Vasile Bele - Colecţia de nuntă maramureşeană

- Iubit mire și cinstit,

Noi, toți acsă ți-am venit,

Precum ți tu ne-ai chemat,

Când ne-ai spus de însurat,

Însă-n ziua asta frumoasă,

Nu îți văd tata prin casă!

Oare ce s-o întâmplat,

Cumva de el ai uitat?

N-aș gândi-adevăr să fie,

Cu-al tău mers la cununie!

Nici n-aș zice c-ai uitat,

Cu al tău mândru-nsurat!

De-i așa ți-a fi păcat,

De-ai uitat mai așteptăm,

Și-aici pe tată-l chemăm,

Până atunci – bem și mâncăm, 

Ori un joc, două jucăm,

Dar ori și câte aș vorbi,

Tatăl tău nu a veni,

Că-i în cer cu îngerii,

Sigur din cer te-a privi!

De-acolo te-a săruta,

Înainte de-a pleca,

Așa cum o făcut mama,

Ce-i aicea, săraca,

Îi aicea de-a stânga.

Singură și necăjită

Și cu inimioara friptă.

Singură, nemângâiată,

Rămasă mamă și tată.

Peste el îi pusă glie,

Nici nu-l aștepta să vie,

De venit el n-a veni,

Nu i-or fi pașii pe-aci,

Că-i în cer cu îngerii,

Dar înainte de plecare,

O lăsat aici putere,

Pe drumul drept să poți merge!

- Odată cu-a lui plecat,

Multe lacrimi ați vărsat,

Seara voi l-ați așteptat,

Să vină de-i la lucrat,

Pe-oriundeva plecat.

N-o venit, nici n-a veni,

Că-i în cer cu îngerii,

Groapa-i mare, lutu-i greu,

Ce-apasă sufletul său,

Tata ți-i în timiteu 

Și-alături de Dumnezeu!

La a lui Dumnezeu judecată,

După legea ceie dreaptă,

Îngeri trimite la poartă,

Pe voi toți ca să vă vadă.

- Vorbe multe n-aș mai zice, 

Că-napoi nu-l poți aduce,

Înapoi nu s-a-nturna ,

De-acolo din groapa sa.

Cât a fi-n lume lumea,

Orișicât l-ați aștepta.

De un lucru știm noi clar,

Printre lacrimi, mult amar,

Vede toate drumurile tale,

De acolo dintre stele,

Tu atunci când îi putea,

Aprinde lumânarea

Și rostește-o rugăciune

Și să știi c-a fi cu tine.

Noi, cu-atâta întristare,

Îi zicem s-aibă iertare,

Acolo unde-i plecat,

Să fie, Doamne, iertat!

Și-napoi când a veni,

Să vă vadă pe aci,

Să vă afle sănătoși,

Să fiți mândri și frumoși,

Că putem lacrimi vărsa,

Râu să facem pe-aicea,

Înapoi nu s-a-nturna.

Dar îi zicem din inimioară,

Să-i fie țărâna ușoară!

- Și-acum, gata lacrimi să nu fie,

Ci mai multă veselie,

Multă-multă bucurie,

Dacă-i rândulit să fie,

Azi să intri-n cununie,

Cu iubita ta soție.

Sunt sigur, că nu vă vrea supărați,

Sigur, nu vă vrea-ntristați,

Ba dimpotrivă, el ar vrea,

Să vă râdă inima,

Să uitați supărarea,

Să cântați, să vă distrați,

Lacrimi să nu mai vărsați,

Că dacă aici ar fi

Și mai tare te-ar iubi,

De-ar fi aicea, de-a dreapta,

Te-ar strânge, te-ar săruta,

Te-ar strânge și te-ar țuca ,

Doamne, mult s-ar bucura

Și te-ar binecuvânta,

Așa cum se cade la fiecare,

Înainte de plecare.

Ție, Dumnezeu, să îți ajute,

Să privești numa-nainte,

Iară pentru cei plecați,

Pe cărarea stelelor,

Pe cărări fără de dor,

Când nu-a vedea nimenea,

Lacrimi încă îți vărsa,

Că d euitat nu i-om uita,

Cât a fi în veci lumea!

- Și-acum după-o lacrimi de-amar,

Mă-ntorc spre grădină iar,

Spre ale părinților comori,

Că sunteți aici trei flori.

