Florian Bichir în EVZ: Basarabia și Golgota Neamului Românesc!

E Săptămîna Mare, Săptămâna Neagră, a Patimilor, așa că nu merită să facem politică. Mai curând câteva rânduri de istorie despre o Golgotă românească...După lupte grele duse în perioada 22 iunie – 26 iulie 1941, trupele române şi germane au eliberat Basarabia. În timpul retragerii, trupele sovietice au devastat şi ars totul în cale, scrie Florian Bichir în www.evz.ro, preluat de Romanian Global News.

Preotul Vasile Ţepordei, revenit pe plaiurile natale, scria în amintirile sale publicate sub titlul „Amintiri din Gulag": „Am regăsit Basarabia românească ruinată, pustiită şi îndoliată,cu populaţia decimată de execuţii şi deportări în anul înrobirii sovietice. Regimul sovietic a exploatat-o barbar, a înjosit-o, a încercat să o desfiinţeze, să-i mutileze sufletul şi s-o îndepărteze de ţara-mamă, România. În Basarabia am găsit ruine, încă fumegânde, pretutindeni morminte, trei mii de case goale ale celor deportaţi, văduve, orfani, lacrimi, durere şi suferinţă obştească". În timpul retragerii, bolşevicii au incendiat şi aruncat în aer mai multe şcoli, clădiri ale unor instituţii publice, clădiri administrative, mori, poduri, şosele şi calea ferată, precum şi multe biserici.

Toate clădirile Mitropoliei: palatul, Consiliul eparhial, splendida „Casă eparhială", fabrica de lumânări şi alte construcţii, în valoare de câteva miliarde, împreună cu tot inventarul, au fost aruncate în aer şi incendiate". Într-un articol scris la scurt timp după eliberarea Basarabiei, pr. prof. Sergiu C. Roşea descria astfel starea în care a fost găsită Biserica basarabeană: „I. Parohii lipsite de preoţi, unii se refugiase sau se repatriase în Ţara rămasă liberă, alţii au fost omorâţi sau deportaţi; II. Biserici distruse total sau în parte, Mitropolia din Chişinău, Catedrala oraşului, care, după cum se ştie, a fost incendiată de comunişti în timpul retragerii; III. Biserici devastate, (Buna-Vestire, grecească, capelele Liceelor Alecu Russo, B. P. Hasdeu, Sfatul Ţării, Şcoala Normală de învăţători, Liceul Eparhial de fete etc.), prefăcute în muzee anti-religioase (capela Liceului de fete Regina Măria), cluburi politice (capela militară de lângă închisoarea centrală, capela fostului Liceu militar), teatru (frumoasa capelă a Seminarului teologic) sau în arhive pentru NKVD (Biserica Maica Domnului „Bucuria tuturor scârbiţilor" de pe lângă Azilul Alexandru cel Bun, fost Aleksandru Nevski) etc. etc; IV. Averile bisericeşti şi imobilele eparhiale distruse, istorica „Sală eparhială" în care s-au sărbătorit atâtea evenimente istorice, palatul mitropolitan, muzeul arheologic-bisericesc etc; V. Arhivele şi sigiliile confiscate.

Relatările martorilor oculari sunt zguduitoare. Autorităţile bolşevice au comis multe crime chiar în subteranele Palatului Mitropolitan din Chişinău, unde se aflase Consistoriul Bisericesc şi fabrica de luminări, iar sovieticii stabiliseră acolo secţia de spionaj a N.K.V.D.- ului. Aici s-au găsit şi instrumentele de tortură.

La fel, s-au profanat şi clădirile Seminarului şi a Facultăţii de Teologie, şcolile bisericeşti etc., toate fiind transformate în închisori pentru civili, militari, inclusiv şi preoţi. Majoritatea bisericilor din Chişinău au fost transformate în depozite, grajduri, săli de spectacole, cinematografe. Crucile de pe turle au fost coborâte, iar cele în relief au fost acoperite cu panouri roşii ce reprezentau secera şi ciocanul sau portretele lui Stalin şi Lenin.

În Transnistria situația era similară. După 23 de ani de putere sovietică, în Transnistria mai funcționa doar o singură biserică, în raza cimitirului nr. 2 din Odesa, avându-l ca paroh pe preotul de origine română Vasile Braga. Nici un ierarh ortodox nu exercita jurisdicție canonică în teritoriu. Din cele 891 de biserici ortodoxe parohiale sau mănăstirești care funcționau în provincie în 1917, fuseseră demolate 258, altele 269 fuseseră distruse parțial, iar 363 fuseseră transformate în clădiri cu destinație profană (depozite, cluburi, centre de agitație comunistă etc). Nici una din cele 13 mănăstiri și schituri de până la 1917 nu mai funcționa în 1942. Din sută în sută de ani (vezi 1812-1918), Basarabia urcă Golgota Neamului Românesc. Poate – și mă voi ruga acum în Săptămâna Patimilor – vine și Învierea! RGN