de Gheorghe Pârja
Mă străduiesc în textele mele să privesc lumea în
care trăiesc cu îngăduință, cu înțelegere, să văd partea plină a paharului.
Suficient ne pun note mici unii lideri europeni, mai răsucesc și eu cuțitul în
rană? Că societatea aceasta are suficiente hibe, dar parcă nu-s făcut pentru
ruine, ci mai degrabă pentru zidire. Dar vine realitatea și îmi dă lecții de
luciditate. Și atunci nu pot spune că negrul este alb. Ultimele evenimente
tragice din România mă fac să privesc lumea cu mai multă exigență, că sunt
multe șuruburi destrânse în alcătuirea ei. Mai multe decât cele de la podul de
la Brăila, inaugurat cu prezențe oficiale la nivel înalt.
Tragedia de la Crevedia demonstrează că societatea
este locuită și de personaje publice care trăiesc doar pentru ele. Prostia,
viclenia și impostura nu pot fi ascunse, deși apelează la discreție. Că nu-i
făcută neștiută. Cei care sfidează binele public au fost numiți de scriitorul
Augustin Buzura agenți ai haosului. Care caută să privatizeze totul, până și
democrația. În viziunea lor, democrația este un club închis și pentru a intra
în casta afacerilor ai nevoie de aprobare, de obicei, politică. Pretendenții nu
sunt întrebați, verificați prin filtre legale, ci este suficient să semnezi
adeziunea și să cotizezi. Ajunși acolo, în posturi de decizie, ipocriții își
arogă dreptul de a da certificate și lecții de morală celorlalți. Au în jur
consilieri care scriu, iar ei citesc. Și au pretenția să fie citați cu
ghilimele.
Când vorbesc fără hârtie te cuprinde spaima de
incoerența lor. Probabil că cei care dețin puterea nu își asumă riscul de a
face un pas înainte. Privirea lor este îndreptată în sus, spre golul născător.
Cum vine de sus, așa merge pe fus! Experiența arată că uneori pierd, chiar și
atunci când au certitudinea că au acumulat puncte pentru victorie. Oamenii pot
fi înșelați uneori cu ușurință, dar nu vreme îndelungată. Că ulciorul nu merge
de multe ori la fântână. Nedreptățile celor puternici sunt ca un cuib de
fantome, care ispitesc slăbiciunile, dar și poftele de acumulare fără măsură a
averilor. Orbirea lui Elias Canetti se extinde ca o pecingine peste spiritele
captive. Nici valoarea bunului-simț, nici credința în Dumnezeu nu pot suplini
ofensiva devastatoare a hoției și a prefăcătoriei.
Scriitorul Augustin Buzura, bun diagnostician al
bolilor societății, apreciază că „nimeni nu a văzut vreodată proști modești sau
mediocri modești, proști sau mediocri generoși, capabili să propună sau să
apere o idee. Ei nu au convingeri, ci interese. Proștii se propun doar pe ei
înșiși, dar până să-și trădeze substanța, timpul trece în favoarea lor.” Am
dobândit libertatea de a striga aceste lucruri. Dar cui îi pasă de strigătul
meu? Al nostru, că dacă pleci urechea la părerile oamenilor, vei auzi voci care
judecă sincer, dar aspru, rânduiala din țară. Și nu o fac că este la modă să
critici puterea, ci aduc proba realității. A haosului care, din când în când,
trage triste semnale de alarmă. Oare suntem prea supuși clișeelor de genul: lasă
că merge și așa? Dăunător fel de a fi în lume. Trist este că o aparentă ordine
ascunde tocmai dezordinea camuflată în proiecte iluzorii.
Când crapă pojghița ocrotitoare, ies la iveală stări
de fapt monstruoase. Povestea cu casele de bătrâni mi se pare de neiertat. În
preajma noastră, într-un timp al civilizației, să aibă loc întâmplări de ev
mediu. Și nimeni, dintre cei obligați să vegheze starea normală, să nu observe
deruta și înjosirea unor semeni care aveau nevoie de ocrotire și de o vorbă
bună. Noroc că haosul a început să strige. La fel țesătura bolnavă din situația
de la Crevedia. M-au întristat atitudinile unor responsabili din acest caz
tragic. Nu vom putea depăși această stare de mântuială față de binele public
până nu vor fi puși în funcții de răspundere oameni capabili, știutori ai
domeniului pe care-l gospodăresc.
Criteriul politic, se vede, este un preludiu la
dulcele haos. Nu dă întotdeauna rezultate. Priviți în jur și vă veți convinge.
Cum vorbim astăzi, obositor de mult, despre pensii, despre nevoi stringente,
trebuie să avem în vedere școala și sănătatea. Până nu vor fi oameni pricepuți
pentru nevoile țării, ne așteptăm, ca în orice clipă, să auzim cum strigă
haosul. Cel ocrotit și folositor pentru mulți.
P.S. De Ziua Limbii Române, Consiliul de
Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Maramureș a emis o hotărâre în
care, la ultimul punct, se precizează: Se ia la cunoștință Hotărârea
Consiliului Local al comunei Bârsana privind schimbarea numelui Școlii
Gimnaziale “Mircea Vulcănescu” Bârsana, în Școala Gimnazială Bârsana și
Hotărârea Consiliului Local al comunei Fărcașa, privind schimbarea numelui
Școlii Gimnaziale „Lucian Blaga” Fărcașa, în Școala Profesională Fărcașa. De
ce? Se cer lămuriri suplimentare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu