Nu am înțeles
niciodată de ce istoriografia românească ocultează istoria voievodului Gelu,
acest ”duce” al românilor de la sfârșitul
secolului IX, care a avut una dintre ”cetățile
de scaun” la Calvaria, o fortăreață de
val de pământ și palisadă din lemn în
cartierul clujean Cluj-Mănăștur sau
poate chiar în locația actualei Piețe a Muzeului din centrul orașului, conform istoricului Tudor Sălăgean, pe
locul unui castru roman. Gelu ”quidam blachus, adică conducător (dominium
tenebat) al românilor și slavilor
(blasij et sclaui) este amintit ca duce de către Gesta Hugarorum, cronica lui
Anonymus de la curtea regelui maghiar Bela al III -lea (1173-1196). Cronica
maghiară amintește clar că la venirea
triburilor conduse de regele Arpad în Transilvania la sfârșitul secolului IX, pe malul Someșului dincolo de Meseș exista un ducat sau voievodat condus de liderul român Gelu
”quidam blachus”. Fiind un conducător al românilor și slavilor, posibil ca Gelu să se fi autointitulat voievod, nu
”duce” după modelul latin, iar din punct de vedere religios probabil era
subordonat bisericii bizantine de la Constantinopol. Cronica descrie cu vervă
lupta viteazului Gelu Românul contra triburilor maghiare, mult mai numeroase și mai bine înarmate. Gesta Hungarorum
povestește pe scurt, cucerirea
voievodatului lui Gelu de către unguri: ”Tuhutum, tatăl lui Horca, un om șiret, a prins de veste de la locuitori
despre bunătatea ‘țării de dincolo de
păduri’ unde stăpânea un blac, anume Gelou… Și
s-au luptat cu înverșunare și fură învinși
ostașii ducelui Gelou și mulți
dintre ei uciși, iar mai mulți fură prinși”.
Istoricul Neagu Djuvara consideră că numele de Gelu provine de la un vechi nume
tracic de davă: Gelupara. Cronica lui Anonymus amintește de mai multe ori latinescul ”dux” pentru Gelu Românul, care
moare lângă cetatea sa de scaun pe malul Someșului,
posibil lângă Calvaria (val d epământ cu palisadă) din cartierul actual Mănăștur. Unii istorici au susținut și
ipoteza că bogata comună Gilău ar fi fost capitala ducelui Gelu. Istoricii
români au făcut prea puțin pentru cunoașterea acestui prim voievod român amintit de
cronici încă din secolul IX.
Voievodatul lui Gelu este confirmarea istorică că la sfârșitul secolului IX românii erau constituiți ca popor distinct și organizați în formațiuni statale suverane, iar etnogeneza
încheiată. Mai mult, existența unei
formațiuni statale conduse de Gelu
”quidam blachus” dovedește că românii
din Ardeal erau bine organizați superior
în state prefeudale elaborate, care s-au opus năvălitorilor străini cu arma în
mână. Putem oare considera că cetatea lui Gelu de la Cluj-Mănăștur este prima capitală românească din
istoria românilor atestată arheologic și
de izvoarele scrise? Istoricii au scris enorm de mult despre primele capitale
românești din Muntenia, secolele
XIV-XV: Câmpulung, Curtea de Argeș
(Basarab I), Tîrgovește și apoi din vremea lui Vlad Țepeș
la București, dar nu și-au axat cercetările arheologice asupra
primei capitale a unui voievodat românesc medieval constituit încă din secolul
IX, când procesul de formare a poporului român se încheiase, iar pe aceste
pământuri nu a fost o ”terra deserta”. Majoritatea istoricilor vorbesc despre
mutarea capitalei Moldovei lui Petru Mușat
de la Siret la Suceava în anul 1388, dar mai nimic despre capitala lui Gelu
primul voievod român consemnat în istorie. E o datorie morală a istoricilor
români și instituțiilor statului să continue cercetările
consemnării arheologice a cetății de
scaun a lui Gelu, primul voievod român, care s-a apărat cu arma în mână pentru
libertatea neamului său. Pe teritoriul actualului municipiu Cluj-Napoca a
existat încă din secolul IX prima capitală românească a unei formațiuni formate din români și slavi, fapt ce dovedește că Transilvania a fost centrul
etnogenezei românești. Cercetările
arheologice viitoare, implicarea Academiei Române și a instituțiilor
statului român în dezlegarea misterului capitalei lui Gelu Românul la
Cluj-Napoca este o provocare istoriografică sui-generis.
Ionuț Ţene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu