Cineva spunea că nu este bine să publici aceeași poezie sau un grupaj de poezii în mai multe reviste.
În acest sens eu întreb:
”Este bine ca un artist să cânte o melodie sau un album de melodii în mai multe localități? Până dă cineva un răspuns, eu spun: De ce să nu fie bine? Păi, dacă este chemat să cânte în mai multe orașe și comune, înseamnă că este valoros. Înseamnă că melodiile lui sunt apreciate de cineva, de multe persoane. Că nu le place la unii un anumit stil de muzică, nu vorbim de aceștia. Iar prin faptul că o anumită melodie sau mai multe melodii sunt difuzate pe mai multe posturi de radio și televiziune chiar și de două-trei ori pe zi sau pe săptămână, ce este rău în asta?
Stimați cetățeni, toate formalitățile prin care se spune că un poet nu trebuie să publice acolo și acolo, sau că nu este bine să publice aceleași poezii în mai multe reviste, este o șmecherie pusă la cale de cei slabi care neavând posibilitatea de a se remarca prin scrierile lor fără consistență, de a publica în revistele de prestigiu, au născocit această procedură vicleană ca să determine pe unii să urmeze acest demers. Sau au fost determinați de alții lipsiți de talentul necesar pentru a se remarca în reviste de prestigiu. Iar unii mai spun că ei nu trimit versuri la unele reviste. Eu întreb: De ce nu trimit? Răspund tot eu înainte de a da cineva un răspuns, deoarece sigur au trimis versuri la diferite reviste însă au primit răspuns că poeziile lor nu au valoarea necesară, nu au elemente de stil poetic remarcabile pentru a fi publicate în reviste de prestigiu, și astfel fiind în situația aceasta au născocit această procedură de a se ”salva” de la acest impas, formulând cică fraza neputinței lor. Concret spus pe linie literară, care poet cu dorește să se afirme prin creația lui, spre a fi publicat în revistele de prestigiu? Ei, vedeți! Aici este dovada că unii slabi, și foarte slabi, sau determinați de unii slabi din gașca lor, prin această viclenie, dar de proastă ”manieră”, induc în eroare pe unii scriitori talentați să nu stăruie pe linie de talentul cu care i-a înzestrat Dumnezeu.
Vasile Dan Marchiș
ofițer de presă al Ligii Scriitorilor din România
O grupare de persoane care conlucrează doar intre ei, fie într-o anumită localitate sau în mai multe localități, nu se poate numi școală sau formațiune în percepția de a iniția oameni să conlucreze în unitate pentru toți ci doar în beneficiu individual sau de grup restrâns. Aceasta se numește "gășcărie". Adică o adunătură de persoane care formează o gașcă din care se răspândesc mai multe "gășcuțe".
RăspundețiȘtergereCapii sau liderii acestei "gășcării" , referindu-mă cu precădere pe linie literară formează un fel de complici, intruși și iscoade pentru a se răspândi în lume spre a lua în vizor doar ce realizează cei din cercul lor. Adică dacă un astfel de gășcar, cu rost de iscoadă sau intrus, inițiat la o astfel de "gășcărie", va participa la o întrunire literară, fără a menționa în articolele sale sau dacă va fi abordat să menționeze oral despre asta cu lux de amănunte pe toți care au luat cuvântul sau ce materiale au prezentat cei prezenți la evenimentul cu pricina, ci doar după cum a fost inițiat, adică pe linie de "gășcărie". Adică doar pe cei din cercul lor. Toți din această grupare au fost "inițiați" să aibă consimțământul că activează nu ca într-o școală sau unitate care formează oameni în percepția celor 10 porunci dumnezeiești ci pe linie de invidie, răutate, denigrare, defăimare, evidențiind pe linie publică doar pe cei formați în această "gășcărie". Acum înțelegeți stimați prieteni care este diferența dintre o școală sau unitate care formează oameni în anumite elemente pe linie de educație, cultură, într-un cuvânt spus în aplicarea bunelor maniere, și "gășcărie".