vineri, 26 februarie 2016

ATELIER DE CREAŢIE CENACLUL "Dintre sute de catarge" ŞCOALA GIMNAZIALĂ MIREŞU MARE




                                             
                    Trei feciori ai regelui


  E iarnă! Acum am sosit şi eu de afară. Bunica ne cheamă lângă gura sobei. Eu am promis c-o să spun o poveste despre un rege care avea trei feciori. Şi să începem…
         „A fost odată ca niciodată, un rege care avea trei feciori. El le-a spus că este bătrân şi nu mai poate conduce împărăţia. Le cere să se ducă în lume să-şi caute o prinţesă. S-au suit pe cai şi au pornit la drum. În drumul lor au ajuns la o răscruce de drum. S-au împărţit pe cele trei drumuri. Cel mare a ieşit din pădure şi s-a întâlnit cu un balaur cu trei capete. S-au luptat ce s-au luptat şi l-a pus la pământ. A ajuns la castel şi a luat prinţesa.
        Feciorul mijlociu s-a luptat cu un zmeu cu cinci capete. S-au luptat ce s-au luptat şi prinţul l-a doborât pe zmeu. S-a dus la castel şi a luat prinţesa.   
        Feciorul cel mic a dat de o vrăjitoare care i-a spus că prinţesa lui este blestemată, iar ca să rupă vraja va trebui să o sărute pe prinţesă.
-           Ca să ajungi la castel va trebui să treci printr-o pădure unde vei da de zâna cea bună care îţi va arăta drumul spre castel.
       El a pornit la drum şi a dat de zâna cea bună. Ea i-a arăta drumul spre castel, iar acolo era un pod ridicat şi şanţul era plin de ţepi. Zâna cea bună doar dintr-o mişcare din baghetă a făcut să coboare podul. Prinţul a ajuns în turn şi a sărutat-o pe prinţesă, iar ea s-a transformat din pisică într-o prinţesă foarte frumoasă. A luat-o pe calul său şi au pornit spre rege.
       Ajunşi la tatăl lor fiecare se mândrea cu prinţesa sa. Regele a spus că este mulţumit de prinţese. Au făcut trei nunţi care au durat trei zile şi trei nopţi. Poate mai trăiesc şi astăzi dacă n-au murit. Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.”
        Bunica şi frăţiorul meu Rareş au adormit în fotoliul aşezat aproape de sobă. Am chemat-o pe mama care l-a aşezat pe Rareş în patul lui să continue basmul în vis.


                                                                  Daria Maria FĂRCĂŞAN



Poveşti la gura sobei


          Este iarnă. Ce frumos este afară! Ninge cu fulgi mari şi pământul este acoperit cu o mantie albă şi sclipitoare. În zilele geroase stau în casă şi citesc poveşti. Când mama îşi termină lucrul, îmi place să ascult poveştile pe care mi le spune, de obicei despre copilăria dânsei care nu a fost la fel de fericită ca a mea.
         În seara aceasta îmi povesteşte despre o zi la săniuş împreună cu copiii de pe uliţa unde îşi avea casa, în satul Lucăceşti.
         „Ninsese mult şi am rugat-o pe mama să-mi dea voie şi mie la săniuş. După multe insistenţe, am plecat şi eu să ajung cârdul de copii care se duceau spre o coastă din apropiere. Ne-am dat cu săniuţa, ne-am bătut cu bulgări de zăpadă, am făcut un om mare de zăpadă. Toţi eram veseli şi bucuroşi. Deodată, pe pârtie şi-a făcut apariţia un câine. Acesta a început să latre înfricoşător. Toţi ne-am speriat şi am început să fugim spre casele noastre, mai devreme decât m-au aşteptat ai mei. S-au cam mirat, dar am reuşit să o conving pe mama să mă lase şi în ziua următoare, dacă nu va fi prea frig.”
           I-am mulţumit pentru povestea pe care mi-a spus-o şi am mers la culcare cu dorinţa să visez întâmplarea mamei de la săniuş.



                                                                 Andreea Camelia NĂPRĂDEAN

Învăţătorul meu drag

        Din prima zi de şcoală mă gândeam cum va fi învăţătorul sau învăţătoarea mea. La festivitatea de deschidere a anului şcolar, doamna directoare ni l-a prezentat pe domnul învăţător Dragoş Gelu ca fiind învăţătorul nostru.
        Încă de atunci mi-a făcut o impresie bună prin ochii lui blânzi, albaştri şi frumoşi.
        Începând din a doua zi de şcoală şi până în prezent, domnul învăţător se străduieşte să ne înveţe arta scrisului, a cititului, a socotitului şi multe alte lucruri folositoare. Învăţăm foarte multe lucruri interesante, ne face să iubim cărţile, natura şi mediul înconjurător şi să-l protejăm.
        Am pregătit, sub îndrumarea dumnealui, multe serbări şcolare care au avut loc cu diferite ocazii, ne-a învăţat multe poezii şi cântece frumoase şi am participat la multe concursuri.
        Eu îl iubesc pe domnul învăţător şi vreau să-i aduc mii de mulţumiri pentru răbdarea, bunătatea şi dragostea pe care o are zi de zi faţă de noi şi mă mândresc că îmi este învăţător!!!

                                                                      Laura Alexandra MOGOŞ



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu