De fiecare dată când se apropie Crăciunul şi încep să cadă primii
fulgi de nea, în inimile noastre se naşte o lume nouă, o lume de basm si vis.E
lumea „florilor dalbe” şi a „lerului ler”, e lumea care cu nostalgie ne aduce
aminte fiecăruia de leagănul copilăriei noastre cu
vatra lui de frumuseţi şi dor, cu datinile şi obiceiurile străbune păstrate ca
o sfântă moştenire, e lumea colindelor şi a cântecelor de stea care umple de o
mare şi de o sfântă bucuriebucurie inimile noastre.
Această mare bucurie
sufletească, poporul nostru creştin şi-a exprimat-o prin colinde, care
reprezintă o chemare sfântă la o viaţă nouă cu adevarat creştinească.
După toamna cea frumoasă
A venit iarna geroasă.
Ninge mult, s-aşterne neaua,
Iar copiii ies cu Steaua.
Mamele se pregătesc,
Multe bunătăţi gătesc,
Tata-mpodobeşte bradul,
Curând se-nnoieşte anul!
Din cer ninge
linistit
Peste case, pomi si
garduri
Iata, fulgii ne-au
soptit
Ca sa nu mai stam pe
ganduri!!
Totu-i alb in jur cat
vezi
Moi podoabe pomii-ncarca
Si viseaza sub zapezi
Satele-adormite parca!
Norii cu caciuli pe
frunti
Au adus iarna din
munti
Ea coboara de pe
creste
Frumoasa ca o
poveste.
Mai intai a pus pe
strada
Un covor alb de
zapada
Dalbe flori a prins in
ramuri
A pictat stelute-n
geamuri.
Doamna iarna-n
goana trece
In calesti de vijelii-
Se turtesc pe geamul
rece
Nasuri carne si hazlii
Din zapada alba,
moale
Facem omul de
zapada
Si ghetusul ne imbie:
-Hai, copii, e
iarna-afara!!
Ce minunat mai ninge afarǎ.
Şi pare-se cǎ s-a înnoptat
Dar nu ne ducem la culcare,
Ci toţi pornim la colindat.
Rǎsunǎ glas de veselie,
Prin toate strǎzile din sat
E semn cǎ vin colindǎtorii,
Cu gândul bun, cu sufletul curat.
Cu clopoţei, cu zurgǎlǎi,
La poarta noastrǎ s-au oprit
Ca sǎ ne binecuvânteze,
Cǎ astǎzi, Iisus s-a nǎscut.
Bine-ai
sosit, crǎiasǎ iarnǎ,
Cu-alai de mândre sǎrbǎtori
Bogatǎ-n datini şi-obiceiuri,
Cu dalbe flori şi cu ninsori.
Cad fulgii albi şi sclipitori
Şi-n dansul lor lin şi uşor
Coboarǎ îngeri drǎgǎlaşi
Ce vin în vis la copilaşi.
Bine-ai sosit, crǎiasǎ iarnǎ,
Tu ni-l aduci pe Moş Crǎciun
Sǎ îl primim cum se cuvine,
Cǎci Moşul, uite-l vine,
Cu daruri multe de pe drum.
Pe drumul nins de
luna
Trei magi calari ,
cu suflet bun
Alearga impreuna
De unde vin ,cum se
numesc ,
Ce doruri ii
framanta ?
Spre iesle ei
calatoresc
Si cerurile canta .
Si canta inimile
lor
Aprinsa-I bucuria
Ca s-a nascut
Mantuitorul
Azi , s-a nascut
Mesia
În iarna geroasă
În iarna geroasă, un prunc se
născu, Dar frigul cel aspru
pe Prunc Îl răzbi
Mesia, Slăvitul, ce toate
făcu. Şi-o lacrimă
sfântă din ochi Îi porni.
Maria, cu jale, pe pruncul
Hristos O, Sfinte
Copile, din cer apărut,
Îl puse pe paie cântându-I
duios. În lacrimi şi
lipsuri de ce Te-ai născut?
Şi îngerii, sute, pe-al lor
Făcător, Din
zările-albastre spre noi e cobori,
Plecaţi Îl adoră, slăvindu-L
în cor. Să spulberi
păcatul, să ierţi şi să mori.
În inima-mi caldă, ce-n dor se topea,
Coboară Iisuse, te voi mângâia.
Nu simti fiorul
de atunci
Si-n noaptea asta frate
Iisus te-asteapta sa arunci
Povara de pacate.
El sta in ieslea Lui si azi
Iertare dand si viata
Incearca in genunchi sa cazi
Cu inima-ti de gheata.
Marturiseste-ti fapta ta
Si-a patimii revolta
Si-o alba minunata stea
Va rasari pe
bolta.
Veniti si noi sa-l
laudam
Pe domnul cu iubire
Ca si noi sa ne
bucuram
De marea-I mantuire
Marturisindu-I vina
grea
La el aflam iertare
Si vom vedea o noua
stea
Pe cer cum ne
rasare.
COLINDǍTORII
Noi suntem mici colindǎtori
Şi am pornit la colindat,
Colinda sfântǎ din strǎbuni,
Cu ea în suflet am plecat.
De sǎrbǎtori, în orişicare an
Cu bucuria-n inimi vǎ vestim
Cǎci s-a nǎscut pe-acest pǎmânt,
Domnul Iisus! Ce mult noi îl iubim.
Noi suntem mici, dar visele ni-s mari,
Şi-n anii care vin, cu toţii vom spera
Cu-acelaşi gând, cu bucuria de copil,
La cer, noi o colindǎ vom înǎlţa.
PRIMENESTE-TI GAZDĂ CASA
Primeneste-ti gazdă casa,
umple vadra, pune masa,
fă potecă prin grădină
si-n pridvor tine lumină,
că venim de multisor,
drumul nu ne-a fost usor,
tot prin viscol, tot prin gloată,
ziua toată, noaptea toată,
gerul iernii ne-a pătruns
dar de-ajuns tot am ajuns,
să-ti cântăm, să-ti colindăm,
vestea Nasterii să-ti dăm
să te bucuri, să te-nchini,
de belsug pentru grădini,
de mioare prin ponoare,
de credintă si de soare,
de noroc la iarmaroc,
de copii pe lângă foc.
umple vadra, pune masa,
fă potecă prin grădină
si-n pridvor tine lumină,
că venim de multisor,
drumul nu ne-a fost usor,
tot prin viscol, tot prin gloată,
ziua toată, noaptea toată,
gerul iernii ne-a pătruns
dar de-ajuns tot am ajuns,
să-ti cântăm, să-ti colindăm,
vestea Nasterii să-ti dăm
să te bucuri, să te-nchini,
de belsug pentru grădini,
de mioare prin ponoare,
de credintă si de soare,
de noroc la iarmaroc,
de copii pe lângă foc.
E veselie
mare azi la noi
Copii-s bucuroși și sunt vioi!
Ooo! Cu câtă nerăbdare- am așteptat
Brăduțul cu beteală să-l ornăm.
Lumini deodată-n el au scăpărat
O brad frumos, ce mult de adorăm!
Copii-s bucuroși și sunt vioi!
Ooo! Cu câtă nerăbdare- am așteptat
Brăduțul cu beteală să-l ornăm.
Lumini deodată-n el au scăpărat
O brad frumos, ce mult de adorăm!
Tu verde ești
mereu și ard în tine,
Lumini miraculoase. Ce magie!
De unde vii tu, bradule, în case
Și ne aduci atâta bucurie?
Lumini miraculoase. Ce magie!
De unde vii tu, bradule, în case
Și ne aduci atâta bucurie?
Ori poate
vii de pe vreun vârf de munte,
De unde crivățul te-a alungat?
La noi e cald și avem steluțe multe,
Pe ale tale ramuri, cuminți s-au așezat
De unde crivățul te-a alungat?
La noi e cald și avem steluțe multe,
Pe ale tale ramuri, cuminți s-au așezat
E ceas de linişte şi sărbătoare,
Colindătorii bat pe la fereşti
Iar casa ta curată, primitoare
S-a -mpodobit c-o vrajă de poveşti.
Mântuitorul s-a
născut şi iară
Magia lui şi-n tine-a renăscut.
De ţi-a fost bine, bine fie-ţi, dară,
De ţi-a fost rău, s-o iei de la-nceput.
Anul cel nou aducă-ţi numai bine
Şi ţie şi la toţi care-i iubeşti !
Te aibă-n grijă Cel de Sus, creştine,
Şi la mulţi ani, cu bine, să trăieşti !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu