Cu o prezenţă nesemnificativă în Parlament în faţa
majorităţii PSD-ALDE, susţinută şi de UDMR, principalele partide de opoziţie,
USR şi PNL, au ales ca mod de manifestare protestul civic.
Au organizat mitinguri, au demonstrat aproape în toate
oraşele, au obstrucţionat lucrările parlamentare, mai ales USR, dar efectul
zdrobitor la adresa guvernului, a PSD-ului şi nu în ultimul rând a lui Liviu
Dragnea a fost atins la mitingul din 10 august 2018.
Zis al Diasporei, mitingul a fost un mare succes. S-au
adunat în faţa guvernului circa 100.000 de persoane. 2018 fiind anul
Centenarului, în capitala ţării nu s-a reuşit mobilizarea unui atât de mare
număr de români la un loc.
Modul în care au reacţionat forţele de ordine a pus guvernul
în mare dificultate. Ecoul violenţelor a făcut ocolul pământului. După 10
august 2018 PSD a fost privit cu suspiciune chiar şi în interiorul Partidului
Socialist European. Ca să nu mai vorbim de Parlamentul European, de Comisia
Europeană, în fapt de ţările din UE.
Încurajat de succesul de anul trecut, PNL a propus marcarea
datei de 10 august printr-o manifestare de stradă de mare amploare. A cerut o
autorizaţie pentru o manifestare de 250.000 de persoane. Mulţi, dar într-un an
electoral niciun efort de a aduna o armată electorală nu este de neglijat.
Mitingul ar marca şi începutul adunării de susţinători ai
candidatului PNL la preşedinţie.
Aici este deja o problemă. Ca buni organizatori de proteste
de stradă USR şi PLUS s-au remarcat mai mult decât PNL. Cum Klaus Iohannis nu
este candidatul lor, se înţelege că alianţei USR-PLUS nu-i convine să participe
la un miting care să-i aducă beneficii electorale doar unuia dintre candidaţii
prezidenţiali, respectiv lui Klaus Iohannis. În alianţa USR-PLUS lucrurile încă
nu sunt destul de limpezi în ceea ce priveşte prezidenţiabilul. Va fi Dan Barna
sau Dacian Cioloş? Pentru cine să adune semnături?
Nici organizaţiile românilor din străinătate nu salută
iniţiativa PNL, considerând că manifestarea Diasporei nu trebuie politizată.
Dincolo de aceste
dispute dintre cele două forţe politice, unite în spirit, dar în competiţie
pentru alegerea preşedintelui, guvernul nu-şi ascunde îngrijorarea că s-ar
putea repeta violenţele de anul trecut.
10 august promite să fie o zi fierbinte. Totuşi, tensiunile
din 2018 s-au estompat. Liviu Dragnea a dispărut de pe eşichierul politic.
Opoziţia a rămas fără un cal de bătaie. Nu mai există un reper al corupţiei,
întruchipat de fostul preşedinte al PSD. Practic, Klaus Iohannis a rămas fără
un adversar direct. Călin Popescu Tăriceanu se erijează în adversarul natural
al preşedintelui Iohannis, dar nu-l recunosc ca atare nici PSD, nici Pro
România.
Situaţia politică
este total diferită de cea din 2018. Cazul de la Caracal este de natură să
compromită imaginea instituţiilor de forţă, prestaţia lor fiind inacceptabilă
faţă de modul în care au tratat răpirea, agresarea unor fetiţe, poate şi
moartea lor. Cum mai poţi face din susţinerea independenţei procurorilor un
slogan electoral din moment ce un procuror a interzis intarea poliţiştilor în
casa în care un suflet de om se găsea într-o situaţie-limită?
Dramele în serie din Caracal pun într-o lumină proastă
instituţii întregi, dar şi pe preşedintele ţării. Cum poţi manifesta cu
intenţia de a acumula capital electoral când practic întreaga ţară este în
doliu? Indiferent unde se găsesc, Alexandra şi Luiza scot dintr-o mare
dificultate guvernul PSD-ALDE. Pentru că întreaga atenţie a opiniei publice
este aţintită asupra posibilelor crime în serie de la Caracal, asupra
incompetenţei instituţiilor chemate să apere cetăţeanul, să-i garanteze
siguranţa.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu