Astăzi, este ziua de naștere a președintelui Uniunii Scriitorilor din România, dl. Nicolae Manolescu. Îi doresc sănătate, deși nu sunt un suporter al dumnealui. Și trimit spre eter-eter, nu eternitate - următoarele versuri:
ÎN URMA TRENULUI
Există un tren în care n-o să pot urca niciodată.
Pe de-o parte, fiindcă-n satul meu
nu e gară.
Pe de alta, pentru că, și dacă ar fi,
ar trebui ca trenul acesta să
se oprească,
iar eu,
ca bun creștin ce sunt,
nu-mi doresc ca inima domnului Manolescu,
căci despre ea este vorba,
să se oprească vreun pic
pentru a mă lua pe mine de pe peron.
Prefer să merg mai departe pe jos,
în timp ce mulți dintre cei aflați
în trenul cu pricina
se hlizesc de la ferestre la mine
și-mi strigă:
O să ajungem înaintea ta, prostule!
Și nici măcar nu avem bilete!
Noroc cu îngerul meu păzitor,
căruia, văzându-mă atât de singur
în urma trenului ce se pierde spre orizont,
i se face milă de mine
și mă ia cu el în zbor,
dar nu în direcția în care merge trenul,
ci sus, tot mai sus,
către cer!
Ștefan Mitroi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu