamnei fără tine.

                                        

                                           21 noiembrie 2013 / 08.20