Vă invit să citiți LITEROMANIA, Nr. 226/2021

 

Nr. 226   Cartea săptămânii Dispariţia (fragment) Cosmin Perța   Editura Polirom vă prezintă în avanpremieră un fragment din romanul Dispariţia de Cosmin Perţa, care va apărea în curând în colecţia „Ego. Proză”.  Dispariția inexplicabilă a unor săteni din Ardeal reprezintă doar punctul de pornire pentru ceea ce se va dovedi a fi o încercare de regăsire a sinelui, de reconciliere cu traumele trecutului, de (re)descoperire a ceea ce ne face în mod definitoriu umani. Între haosul birocrației excesive, omniprezența sufocantă a corupției, imposibilitatea de a comunica în mod real cu ceilalți și singurătatea insurmontabilă, inserarea fantasticului e cel mai firesc lucru cu putință, iar personajele, prinse în tumultul adaptării la un sistem diform după tranziția anilor ’90, suntem, până la un punct, fiecare dintre noi. Citește mai departe #elefantFest Adina Dinițoiu despre „Marele vestiar” de Romain Gary Roman de mare actualitate prin modul în care sondează natura umană și prin privirea lucidă asupra ambivalenței bine–rău a acesteia, Marele vestiar folosește perspectiva inocentă, idealistă uneori, a unui adolescent, unul dintre numeroșii orfani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Povestea lui pune în lumină, în mod tulburător, cinismul și lipsa de compasiune a oamenilor, a societății postbelice, necruțătoare nu numai cu acești tineri fără familie și fără viitor, ci și cu foștii eroi de război, care, după restabilirea păcii, nu mai valorează nimic. Dacă îți place Literomania, donează pentru a contribui la continuarea proiectului. Îți mulțumim! Avanpremieră „File din arhiva indiferenței” (fragment) de Ion Vianu   Cu prima de concediere de la bancă și cu banii pe care‑i câștigasem la bursă, vânzând totul cu două săptămâni înainte de crahul cel mare la prețul cel mai ridicat, trăiam fără griji. Cei mai mulți se ruinaseră, eu mă îmbogățisem. Acum îmi puteam realiza visul. Un vis ce se formase puțin câte puțin, în cursul carierei mele de trepăduș, în slujba unor șefi exigenți pe care îi uram, îi consideram niște canalii. Întotdeauna întreaga mea filosofie și singura mea plăcere fuseseră să ajung a nu face nimic. Toată viața alergasem și acum, printr‑o minune, era posibil să las timpul să treacă, la o vârstă când trupul meu funcționa încă. Majoritatea oamenilor nu‑și pot permite un asemenea lux. Să trăiești ca un pensionar, cu un trup de tânăr… pare meschin, dar mie îmi plăcea starea asta. Eram un miliardar al secundelor, îmi cheltuiam timpul fără să țin socoteala. Îl zvârleam pe geam. Nu mă bucuram nici de peisajul minunat, nici de aerul puțin aspru, dulce‑aspru, care năvălea prin fereastra deschisă. Nici măcar de pacea corpului meu, de faptul că nu mă durea nimic, semn că eram încă tânăr.  Citește mai departe   Avanpremieră „Trompa lui Eustachio” (fragment) Adriana Ruță Neagoe   Să-ți dau o veste bună, mamă! Am găsit în boxa de la subsol, de la București, acum două săptămâni, când am fost pe-acolo să fac curățenie, valiza-masă cu scaunele ei, de care mă tot întrebai. Niciunul dintre celelalte lucruri pentru camping nu mai existau. Am zărit-o pe un raft și-apoi, preț de un minut, n-am mai văzut-o nici pe ea, fiindcă mi se împăienjeniseră ochii. N-am să fiu în stare s-o arunc niciodată, ori de câte ori mă voi duce acolo. Îmi amintesc cum călătoream noi trei pe șosea, cu vântul vâjâindu-ne pe la urechi, cu tine și cu tata călărind, în stânga mea, o motocicletă Java, și eu, băgată într-un fel de cochilie, pe o roată, legată de motocicletă, care se chema „ataș” și care astăzi văd că a dispărut de pe șosele. Voi erați atât de tineri și-aveați mereu chef de dans! Curajoși cum erați, ați reușit o dată să pătrundeți pe ringul Restaurantului Albatros din Mamaia, în aerul călduț al serii de la malul mării, și-ați început să dansați twist, în timp ce eu mă zbenguiam primprejur, alături de copiii turiștilor străini, și tot cădeam… De aceea țin minte atât de bine pardoseala ringului cu model roz, oval, din pișcoturi de piatră. Citește mai departe   Sticla de lampă Papillons... Alexandru Vlad   Fluturele – capodoperă artistică, de dimensiuni miniaturale, aflată în stare de libertate. Ce se poate spune despre el? Frumusețe gratuită și inconştientă, spun unii, bătaie de cap pentru colecționari ambițioşi care oricum mai au şansa filateliei, spun alții. Adevărul este că aşa cum unele ființe îşi folosesc urâțenia sau mirosul scârbos ca să-şi descurajeze duşmanii, fluturele îşi foloseşte tocmai frumusețea. Pentru că orice şcolar rău intenționat va şovăi o secundă ca să admire fără voia lui exuberanța fascinantă a aripilor jinduite. Secundă care îi ajunge fluturelui ca să scape. O altă explicație pentru frumusețea modernă a aripilor este că fluturii ar încerca să ne recompenseze estetic pentru pagubele produse în agricultură. Din păcate nu realizează cât de depărtate sunt acestea două, deocamdată, în mintea omului. Citește mai departe   Video: Lansarea romanului „Marele vestiar“ de Romain Gary BOOKcover Copyright © 2021 Literomania, All rights reserved. E-mail: literomania2017@gmail.com Nu mai vrei să fii în lista de abonați Literomania? Click pentru dezabonare aici.