Prin anii nebuni ai studenției mele am intrat în istoria CFR pentru două lucruri: proces cu Căile Ferate Române pentru neplata biletului (episod povestit cândva pe aici) și amendă pentru călătoria cu... mărfarul.
Prin anii '80, produsele cosmetice de calitate erau o raritate. Cu un săpun sau un spray cucereai fetele, îmbunai medicii, rezolvai orice problemă. Dacă puneai și un pachet de Kent lângă, ohooo!
La un sfârșit de săptămână, aflând că mă duc la Alba Iulia (unde aveam mulți prieteni, și mai am dar nu i-am mai văzut de multă vreme!), câteva colege m-au rugat să le cumpăr sprayuri. Aflaseră că sunt în magazine sprayuri 8X4 și Bac, habar n-am prin ce conjunctură ajunse acolo. Am petrecut câteva zile prin Alba Iulia și am plecat spre Petroșani cu un rucsac plin de sprayuri. Luni dimineața, am urcat într-un tren care pleca din Simeria spre Petroșani. Numai că nu m-am uitat că, pe panoul cu Plecări, la trenul respectiv era o steluță și, în josul panoului, se preciza că trenul circulă, lunea, doar până în Baru Mare (o localitate de pe traseu). Ne-am pomenit rămași în Baru o grămadă de oameni, care habar nu aveam de treaba asta. Unii au ieșit la ocazie, alții au urcat într-un mărfar despre care aflasem că adusese cărbune și acum se întorcea gol în Valea Jiului. Pe traseu au mai coborât câțiva călători, sărind din tren în localitățile unde trebuiau să ajungă.
Când a oprit trenul în gara Petroșani, am văzut mai mulți milițieni pe peron. Am coborât și m-am dus la cișmea, să mă spăl de praful de cărbune cu care mă umplusem în timpul călătoriei pe scările vagoanelor mărfarului. Am auzit o voce: ”Și ăsta a fost!” și apoi un miliția m-a luat și m-a dus la Miliția TF (Transporturi Feroviare). M-au pus să scot ce am în rucsac și, când au văzut muntele de sprayuri, concluzia a fost: ”E marfă pentru bișniță. Se confiscă!”. Le-am spus că nu e pentru bișniță, că m-au rugat câteva colege să le iau sprayuri și una dintre ele e chiar fata lui Chelaru (care pe atunci era ceva șef peste milițienii din zonă). ”Sunați-l pe tovarășul Chelaru și întrebați-l dacă mai vrea sprayurile alea pentru fiica dânsului sau vi le lasă dumneavoastră!”, le-am spus. Fac o mică paranteză. Chelaru avea două fete, una chiar îmi era colegă de an dar nu cred că îmi zisese să îi cumpăr vreun spray. Poate își aduce aminte Camelia Corina...
Oricum, s-au dus cei doi milițieni care mă ”interogau” în altă cameră, au vorbit între ei și apoi au dat verdictul: ”Ne-am dat seama că sprayurile nu sunt pentru bișniță. Dar călătoria cu mărfarul e interzisă și trebuie să plătiți amendă”. Nu mai știu cât era, dar am plătit. Că nu am fost chemat în alt proces cu CFR-ul, pentru neplată!
Autor: Ioan Buda Țzetzu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu