Cenaclul Scriitorilor Maramureș - In memoriam

 

Pentru scriitorii și oamenii de cultură maramureșeni, care nu mai sunt printre noi, „ODIHNĂ ÎN PACE!”, „VEȘNICĂ POMENIRE”!

În această fotografie: Părintele Viorel Thira, prof. Augustin Cozmuța, prof.univ.dr. Victor Iancu, prof. Ion Bogdan, prof. Dumitru Rusu, ing. Ion M. Mihai, prof. Ioan P. Pop, prof. Ion Burnar, prof.univ. dr. Nicolae Felecan, prof. Ioan Igna, conf.dr. Valeriu Oros, prof.dr. Valeriu Achim și scriitorii: Victor Tecar, Valeriu Sabău, Ioan Hada, Dumitru Fânățeanu, Vasile Morar.

Foto2: Lansarea cărții mele, „Mariatereza sunt eu”, apărută la Editura „Rao Internațional”, București, 2007.

Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Baia Mare, anul 2008.

Florica BUD,

președintele Cenaclului

INVITAȚIE ANTOLOGIA „EU SUNT UN FULG DE ZĂPADĂ” , volum II

 

Tema: Iarna, Colide, Crăciun, Sărbătorile de iarnă - poezii, proză.

Proiectul face parte din programul de promovare al autorilor români contemporani, prin distribuirea volumelor la biblioteci din țară și străinătate.

Materialele, obligatoriu cu diacritice, vor cuprinde: numele și prenumele autorului, locul (și țara, dacă este cazul) în  care trăiește; o fotografie bust; un motto sau câteva gânduri(maxim 5 rânduri) pe temă; poezie sau proză; o adresă din România unde să fie expediat coletul cu lucrarea comandată, sau din străinătate - urmând a se plăti în plus taxele poștale pentru țara respectivă; numărul de telefon.

VARIANTA I – 5 pag. A.5 de material, 3 exemplare = 190 lei,

VARIANTA II – 8 pag.A.5 material, 4 exemplare = 240 lei

Taxa se achitată până la data de 10 noiembrie 2023

Materialul OBLIGATORIU cu diacritice, cambria – 12, spațiere la 1 rând, pe adresa de email: mari_x66@yahoo.com, se trimite până la data de 17 noiembrie 2023.

         Prețul include: corectare material de către persoane specializate, tehnoredactare, tipărire, taxă pentru concepție copertă, prețul exemplarele fiecărui autor, trimiterea lucrării spre autor, trimiterea spre  instituțiile de profil din țară și străinătate, exemplarele în plus pentru trimiterea spre biblioteci, consumabile ș.a

Prețul include expedierea coletului la o adresă din țară, prin Poșta Română. Cine dorește primirea prin curierat rapid va face această mențiune în materialul trimis și achită cu 10 lei mai puțin, plătind contravaloarea coletului ramburs la curier.

Plata se va face într-un cont ce va fi comunicat ulterior celor înscriși.

La antologie vor participa primii 20 de autori care răspund invitației, rezervând, în prealabil, unul dintre locuri.

Notă. Volumul poate fi un cadou pentru cei dragi cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Mariana MOGA

România în faliment intelectual și povestea orientală

În prima parte a articolului vă supunem atenției un text publicat cu patru ani în urmă sub semnătura prof. Radu Iliescu. Pentru a face o comparație, oricine poate constata că era de neconceput o astfel de situație până în anii ’80, când școala era școală. Astăzi starea „României educate” a atins cote catastrofale, fapt care îndreptățește afirmația: „vrei să distrugi un popor, distruge-i educația”. Din păcate, starea s-a agravat dramatic și în curând vom fi obligați să recunoaștem că „România educată” a lui Iohannis este în fapt o Românie cu educația decapitată. În a doua parte, deloc întâmplător, un text recent al aceluiași autor… cu tâlc și cu altă adresă: vă rugăm: „Luați aminte!” (Redacția ART-EMIS).

Proştii cred că au învins totul, inclusiv viaţa

Discut zilele trecute cu un prieten profesor de matematică. Îmi spune că în facultăţi, la seminariile matematicilor superioare din 9-10 studenţi abia găseşti unul capabil să citească (nu să rezolve) exerciţiul. Adică, dau un exemplu, abia o zecime pot spune, puşi în faţa literei „Σ” că este o sumă, ori în faţa semnului „∫” că este o integrală. Restul, masa critică, oastea de strânsură nu are contact cu problema nici măcar la nivel introductiv.

Am citit recent cartea profesorului Mihai Maci, universitar la Facultatea de Filosofie din Oradea, care constată şi el că studenţii nu au capacitatea de a relaţiona cu marile texte, preferând piureul de banane premestecat din cărţile scrise de vulgarizatori în ale filosofiei, sintezele de pe net şi alte asemenea suprasimplificări. La facultăţile de teologie ortodoxă s-a scos, pentru admiterea la doctorat, examenul eliminatoriu de greacă veche. Cu alte cuvinte, crema teologilor ortodocşi nu mai conţine oameni capabili să se adreseze textului sacru în limba liturgică a creştinismului răsăritean.  De latină şi ebraică nu mai are rost să vorbim.

La Facultatea de Litere din Cluj-Napoca există cursuri de „rattrappage” (aducere la zi a cunoştinţelor lingvistice fundamentale). Tradiţional, facultăţile de limbi străine nu se preocupau decât cu totul periferic de nivelul lingvistic al studenţilor, aceasta fiind treaba liceului. Rostul unui examen de admitere cu mulţi candidaţi era acela de a-i selecta pe cei mai sârguincioşi dintre ei, pe cei cu vocaţie manifestă pentru limbi străine, capabili să facă faţă unui parcurs ulterior în ştiinţele limbajului şi ale literaturii. Însă mai nou vin studenţi care nu mai au baza lingvistică, cu goluri imense în pregătire pe care nu pot să le acopere fără asistenţa unui profesor.

Toate aceste patru exemple disparate, care sunt doar câteva cazuri dintr-un noian, au în comun o singură realitate: în acest moment falimentul calităţii a avut loc la scară largă, şi acesta nu trebuie să fie un secret pentru nimeni. Numai că, iar de aici începe problema (mult mai mare decât recrudescenţa prostiei în sine), nicio facultate n-a închis din motiv de studenţi impostori. Avem cursanţi la matematici superioare care n-au făcut analiză matematică în liceu. Avem absolvenţi de filosofie care n-au deschis traducerea niciunui text fundamental, nicidecum versiunea originală a unui Platon sau a unui Kant. Avem teologi care nu posedă subtilităţile lexicale, deci ideatice, ale textului sacru. Avem absolvenţi de limbi străine cu cutremurătoare erori de exprimare scrisă sau orală.

Prostia ne-a cucerit şi ne-a paralizat orice reacţie

Dar facultăţile lor, fără excepţie, şi-au crescut numărul de studenţi, trădând ideea de intelectual şi de universitar. Prostia există, a venit peste noi, ne-a cucerit şi ne-a paralizat orice reacţie. Suntem învinşi, suntem sub ocupaţia cea mai odioasă care a existat vreodată, dar coabităm, nu ne retragem în munţi, nu există nicio mişcare de rezistenţă. Dacă am fi un butic de cartier şi am da faliment, am închide şi am merge acasă. Falimentul intelectual nu ne obligă la niciun gest de onoare, nu mergem să cultivăm ceapă şi să ne scriem tratatele la lumânare din atâta lucru. În mod odios, ne adaptăm, dar nu pentru că am fi potriviţi, cum zicea Darwin, ci pentru că

preferăm să ne plecăm în loc să plecăm.

Dacă am mai ţine la inteligenţă, ar trebui să închidem jumătate din sistem

Pe de altă parte, bâlciul este mult mai mare decât îl pot ilustra universităţile. Prostia a atins masa critică, prostul e norma. Pentru el totul s-a simplificat atât de mult încât deşteptul nu mai poate fi sesizat, nu-l mai poţi pune în valoare, e sacrificat la nivel de sistem. Sunt atât de mulţi idioţii încât, dacă am mai ţine la inteligenţă, la sârguinţă şi la lucrul bine făcut, ar trebui să închidem jumătate din sistem: primării, parlamente, guverne, instituţii publice şi private.

Ar trebui să afişăm pe biroul primului-ministru: „Închis pe motiv de prostie, revenim când găsim pe cineva care să fie vrednic”.

Ar trebui să trimitem acasă demnitari, funcţionari, profesori, medici, poliţişti şi preoţi. Pentru singurul delict îndreptat împotriva universului pe care nicio lege lumească nu l-a pedepsit vreodată: prostia.

Ne-am imaginat până acum că viaţa sancţionează prostiile, şi probabil că în sistemele vii lucrul acesta s-a petrecut fără greş, acum însă cred că e cazul să luăm notă de noua realitate, proştii cred că au învins totul, inclusiv viaţa. Aşteptaţi-vă la o multiplicare exponenţială a numărului de „accidente”[1].

Lumea în „povești”- sămânța îndoielii

Se spune că un sultan adora să facă rămășaguri. Într-o zi, în curtea lui se afla o grămadă mare de pietre.

– Pun rămășag cu oricine vrea să mute pietrele în livadă. Dacă cineva se prinde că le duce în brațe până la apusul soarelui, îi dau zece saci de aur.

Pietre multe și mari, oamenii se codeau. De pierdut, știau bine, își pierd capul dacă nu duc pietrele. Imposibil, nimeni nu voia, iar sultanul rânjea satisfăcut.

– Le duc eu”, a zis un grădinar pe care nu-l știa nimeni, dar cu o singura condiție, dacă mă oprești îmi dai un sac cu aur.

De ce să-l oprească, s-a gândit sultanul, și a acceptat. A început grădinarul să le ducă, ușor-ușor. Sultanul se uita la pietre, la soare, la grădinar, și era convins că va câștiga. Dar grădinarul zâmbea. Piatra după piatra, timpul trecea, grădinarul zâmbea. Sultanul a început să calculeze și după câteva încercări a ajuns la concluzia că a doua zi călăul va avea activitate. Bine, dar de ce zâmbește grădinarul, e prost cumva?

– Mâine ai să mori, i-a spus sultanul.

– Nu, mâine voi fi un om bogat.

– Ce fel de bogat? Efortul este peste puterea unui singur om.

– Mâine pe vremea asta voi fi bogat, pentru că ți-a scăpat un amănunt important.

Ce amănunt, se întreba sultanul. Cel mai important. Apoi se adânci în calcule. Iar grădinarul zâmbea, cu pietrele în brațe. Orice s-ar spune, zece saci de aur nu e ceva să pierzi, chiar când ești sultanul drept-credincioșilor. E enorm, s-a hazardat cu zâmbărețul ăsta. Ce amănunt a omis?

– Gata, oprește-te! Ce am greșit?

– Îmi dai sacul de aur, întrebă grădinarul zâmbind.

– E al tau.

– Ți-a scăpat din vedere că pentru mine un singur sac de aur, unul singur, nu zece, este o bogăție la care nu puteam ajunge în douăzeci de vieți. In rest, tot ce trebuia a fost să fac sa încolțească mintea ta sămânța îndoielii. Nu a fost greu.

E o poveste orientală subtilă, aproape insesizabila pentru mințile noastre corupte de gândirea de tip industrial. Să zicem că undeva in Orient o țară ocupată de o armată puternică reacționează din timp în timp aparent haotic. Orientalii nu au nicio șansă într-o confruntare care sa antreneze forță brută, dar pot fi, și sunt sâcâitori, imprevizibili și iraționali. De o sută de ori cizma ocupantului le storcește capul, de o sută ori și o dată se ridică în picioare.

Oboseala. Îndoiala. Apăsarea sisifică. Ocupantul se fisurează. Recunoașteți că ați pierdut ! Ceva pocnește in tâmplă, sângele, poate chiar tâmpla. Ba, animalelor, ați pierdut, gata ! Sânge, gust de sânge de ocupant umanizat de înjurături și sânge. Ați pierdut, să ne oprim, nu mai are rost, nu putem să ne luptăm la nesfârșit, am obosit sa va învingem. Ați pierdut, să ne oprim, vă rugăm, după ce pierdeți războiul așa este normal, să vă opriți, nu? Vă rugăm mult, noi suntem rasa superioară, noi suntem lumea civilizată, cât să vă rugăm să înțelegeți că ați pierdut? Fie-vă milă de răbdarea noastră, suntem și noi oameni. Am investit bani în bombe, am muncit că să facem ocupația țării voastre. Acuma vreți să ne punem și în genunchi ca să recunoașteți că v-am învins?

Un bilet de avion dus, va rog! Orientalii ăștia imbecili sunt incapabili să se oprească din pierdut atunci când noi câștigăm. Iraq, Siria, Afghanistan, Palestina.

Orientul câștiga chiar și atunci când pierde…

 

Autor: Prof. Radu Iliescu

Sursa: art-emis.ro

PF Daniel dă o replică usturătoare indirectă lui Cristian Tudor Popescu: ”Noi, ortodocșii, când cinstim moaștele sfinților, nu cinstim oase, cum greșit spun cei nepregătiți, neinformați și rău intenționați, ci noi ne întâlnim cu persoana sfântului!”

 

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit cu prilejul sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, hramul Catedralei Patriarhale, vineri, 27 octombrie 2023. 

Moaştele Mucenicului Dimitrie şi moaştele Monahului Dimitrie sunt venerate la Catedrala Patriarhală din Bucureşti

În această zi sfântă și mare, a cinstirii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, Sfânta Evanghelie și toate cântările bisericești de astăzi ne ajută să înțelegem iubirea milostivă a lui Hristos pentru oameni. Evanghelia după Sfântul Evanghelist Luca ne prezintă Fericirile, într-o versiune puțin diferită de Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei.

Totuși, această Evanghelie ne arată mai clar că mulțimi mari de oameni veneau să-L asculte pe Iisus, să-i vindece pe bolnavii lor și să-i elibereze de duhuri necurate pe cei ce erau posedați. Înțelegem deci că Iisus Hristos nu doar propovăduiește Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, ci și arată ce înseamnă Evanghelia mântuirii. Și anume mântuirea înseamnă vindecare și eliberare de boli și de necazuri, de situații care diminuează bucuria vieții.

Mântuitorul Iisus Hristos este, aşadar, nu doar predicator sau binevestitor al Evangheliei, ci și vindecător de boli și eliberator de duhuri necurate. Această putere vindecătoare a Sa se vede în Sfintele Taine instituite de Hristos Domnul pentru Biserica Sa. Şi, totodată, puterea vindecătoare se vede prin sfinții Săi. Harul lui Hristos care trecea prin trupul Lui și vindeca o mulțime de bolnavi care se atingeau de El sau de hainele Lui este același har sfânt care se află în icoanele sfinților și în moaștele sfinților făcători de minuni.

În toate se arată puterea vindecătoare și eliberatoare sau izbăvitoare a lui Iisus Hristos. De aceea în limba greacă numele Mântuitorului Iisus Hristos de mântuitor, adică soter sau sotir (σωτήρ), ca și în limba latină salvator, înseamnă vindecător și eliberator. Prin urmare,Domnul Iisus Hristos este mântuitor pentru că este vindecător de boli sufletești și trupești și este eliberator de duhuri necurate, dar și eliberator din situații grele, numite în popor necazuri și nevoi. De aceea în unele tropare ale sfinților cerem ca Dumnezeu să ne izbăvească din nevoi și din necazuri.

Sfântul pe care îl prăznuim, astăzi, în mod deosebit, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, este un sfânt făcător de minuni. Aseară, la Priveghere (26 octombrie 2023), Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a vorbit foarte sistematic și a arătat de ce Sfântul Cuvios Dimitrie este numit făcător de minuni și ocrotitor al Bucureștilor. Pentru că de-a lungul istoriei a ajutat pe locuitorii Capitalei să scape de ciumă, de holeră, de incendiu mare, de secetă și de situații grele.

Deci el este făcător de minuni prin care se manifestă nu o putere orgolioasă, ci o iubire smerită și milostivă. Aceasta este iubirea lui Hristos și iubirea sfinților. Ea nu este o iubire arogantă și posesivă, ci smerită și milostivă. Din iubire milostivă Hristos a ajutat pe cei bolnavi, pe cei aflați în situații dificile. De asemenea, sfinții cuvioși şi sfinţii martiri sunt milostivi. Iar cine, cu multă smerenie și cu stăruință sau cu insistență, se roagă lor, primește ajutorul lor.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou este un astfel de sfânt milostiv. Foarte mulți oameni, de-a lungul veacurilor, de când se află el în București mai ales, din 13 iulie 1774, au simțit acest ajutor, după cum se vede într-o carte tipărită recent (Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor. Cuvinte către pelerini, studii și mărturii contemporane, Ed. Cuvântul Vieţii, Bucureşti, 2023). Potrivit tradiției românești a vieții sale, Sfântul Cuvios Dimitrie a trăit în secolul al XIII-lea sau al XIV-lea, în timpul Țaratului (sau regatului) Româno-Bulgar (1185-1396), înființat de frații români Petru și Ioan Asan. Acest sfânt a trăit în satul Basarabov, aproape de oraşul Ruse. El a fost păstor de oi și de vite, iar din ceea ce primea de la oamenii care i-au încredințat păzirea sau păstorirea vitelor, oferea o parte săracilor. Mai târziu a devenit monah și a viețuit într-o mănăstire din Valea Lomului.

Nu știm prea multe despre viața lui, ci doar că a trăit în rugăciune, în post și în nevoințe duhovnicești, până când Dumnezeu i-a prevestit ceasul morții. Atunci el s-a pus între două pietre și a adormit în Domnul, iar mult mai târziu apa Lomului, când a crescut foarte puternic, a descoperit trupul său neputrezit. Acest trup neputrezit al Sfântului a fost dus în biserica din satul Basarabovși a fost cinstit de către credincioșii din împrejurimi, pentru că era făcător de minuni, – ajutând o mulțime de bolnavi și de oameni aflați în situații grele.

 În timpul Războiului Ruso-Turc din anii 1768-1774, numit și al cincilea Război Ruso-Turc, moaștele au fost luate din satul Basarabov de către generalul rus Petru Saltîkov și au fost duse în Țara Românească, urmând ca de aici să fie duse la Lavra Peșterilor din Kiev. Dar în București, mitropolitul Grigorie al II-lea al Țării Românești a cerut generalului rus să ofere Mitropoliei aceste moaște.

La insistența mitropolitului, dar și după ce un om bogat numit Hagi Dimitrie a oferit o sumă mare de bani generalului rus, acesta s-a înduplecat și a lăsat în Bucureşti moaștele Sfântului Dimitrie, în data de 13 iulie 1774. Anul viitor deci se vor împlini, în data de 13 iulie, 250 de ani de când Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi se află aici, în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti, devenită în 1925 Catedrala Patriarhală.

În anul 1950, patriarhul Justinian a propus Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca acest sfânt să fie cinstit în toată România – adică a propus generalizarea cultului său (și al altor sfinți locali). Prin urmare, în 1955 au fost serbate, la București, la Cernica şi la Iaşi, ceremoniile de proclamare a noi sfinți și generalizarea cultului Sfântului Dimitrie cel Nou și al Sfintei Cuvioase Parascheva.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a făcut o mulțime de minuni în Bucureşti, descrise ieri seară de Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul. Reamintim faptul că Sfântul Cuvios Dimitrie ce Nou a ajutat foarte mult poporul dreptcredincios din București mai ales în timpul stăpânirii comuniste, când se intenționa chiar mutarea Catedralei – nu doar a raclei Sfântului – de aici, din locul în care se află,la fosta Mănăstire Văcărești din București. În octombrie 1989, la hramul Catedralei, Patriarhia a fost obligată să mute racla Sfântului Dimitrie, pentru că fusese programată o ședință a Marii Adunări Naționale tocmai în data de 27 octombrie. Însă înțeleptul patriarh Teoctist a mutat racla nu departe de Catedrală, și anume a mutat racla Sfântului, la sărbătoarea lui, în biserica „Sfântul Nicolae-Vlădica” din apropiere. Și astfel credincioșii au mers și s-au închinat acolo. Dar în același an, înainte de Crăciun, în 22 decembrie 1989, regimul comunist a căzut. Iar în anul 2007, la 27 octombrie, chiar de sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, în clădirea în care se țineau de obicei şedinţele Marii Adunări Naționale s-a înființat Centrul de Presă„Basilica” al Patriarhiei Române. De aici, Radio TRINITAS și Televiziunea TRINITAS au transmis, din anul 2007 până astăzi, slujbele oficiate la Catedrala Patriarhală unde se află moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Clădirea a fost dată în folosință Patriarhiei în anul 1996 și a devenit Palatul Patriarhiei, iar mai târziu, în anul 2010, a fost dată Patriarhiei în proprietate, deoarece terenul de sub clădirea respectivă a fost iniţial proprietatea Mitropoliei Ţării Româneşti (iar după Revoluţie, Camera Deputaților s-a mutat în Palatul Parlamentului).

Prin urmare, sfinții au modul lor de a corecta greșelile oamenilor. Atitudinea ostilă față de Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, pe care a avut-o regimul comunist, s-a transformat într-o încurajare misionară a Bisericii. De aceea, putem spune și noi împreună cu psalmistul: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi” (Psalm 67, 34).

Acum, în aceste zile, prin bunăvoința Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Pantelimon de Veria, Naousași Kampania, avem pentru prima dată aduse spre închinare şi moaştele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a cărui pomenire a fost serbată ieri (26 octombrie 2023). Avem prezenţi aici pe acești doi sfinți Dimitrie, Mucenicul și Cuviosul.

Prin urmare, ne-am bucurat pentru că în aceste zile credincioșii pelerini s-au închinat la Icoana Maicii Domnului „Panaghia Soumela”, la moaștele Sfântului Mucenic Dimitrie și la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie. Această apropiere între cuvioși și mucenici este una duhovnicească profundă, fiindcă sfinții cuvioși au avut și ei o mucenicie, nu a sângelui, ci a nevoințelor, o mucenicie albă, cum se mai spune. Aceștia au avut aceeași experiență, deși în mod diferit, a ajutorului harului lui Dumnezeu în viața lor și au lăsat prin moaștele lor să se vadă iubirea milostivă a lui Hristos față de pelerini. De aceea noi reamintim faptul că evlavia credincioșilor ortodocși față de sfinți, față de sfintele moaște, dar și față de sfintele icoane a fost o constantă în istoria Ortodoxiei.

Am aflat recent că, în secolul al XVII-lea, Doamna Maria, soția domnitorului Șerban Cantacuzino (cel care are statuia mai jos, la poalele Dealului Patriarhiei), a adăugat la icoana Maicii Sfinte Panaghia Soumela, din Pont, o coroniță de argint aurit, pe care a scris numele ei, al fiului ei, voievodul Gheorghe, și al celor patru fiice ale ei. Aceasta după ce voievodul domnitor Șerban Cantacuzino a murit, precumși una din fiicele sale. Vedem așadar că de aici, din București, Doamna Maria, soția domnitorului Șerban Cantacuzino, a mers în Pont și a oferit această coroniţă de argint aurit adăugată deasupra icoanei Panaghia Soumela. Prin sfinţii veneraţi în comun, se vede legătura între țările ortodoxe, adică prin cinstirea Sfintelor Moaște și a sfintelor icoane făcătoare de minuni. De aceea, reamintim faptul că noi, ortodocșii, când cinstim moaștele sfinților, nu cinstim oase, cum greșit spun cei nepregătiți, neinformați și rău intenționați, ci noi ne întâlnim cu persoana sfântului ale cărui moaște se află în țara noastră. Noi nu zicem: sfintelor moaște, rugați-vă pentru noi!, ci Sfinte Cuvioase Părinte Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Când cinstim sfintele icoane, noi nu cinstim lemnul, ci persoana sfântului care este reprezentat în icoane. De aceea credincioșii evlavioși, pelerinii, simt prezența harului Duhului Sfânt lucrător în sfinți și se bucură. Iar cei care n-au credință și nici simțire duhovnicească, nu se bucură, ci se tulbură. Ori aici vedem că sfinții adună popoarele în comuniune și dăruiesc fiecărui închinător două daruri mari în suflet, pace și bucurie. Sunt cuvintele pe care le-a pronunțat şi darurile pe care le-a oferit Mântuitorul Iisus Hristos cel răstignit și înviat din morți, când a zis femeilor mironosițe: „Bucurați-vă! Nu vă temeți!”, și ucenicilor pe care i-a găsit încuiați într-o casă de teama iudeilor,le-a zis: „Pace vouă!”Bucuria și pacea deci pe care o dăruiesc sfinții prin moaștele și prin icoanele lor sunt semnul iubirii lor și al prezenței lor sfințitoare și întăritoare în viața pelerinilor.

Iubiți pelerini, și anul acesta cinstim pomenirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, cerându-i sănătate și ajutor în viață. Viața și sănătatea sunt daruri primite de la Dumnezeu, ca și mântuirea. Totuși omul are responsabilitatea de a păstra și cultiva darul sănătății. Bolile vin adesea din neglijență și nepăsare. Dar uneori Dumnezeu le îngăduie pentru ca să ne dăm seama că nu suntem veșnici. Că deși dorim să trăim veșnic, totuși constatăm când suntem măcinați de boli și simțim sfârșitul aproape, că nu suntem veșnici, că sănătatea este precară, fragilă și trecătoare, ca și viața. Însă în momentul în care boala devine incurabilă, de nevindecat, mulți oameni cad în deznădejde. Alții însă se apropie și mai mult de Dumnezeu, pentru că numai atunci simt că sunt trecători și doresc să se unească mai mult cu Dumnezeu cel netrecător. Când vezi că totul trece în jur, simți nevoia să mergi să te afli sub ocrotirea celui Care este netrecător, și anume Iisus Hristos, Care a spus: „Cel ce crede în Mine, viu va fi, chiar dacă va muri” (cf. Ioan 11, 25-26). Va fi viu cu sufletul, chiar dacă va muri cu trupul. Chiar dacă boala nu se vindecă, sufletul omului se face mai sănătos, prin smerenie, prin spovedanie și împărtășanie, prin rugăciune intensă și prin fapte bune, prin pregătirea pentru un sfârșit creștinesc de unire cu Dumnezeu cel netrecător.

În încheiere, reamintim faptul că pelerinajul nu este timp pierdut și osteneală zadarnică. Pelerinajul este un mare câștig duhovnicesc. El ne reamintește că suntem pelerini pe pământ și că ne îndreptăm spre cetatea netrecătoare, spre cetatea noastră definitivă. De aceea Mântuitorul Iisus Hristos a spus sfinților Săi ucenici: „Mă duc să vă pregătesc vouă un loc în cer, ca unde sunt Eu să fiți și voi împreună cu Mine” (cf. Ioan 14, 2-3). Deci, așa cum spunea Sfântul Apostol Pavel că „nu avem cetate stătătoare”, adică stabilă pe pământ, „ci așteptăm pe cea care va să fie”, adică în Ceruri (Evrei 13, 14), pelerinajul ne maturizează, ne îndeamnă să dăm sens vieții noastre. Cum se dă sens vieții? Prin umplerea vieții noastre cu prezența smerită și milostivă a lui Hristos, prin rugăciune şi fapte bune.

Pelerinajul este un act de credință, de speranță și de iubire, dar și un moment de recunoștință adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El. Pelerinajul este și un act de pocăință pentru păcate și cererea iertării, este un prilej de a cere sfinților să-L iubim pe Dumnezeu cum l-au iubit ei și să ne dăruiască putere ca fiind călători în lumea aceasta să ajungem în cele din urmă la patria cerească.

Părintele Dumitru Stăniloae spune că există o legătură tainică între sufletul sfinților din ceruri și icoanele și moaștele sfinților de pe pământ. Pentru că, spune sfinția sa, precum sufletul nemuritor al sfinților înaintează în iubirea și sfințenia nesfârșită a lui Dumnezeu în ceruri, tot așa sfințenia sufletului se comunică treptat și sfintelor icoane și sfintelor moaște ale sfinților respectivi. De aceea și cultul sfinților are o anumită creștere, pe măsură ce înaintează sufletul sfinților în comuniunea cu Dumnezeu.

În concluzie, putem spune că hramul și pelerinajul de hram pot fi un eveniment de întărire a credinței, de împrospătare a rugăciunii, de cunoaștere a altor persoane decât cele pe care le întâlnim zilnic în parohie, în mănăstirea sau în localitatea de unde venim fiecare dintre noi ca pelerini.

Vă felicităm pe toți, iubiți credincioși pelerini, pentru evlavia și multa răbdare pe care le-ați arătat și ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu și tuturor sfinților să vă răsplătească râvna și osteneala cu darurile Sale duhovnicești și mântuitoare, cu sănătate și fericire, pace și bucurie, ajutor în familie și în activitate, cu ani mulți și binecuvântați, pentru a spori în credință și în iubire creștină, în sfințenie și fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, spre bucuria sfinților și spre dobândirea mântuirii. Amin.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Un ospătar profesionist al Băii Mari - LĂURAN IOAN - ne-a părăsit! Va servi de acum îngerii..

 

Cu tristeţe aflu că prietenul meu încă din anii 1990 când eram executor judecătoresc la Judecătoria Baia Mare, distinsul şi mereu cu zâmbetul pe buze, cu meniul pregătit, dezinvolt și binevoitor cu clienții -  Ioan LĂURAN, om cu studii serioase în ce privește comerțul și ospătăria, dovadă că a muncit la cele mai renumite localuri din Baia Mare a obosit!

 A plecat dintre noi, discret, cu zâmbetul pe buze, așa cum presupun că vom pleca toți dintre noi! 

Înmormântarea va avea loc mâine, marți, 31 octombrie, ora 12,oo la Capela din Mireșu Mare. 

Bunul Dumnezeu să-i dea odihna veșnică!

                                                                                                      Gelu

Invitație din partea Cenaclului cultural ”Adrian Păunescu” Hideaga

 

În data de 11.11.2023, la ora 13:00, va avea loc cea de-a cincea întâlnire cu muzica și poezia toamnei.

Locația: Căminul Cultural Hideaga.

Vă așteptăm!

                                                             ORGANIZATORII

 

Toamna cu picioare de brumă

 

Toamna cu picioare de brumă umblă creștinește prin crâșme obediente și dă năvală-n butoaie, sticle, pahare, țoiuri.

Bătrân de tânăr, noiembrie își bea liniștit cafeaua-n cămara somnoroasă. Un pic mai are pân’ ce-și pierde mințile,urlă și aleargă hai-hui prin copacii goi să izbească-n doagă cu pumnii grei de brumă și în paharul plin de vrajba iernii, dar cu colinde bătrâne.

Afară-i toamnă pe săturate.

Ochiului tomnatic ce-mi șade-n cale să-mi spună nemurirea trează, în prezența lipsei, cotrobăie prin anotimpuri apuse, prin urletul zăpezii stinse, se cocoață pe cep și constată că s-a trezit mai întâi trezirea.

Da.

S-a trezit, trezirea, dar noi?

Nopțile îmi sunt ca la începuturi. Plâng și mă plâng.

Durerile sunt bulgări de lumină, iar ochii continuă să se rezeme de coapsa ta albastră leopardă.

Deocheat de zorii revărsați și ascultatul plânsului, mă uit mereu la cerul proptit în spatele zării și printre icoane bătrâne ascult vocea din adâncuri, chemarea părinților, iar prin vânturi luate-mprumut stau călare pe-o toamnă frumoasă cum n-a mai fost.

Rezemat de-un abur de cafea, sorb toamna care mă soarbe și fac crucea Domnului. În grădina toamnei din fascinantul meu Țepești, Domnul a pus iar raze de lumină. Gutuile spânzurate-n gutui luminează.

Mulțumesc, Doamne, pentru ziua de toamnă care mi-o dăruiești!

Bună dimineața, oameni buni ai luminii Domnului!

 

Puiu RĂDUCAN

29102023-B. Olănești

Special pentru vacanța ta!

 

💗 Sprijin și inspirație 💗 pentru educație 🍂 Dacă vrei să dăruiești, asigură-te că ai paharul plin 🍂 În cazul în care în acest prim modul ți-ai neglijat echilibrul dintre viața profesională și ce personală, profită de vacanță ca să îți aloci timp pentru a-l reface. Noi cei de la Twinkl sperăm ca pachetul de mai jos să îți vină în ajutor și te invităm să îl descarci GRATUIT în următoarele 24 de ore! 24 h GRATUIT

📚 Descoperă un plan e literație unic în limba română 📚

Înscrie-te la atelierul de literație 🏆 Câștigă Premiul Profesorului Creativ 🏆 Ai auzit de concursul Premiul Profesorul Creativ organizat de Twinkl? Te poți înscrie până în data de 30 noiembrie completând planificarea pentru săptămâna „Școala altfel”. Pe lângă recunoaștere și apreciere, poți câștiga un abonament Ultimate pentru 12 luni, un pachet cu resurse, creat în colaborare cu Twinkl și publicat pe site-ul nostru, diplomă care atesta numărul de resurse create și publicate pe Twinkl, rolul de Ambasador Twinkl și o mențiune în newsletter-ul nostru. DESCARCĂ GRATUIT Descarcă acum! GRATUIT Jurnal pentru starea de bine toamna și iarna - Activitate cu completare digitală Descarcă acum! GRATUIT Gestionarea informațiilor îngrijorătoare din știri – Fișă de lucru pentru 9 - 11 ani Descarcă acum! Jocuri de Halloween – Planșe cu idei de activități Descarcă acum! Activități și jocuri de Halloween Pachet cu resurse Descarcă acum! * NEW * Coroniță dovleac de Halloween – Activitate practică Descarcă acum! * NEW * GRATUIT Soluții pentru educație – Pachet demonstrativ Descarcă acum! * NEW * Provocări creative – Cartonașe pentru discuții 9-12 ani Descarcă acum! Vacanța de toamnă – Pachet cu activități (3-6 ani) Descarcă acum! Vacanța de toamnă Pachet cu activități (9-12 ani) Descarcă acum! Vacanța de toamnă Pachet cu activități (6-9 ani) Descarcă acum! Magie cu... pălărie eBook Descarcă acum! Jurnal de recunoștință cu desene mindfulness Descarcă acum! Starea de bine în rândul adulților – Calendar cu provocări de toamnă Descarcă acum! Teste fulger cu adunări și scăderi în concentrul 0-10 – Pachet cu fișe de lucru Descarcă acum! Teste fulger cu adunări și scăderi în concentrul 0-20 – Pachet cu fișe de lucru Descarcă acum! Teste fulger cu adunări în concentrul 0-100 – Pachet cu fișe de lucru Descarcă acum! Teste fulger cu scăderi în concentrul 0-100 – Pachet cu fișe de lucru Descarcă acum! Numărul necunoscut din înmulțiri și împărțiri – Fișe de lucru diferențiate cu exerciții fulger Descarcă acum! Cunoașterea lumii prin călători – Teste fulger de lipit în caiet Descarcă acum!