(Că sunteți aci-n odor,

O fată și un fecior)

Și-i rog să vină-aicea,

Să vină-naintea ta

Și-nainte de plecare,

Să-ți facă, mire, o urare,

Să te strângă-n brațe tare,

Cum a ști fiecare

Și-orișice s-o întâmplat,

Împreună ați umblat,

Copii fiind, v-ați mai certat.

Însă, acuma cu-a ta plecare,

Se cade să dăm iertare

Și voi aceste comori,

Fost-ați și ascultători.

Că pruncii mai și greșesc,

Ei se-mpacă, când se sfădesc, 

Mânie nu ați ținut,

Orice prostie-ați făcut.

Și-așa să fie mereu,

Deie Bunul Dumnezeu,

Să se-mpace frați cu frați,

Să trîiască necertați,

De toată lumea iubiți,

De Dumnezeu ocrotiți!

- Și-apoi se vor pregăti,

Până ce frați-s aci,

Unchii și mătușile,

Ce reazămă ușile,

Unchii, mătușele de-aci,

Ce-s de-a stânga, ce-s de-a dreapta,

Îi chemăm uite-aicea,

Să vină-naintea ta,

Să îți întindă mâna

Și să-ți facă fiecare,

Înainte de plecare,

Cum gândește, o urare.

Ca pe drumul ce-l pornești,

Cu bine să izbândești!

- După toți, vin, iar comori,

Verișoare, verișori

Și vecini, dar și vecine,

Ce-o venit astăzi la tine,

Să-ți ureze numai bine,

Până ei te-or săruta,

Mâna cu tine or da,

Muzica ne-a mai cânta,

Numai tra, și la, și la, și la!

- Iar la urmă, să nu creadă c-o fost uitate

Și să rămână supărate,

Le-om ruga pe domnișoare,

Să te strângă-n brațe tare

Și să-ți facă fiecare,

Cum gândește o urare!

Și-acum tare să strigăm,

Doamne-ajută! Și plecăm,

Doamne ajută-ne la drum,

Să pornim într-un ceas bun!

Baia Mare, 26 august 2017 

COLECȚIA DE NUNTĂ – ACASĂ LA MIRE FĂRĂ DE MAMĂ 

- Iubit mire și cinstit, 

Iată, tata, cu iertare,

Ți-o dat dulce sărutare

Ți-o dat binecuvântare,

Că binecuvântarea părinților,

Întărește temelia caselor pruncilor,

Însă, un cuvânt aș mai rosti,

Poate două, poate tr(e)i,

Pentru mama că nu ți-i aci!

Dar știe de drumul tău,

Chiar dacă-i în timiteu.

Peste ea îi pusă glie,

Nu o aștepta să vie.

Peste ea, glie îi pusă,

Nu îți vinealtu-n casă,

Nici n-a sta cu voi la masă,

Nici n-a ști cine-ți-i mireasă,

Nici te-a binecuvânta,

Cum zice tradiția,

Înainte de-a pleca.

Nici astăzi te-a săruta,

Nu pentru că nu vrea ea,

Ci-i plecată de-aicea.

De ceva vreme-i plecată

Și acolo-i supărată,

Că nu te vede, mire-mbrăcat,

Cu costum nou, nepurtat

Și pornit spre însurat.

Și pornit spre cununie,

Cu iubita ta soție,

Cum îi rândulit să fie.

- N-a veni, n-o aștepta

Și orișicât îți lăcrima,

Înapoi nu s-a-nturna.

Înapoi n-a mai veni,

Cât a fi și îți trăi,

Ea-i în cer cu îngerii.

Ea-i în cer cu dumnezeu,

Și-l roagă să nu-ți dea rău,

Să te apere de rău.

Și la ruga cât a putea,

De-acolo, de la dreapta,

Sănătate ca să-ți dea!

- Tu, atunci, când îi putea,

Mai treci pe la crucea-i grea

Și mai vorbește cu ea.

Și te roagă la Dumnezeu,

Să o ierte, fătu meu!

Aprinde și-o lumânare,

Rostește și-o Născătoare ...

Împreună cu-o rugăciune,

Tatăl nostru, cum se spune

Și-i spune că azi ți-i bine.

Ea din ceruri te-o vegheat,

Ea din cer te-o apărat,

Din ceasul care-o plecat.

L-o rugat pe Dumnezeu,

Să te ferească de rău,

Să-ți dea ajutorul Său,,

Iară Dumnezeu cel Sfânt,

Văzând-o-atâta plângând

Și-auzindu-o rugând,

Te-o vegheat, te-o apărat

Și hodină, El, ți-o dat,

Să nu fii tot necăjit,

Cât îi trăi pe pământ.

- Dumnezeu îi Bun și-i Mare

Dă rugăciunilor ascultare

Și-n vreme de supărare,

Pe cei slabi îi întărește,

Pe cei singuri îi păzește,

Pe toți oameni-i iubește.

Slab ai fost și singurel

Și-ai fost ocrotit de El

Și de Maica Purerea Fecioară,

Să-ți fie viața ușoară

Și să ai ce-ți trebe-n casă,

Să ai tot ce-ți dorești pe masă

Și să îți cuprinzi mireasă,

Hărnicuță și frumoasă.

- Însă, acum, dragul meu, 

Ce-ai vărsat lacrimi mereu,

Vine vremea rândulită,

Astăzi voi să faceți nuntă,

Cu aleasa dimpreună,

Voi să faceți voie bună!

Lasă acasă supărarea

Și-ți urmează, mire, calea,

De Dumnezeu rândulită,

De la Dumnezeu sortită.

Supărarea și lacrima,

Lasă-le, uite-aicea,

Aruncă-le colo-n vale,

Rămâi fără supărare,

Tu, bucuros, să pornești,

Pe drumul care-l gândești,

Și cu bine să izbândești!

Tu să pornești bucuros,

Vesel, mândru și fălos

Și să intri-n cununie,

Mândru c-ai de azi soție

Și-ți avea și prunci, o mie,

Deie Dumnezeu să fie!

O soție iubitoare,

Și tare-tare iubitoare

Și mult înțelegătoare.

Să nu fii azi supărat,

Pentru mama ce-o plecat,

Pe drumul steluțelor,

Pe Calea Lacteelor,

Deși, inima-ți oftează,

Tu, mire, azi, te distrează,

Că-i ziua cea mai minunată,

Pe care mulți o așteaptă.

- Astăzi ți-i ziua sortită,

Pentru nuntă rândulită.

Azi sosită-i ziua iată

Și mireasa îi gătată,

De tr(e)i zile te așteaptă,

Să intrați în cununie

Și s-aveți copii, o mie.

Vorbe multe ar mai fi,

Dar eu mă opresc aci,

Îl chem, aici, pe tatăl tău,

Ce-i aicea fătu meu

Și în locul lui mama,

Să-ți dea sărutarea sa,

Să-ți dea binecuvântarea sa,

Înainte dea pleca.

- Și-apoi, toți pe rând din casă,

Ți-or veni aici la masă,

Mâna cu tine vor da,

Fiecare ți-a ura

Cum îi gândește inima,

Cum gândesc, cum li-i voia!

Și-om începe cu nașa,

Haide-aici nănașă mare,

Fă mirelui o urare,

S-audă toți, s-audă fiecare

Și-apoi vine nașul mare!

Nașul mare îi fălos,

Că i-i mirele (hinucu) frumos.

Și nănașa ni-i făloasă,

Nici dumneaiei nu se lasă,

Că are fină (hină) frumoasă.

- Apoi printre ceterași,

După făloșii nănași,

Voi pofti întâi aci,

Frați, surori, cumnați, cumnate

Pe nepoți și pe nepoate,

Să nu creadă că-s uitate,

Ori să steie supărate!

Și mai poftesc aci să vie,

După frați și nași de cununie,

Mătușile și unchii,

Și-apoi câți-is aici, toți verii,

Verișori și verișoare,

Domnișori și domnișoare,

Nimeni din cei ce s-o adunat,

Să nu zică – eu nu-s chemat!

Să zică – am fost uitat!

Noroc și fericire,

Iubitului nostru mire,

După pupici și urări,

După calde-mbrățișări,

Ne-om ruga la Dumnezeu,

Să ne dea ajutorul Său.

Așa cum face fiecare,

Înainte de plecare,

C-așa-i bine și frumos,

Cei ce credem în Cristos,

Să rostim aici frumos,

Rugăciunea de folos,

Care este Tatăl nost.

Și-apoi mire, fătu meu,

Să-ți ajute Dumnezeu,

Pe drumul care pornești,

Cu bine să izbândești!

- Doamne ajută-ne la drum,

Să pornim într-un ceas bun!

Baia Mare – 29 august 2017

COLECȚIA DE NUNTĂ – ACASĂ LA MIREASĂ FĂRĂ DE TATĂ 

... pentru DANIELA din Coaș - 26 august 2017 ... nuntă la care am fost staroste!

- Miresucă, draga mea,

Nu-ți văd tata p-aicea,

Îi plecat pe undeva?

Nu i-ai spus de nunta ta?

Te văd tare necăjită,

Nu i-ai spus de a ta nuntă?

Nu i-ai spus de cununie,

Ori nu l-ai chemat să vie?

- Nu i-ai spus că n-ai putut,

Că el zace-acum în lut

Și-o văd pe mama supărată

Și în negru îmbrăcată.

Cine n-are tată-n casă,

Are-n suflet inima arsă.

Iată, că nu îi cum am vrea să fie,

Azi când intri-n cununie.

Nu ne-alegem când venim,

Nici când spre mormânt pornim!

Doar atâta îți spun eu,

De-astea ști doar Dumnezeu!

- Miresucă, draga mea,

Te rog uită supărarea,

Ce ți-o făcuto tata.

El, fie de Domnul iertat

Și după ce o plecat,

Dintre stele te-o vegheat,

Să nu crezi că te-o uitat!

Lăsat-o, aici, suparare,

Dar și forță, și putere,

Pe drumul drept să poți mer(g)e!

De-aceia eu zic așa,

Haide aici măicuța mea

Și în locul lui tata,

Să mă săruți dumneata,

Cum ar fi făcu tata,

Dacă astăzi el trăia,

Dacă era p-aicea.

Să mă mai săruți odat,

Înainte de plecat,

Pe drum către cununat,

Cu iubitul meu bărbat,

Ce Dumnezeu mi l-o dat!

- Mama, tristă, amărâtă, supărată,

Cum n-o mai fost niciodată,

O fost în casă și mamă și tată.

V-o-nvățat cum ea o știut,

V-o crescut cum o putut

Și v-o dat tot ce ați vrut

Și nimic nu v-o lipsit.

Înafara dragostei de tată,

Ce nu se uită niciodată.

Tu să ai de toate-n casă,

S-o rugat s-ajungi mireasă,

S-o rugat, să te vadă îmbrăcată de mireasă.

Mergând către cununat,

La biserica din sat,

Cu iubitul tău bărbat

Și să inttri-n cununie

Cu cine-i rândulit să fie!

- Ruga i-o fost ascultată,

În seamă i-o fost luată,

Însă acuma draga mea,

Nu vreau tristă a pleca,

Din odor de p-aicea,

De-acasă de la mama.

Iată, ai fost sărutată,

Iată, ai fo(st) binecuvântată,

Cum ar fi fo(st)-aici al tău tată.

Nu vreau tristă a pleca,

Pe drum a te cununa,

Cum îi datina în sat,

Cu iubitul tău bărbat,

Necazul să vă-ntărească,

Nimic să nu vă lipsească

Și să mai știi draga mea,

Se poate-ntâmpla și-așa,

Doar dacă vă veți iubi,

Dacă vă veți ocroti,

Doamne bine îți trăi!

Îți lucra ori îți munci

Și nimic nu va lipsi,

Dumnezeu va ocroti.

Îți lucra ca să aveți

De puteți, de nu puteți.

Îți munci și îți lucra,

Nimic să nu vă lipsea,

De-ți putea, de nu-ți putea,

Dumnezeu va apăra,

Doamne, dă, să fie așa!

- Însă, acuma draga mea,

Vreau să te sfătuiesc ceva,

Eu te-oi sfătui ceva.

Rogu-te a m-asculta.

Rogu-te dă-mi ascultare,

Miresucă mândră tare,

Că la câte sfat le-am dat

Și d emine-o ascultat,

Numai bine le-o umlat.

La mormântul lui tata,

Să te mai duci, draga mea,

Singură ori cu mama,

Doar atunci când îi putea,

Ti-i duce și ti-i ruga,

Forță, putere să-ți dea

Și de toate-i căpăta!

Sigur, acolo îi lăcrima,

Că-ți cunoaștem inima.

- Mormântu-i rece și greu,

Toți avem păreri de rău,

Dar ca supărarea ta,

Că nu ți-i aici tata,

Nu-i la nime(ni) de pe-aicea.

Lacrimi poți vărsa, mireasă,

Tot nu-ți vine tata acasă,

Când ți-a fi dorul mai mare,

Pentru tatăl dumitale,

Aprinde-i o lumânare,

Du-i la cmitir o floare,

Rostește și-o rugăciune

Și-atunci, tat-a fi cu tine!

Din cer putere ți-a da

Și atunci când nu-i vedea

A veni și te-a țuca,

Tu în vis că li-i visa.

Te-a țuca, te-a mângâia

Și mai repet, multă putere ți-a da,

Ca și cum ar fi-aicea!

Dar, haideți toți, cu mic cu mare,

Să-i zicem din inimioară,

Să-i fie țărâna ușoară.

- Și-acum alte vorbe să vorbim,

La bine să ne gândim,

La bine, la bucurie

Și la multă veselie,

C-așa-i rândulit să fie,

Cu a ta căsătorie.

Tare, toți, de-aici din loc,

Îți strigăm să ai noroc,

Pe drumul care pornești,

Cu bine să izbândești.

- Sănătate și noroc

Și al anul un boboc!

Doamne-ajută-ne la drum,

Să pornim într-un ceas bun.

Baia Mare – 26 august 2017

COLECȚIA DE NUNTĂ – ACASĂ LA MIREASĂ FĂRĂ DE MAMĂ 

- Miresucă fain gătată,

Încă ești acasă fată,

Dar te văd cam supărată!

Încă ești fată acasă,

Dar îmbrăcată mireasă

Și-ți văd inimuca arsă1

Oare, ce s-o fi-ntâmplată,

De ești tare supărată?

Și mai zic încă odată,

Îl văd aici doar pe tată!

Oare, știe dumnealui ceva,

De ce-ți plânge inima?

De ce ți-i arsă inima?

Sigur știe el ceva!

Să mă duc a-l întreba?

- Ești frumoasă ca o floare,

Dar ești supărată tare

Și-amărâtă, dragă mireasă

Și oricât mă uit prin casă,

Nu văd ochi ca la mireasă!

Ochii tăi și lacrima,

Gura și cu inima,

Cine le poate-alina?

Poate – mirele cu gurița!

Ai în suflet mult necaz,

De ai lacrimi pe obraz!

Inima arsă ți-a fi,

Cât pe pământ îi trăi,

Că nu-i mama ta aci.

Lacrmi îi vărsa mereu,

Că ea îi în timiteu.

Lacrimi mereu îi avea,

Că nu-i aici mama ta,

Că-i plecată de-aicea,

La Dumnezeu de-a dreapta.

Mama – care te-o născut,

Mama – care te-o crescut,

Până mare te-ai făcut!

Mama – ce te-o apărat

Și țâță să sugi ți-o dat,

Toată seara te-o scăldat.

Te-o apărat de rău, de foc,

S-o rugat să ai noroc!

Te-o apărat de foc, de rău

Și-acum șede-n copârșeu ,

Îngropată-n timiteu! 

Nu o aștepta să vie,

Peste ea îi pusă glie,

Du-te tu la cununie,

Amărâtă, supărată,

Condusă doar de-al tău tată

Și el mereu supărat

Și cu suflet ne-mpăcat,

De când mama te-o plecat

Și aicea v-o lăsat.

Du-te intră-n cununie

Și de azi să fii soție,

O soție credincioasă,

Așa să fii dragă mireasă,

Dacă astăzi pleci de-acasă,

Țucată și sărutată

Și binecuvântată,

De iubitul și dragul tău tată.

- Miresucă, mândră tare,

Eu te rog să-mi dai iertare,

Să fii înțelegătoare

Și a toate răbdătoare

Și să te duci pe cărare,

Cu iubitul tău bărbat,

Ce-i de Dumnezeu lăsat,

Tu să-i fii de azi soție,

Să intri în cununie

Și apoi cu bucurie,

Să te duci la veselie!

Să trăiești și cu bine și cu rău

Apărați de Dumnezeu.

Și cu rele și cu bune

Așa cum îi astă lume.

Și cu bune și cu rele,

Că mama ta dintre stele,

Te-a supraveghea mereu

Și te-a ajuta la greu

Rugându-L pe Dumnezeu,

Să-ți dea ajutorul său.

Că mama ta dintre stele

Ea, te-a apăra de rele,

Ți-a lua din supărare

Și din zilele amare.

Că așa fac mamele,

Își ajută fetele

Și-ar face orice în lume,

Numai ca să-ți fie bine!

- Miresucă, draga mea,

În viața nu-i așa,

Cum ai gândi dumneata,

Sau cum ți-ar spune cineva,

Orișicine de pe-aicea!

Supărată tu îi fi,

Cât pe pământ îi trăi,

Că nu ți-i mama aci.

Ea din ceruri te privește

De-acolo te ocrotește,

Tot de-acolo îți zâmbește

Și-ncă te-ar ruga ceva,

Azi, să uiți supărarea,

Ce-ți cuprinde inima,

Care-i la inima ta

Și să îți ștergi lacrima

Și-mbrăcată de mireasă,

Tu să ieși râzând din casă,

Să nu ieși plânsă din casă,

Dimpotrivă, tu să fii azi bucuroasă,

Că te duci să-i fii mirelui, mireasă,

Soțioară pe vecie,

Să trăiți ani mulți, o mie!

Că-i rândulit așa să fie,

Să intri în cununie

Și de azi să fii soție

Și iubită, Și-alintată,

Cum n-ai mai fo(st) niciodată!

- Supărată când îi fi,

Ți-i nănașa ta aci!

Ți-s nănașele aci!

Ce de azi mamă ți-a fi,

Care sfaturi bune ți-a da,

Așa ca și mama ta.

Ele tare te-or iubi,

Ca și mama, de-ar fi aci!

Și la bine și la rău,

Te vor ocroti mereu,

Te vor sfătui mereu,

În viață să n-o duci rău!

Și la rău dar și la bine,

Ele-or fi tot lângă tine,

Ea a fi mereu cu tine,

Ca și-o mamă ce-ți vrea bine!

Te-or iubi, te-or apăra,

Ca și mama, săraca!

- Și mai știu adaug eu,

Atunci când ți-a fi mai greu

Ti-i duce în timiteu

Lângă sfânt mormântul său,

Îi aprinde-o lumânare

Și-i face sfântă rugare,

Către Maica Sfântă Născătoare,

Cum n-ai făcut niciodată,

Pentru mama ta plecată,

Să fie, Doamne, iertată!

Și-acasă când îi veni,

Tu mai liniltită-i fi,

Lucru li-i lucra mereu,

Rugându-te la Dumnezeu,

Să vă apere de rău!

- Și cu struț de busuioc,

Ți-om ura să ai noroc,

Cu bărbatul la un loc.

Doamne ajută-ne la drum

Miresucă, noroc bun!

Și noroc, și fericire,

Pentru mireasă și pentru mire,

Pentru mândri noști nănași,

Pentru cei ce-s ceterași,

Pentru toți de-aici nuntași!

Doamne ajută și sporește

Și rodește cui iubește!

Baia Mare – 29 august 2017

COLECȚIA DE NUNTĂ – PĂSTRAREA UNUI MOMENT DE RECULEGERE ÎN MEMORIA PĂRINȚILOR DECEDAȚI

- Domni, doamne și domnișoare,

Ne-am ridicat în picioare,

Să dăm cerului închinare,

Așa cum facem fiecare,

Când începe o lucrare,

Însă acuma dragi nuntași,

Însă acuma dragi nănași,

Sigur, știe fiecare,

Că mireasa tată n-are,

Că mirele mamă n-are

Și-acolo unde-i plecat,

Fie de Domnul iertat.

(Și-acolo unude-i plecată,

Fie de Domnul iertată;

Napoi nu se-ntoarce niciodată!)

Deci, vă rog, de la mic până la mare,

Fără nicio supărare,

Să mai stați încă-n picioare,

Să mai rămâneți în picioare,

În picioare vom sta

Și-un moment de reculegere vom păstra,

Domnului noi ne-om ruga,

Hodină veșnică să-i dea!

Se păstrează un moment de reculegere preț de câteva secunde, pentru cel (cea) care azi, ar fi trebuit să fie aici, cu noi la nuntă, alături de prunc, alături de fată, supărat, supărată, să dea părintească sărutare, creștinească binecuvântare, copilului, înainte de plecare!

  

- Sfântă Cruce iar ne-om fa,

La dumnezeu ne-om ruga,

Așa cum știe fiecare,

Să-i deie Dumnezeu iertare!

Și-i zicem din inimioară,

Să-i fie țărâna ușoară!

Iar din Grădina raiului,

Să-i trimită fetei lui,

(Să-i trimită mirelui)

Să-i trimită pruncului,

Sănătate și putere,

Pe drumul drept să poată mer(g)e.

Și-atunci când i-a fi mai greu,

Să meargă în timiteu,

Să-și spună necazul său

Și când nime(ni) n-a vedea,

S-aprindă lumânarea

Și să-și șteargă lacrima,

Doar atâta putem fa!

- Domni, doamne și domnișoare,

Mulțumesc de ascultare,

Mulțumesc pentru răbdare,

Ierte-L Bunul Dumnezeu,

De-acolo din drumul său!

Eu mai cred încă ceva,

El (ea) îi acuma o stea,

Ce de sus ne va veghea,

Care, sigur, ne-a auzit,

Care, sigur, ne-a văzut!

Și-acum hai cu bucurie,

Să ne pornim la veselie,

Că lacrimi putem vărsa,

Cât a fi-n lume, lumea.

- Mirilor să-aveți noroc, 

Mult noroc și sănătate,

Sănătate cât o cetate,

Că-i mai bună decât toate,

Cele-n lume adunate.

Și în viață spor la toate,

Viața să o prețuiți,

Cât pe lume voi trăiți,

Numai bucuroși să fiți!

- La anul și la mulți ani,

Fericire și mulți bani,

Casa plină de copii,

Multe-multe bucurii!

26 august 2017 – Baia Mare

COLECȚIA DE NUNTĂ – MULȚUMIRI MIRILOR

- Miresucă, draga mea,

Frumoasă ești ca o stea,

Pe drumul ce ești pornită,

Să trăiești fericită,

De mirele tău mult iubită.

Necăjită să nu fii

Și s-aveți mulți-mulți copii.

Iar tu mire fătu meu,

Cu mireasa nu fi rău,

Că te-a bate Dumnezeu.

De mireasa ți-a greși,

Tu o iartă, n-o sfădi ,

Fă bine tu n-o sfădi.

Învaț-o că-i neștiută,

Ia-o-n brață și-o sărută

Și greșeala ei o uită!

Că de certat, te poț certa,

Cât a fi-n lume lumea.

De sfădit te poți sfădi,

Dar cu rău nu poți trăi

Și de-a veni-n casă rău,

Rugați-vă la Dumnezeu,

Pentru ajutorul Său!

Vă sfădiți, vă împăcați,

Să nu adormiți certați,

Să nu dormiți ne-mpăcați,

Că și luna s-a supăra,

Dacă nu viți împăca.

- Lăsați cearta ori sfada ,

Astea să vă ocolea,

Voi să fiți buni și ascultători,

La Dumnezeu rugători, 

La Dumnezeu vă rugați,

De bine vreți să umblați,

Pe părinți să-i ascultați,

Pe părinți să nu-i uitați.

Relele și cu amaru,

Treacă pângă voi cu caru.

Amarul și relele,

Treacă până apar stelele.

Amândoi, cuminți să fiți,

Ca să trăiți fericiți.

- Când răul va doborî, 

Îs nănașii voștri-aci,

Ce-or sări, vor ajuta

Și la rău nu vor lăsa.

Nănașii vor prețui,

Dacă și voi i-ți iubi

Și tot lângă voi or fi

Și bine vor sfătui.

Nănașii vor învăța

Și la rău nu vor lăsa,

Că ei știu cum îi viața,

C-ăsta-i rostul nașilor,

Asta-i rostul dumnealor,

De-a da povețe și sfat,

La f(h)inu greu încercat.

- Nașilor, la f(h)ini noroc, 

Să-i feriți de rău, de foc.

Nașilor, noroc la f(h)ini,

Să-i feriți de foc, de spini.

Dac-or cere ajutor,

Îți sări, nașu-i dator!

Și-acum, hai, mulți ani cu bine,

Mult noroc și bine-n lume!

Și-acum, hai, noroc și bani,

Sănătate și mulți ani!

Și s-aveți, dacă se poate,

Multă-multă sănătate,

Cât încape-ntr-o cetate!

Mulți copii, o casă plină,

De belșug și de lumină!

Mulți copii pe lângă casă,

La mire și la mireasă!

Baia Mare – 18 septembrie 2017