Obositorul Schengen

                                                                                    de Gheorghe Pârja

Am scris, de mai multe ori, despre acest refuz al Austriei, și altor doi sateliți, de a se opune cu îndârjire primirii României în spațiul de liberă circulație. Urmăresc cu atenție demersurile unor state europene care pledează pentru intrarea României în Spațiul Schengen, inclusiv Germania, dar mintea obtuză de la Viena se opune cu înverșunare. A devenit obositoare și umilitoare această atitudine austriacă. Nu se spune până la capăt motivul real. S-au croșetat opinii care ar putea da o explicație. Cancelarul austriac Nehammer o dă înainte cu migrația ilegală, care traversează România. Cei ce stau de veghe la hotarele Uniunii Europene, românii și aliații, nu au semnalat debarcări masive pe țărmurile românești, care ar putea speria Europa Unită. Dar, recent, au năvălit disperații lumii în sudul Italiei. De a trebuit să meargă doamna Ursula să-i numere. Puțină animație prin cancelarii, și Europa a trecut la alt subiect.

Sunt mirat, ca mulți români, de ce România este pusă pe ultimele locuri din Europa. Cum se fac calculele și clasamentele ca să fim aproape de nivelul mării. Nu știu cât adevăr, și cât mister, conține acest tablou cu puține lumini. Am sentimentul unei tăinuiri a celor știutori de a ne spune cum stăm în această Europă, la care am aderat. Noi, cei de la orașe și sate, de prin munți și văi, avem sentimentul că ni se pun bețe în roate nu pentru că nu am respecta regulile aderării, ci că mai avem bogății râvnite de unii și de alții. Au ajuns în spațiul public veștile că austriecii au mari interese cu gazele din Marea Neagră. Auzim cum ne cântă serenade din partea celor două uniuni, europeană și militară, dar recunoașterea meritelor românești nu se iau în seamă când este vorba de Schengen.

Au trecut pe la Bruxelles șefi de stat ai României, premierii care s-au perindat, stau acolo europarlamentari tăcuți, unora nici nu le știu numele. Vorba unui confrate: parcă suntem neajutorații Europei! Ici, colo, mai aud câte o voce timidă despre soarta noastră de a intra în spațiul de liberă circulație. Recent, am auzit un discurs vehement, bine articulat, al europarlamentarului Rareș Bogdan, pe tema Schengen. Nici nu mă interesează motivația politicianului cu ciudate mocniri de a urca pe scara politicii românești, cu gesturi radicale, dar discursul mi-a atras atenția ca locuitor al acestei țări.

Redau o parte din text: „Ne-ați mințit! Ne-ați mințit în mod repetat. Ne umiliți și păcăliți constant, deși suntem cetă­țeni europeni model, responsabili și deschiși, toleranți și extrem de muncitori. Am făcut eforturi uriașe și am deschis larg pentru 6 milioane de cetățeni ucraineni ce fugeau din fața agresiunii inacceptabile și incalificabile a lui Putin. Ne punem la grea încercare fermierii noștri, rămași cu mii de tone de cereale în hambare, sau pe câmp, pentru a primi cerealele ucrainene ce trebuie să ajungă în Nordul Africii și Europa Occidentală, însă care rămân în cantități uriașe și pe teritoriul României. Ne-am securizat granițele și tocmai azi-dimineață românii de la granița sudică cu Ucraina au primit mesaje de informare și avertizare cu privire la protejarea de bucățile de drone ce cad de pe celălalt mal atacat în rafale de ruși. Nu sunteți capabili să puneți presiune și să îl opriți pe cancelarul Nehammer al Austriei de a umili și sfida o țară de cetățeni europeni. Nehammer sfidează și umilește nu doar România și pe români, el își bate joc de eurosistem, de voi toți, de la Consiliu până la tine, în mod special, dragă Ursula. Tu, Roberta, Charles Michel, ne faceți promisiuni, iar noi privim cum România, exemplu al toleranței etnice și religioase, al parteneriatului corect și asumat pentru forțele militare NATO, este bântuită de stafia extremismului, antieuropenismului și intoleranței, ba, mai nou, e drept că încă izolat, chiar a unui început de panrusism și panasianism. Partide marginale au devenit periculoase din cauza refuzului Austriei de a ne accepta în Schengen și al vostru de a fi incapabili de a-l convinge pe cancelarul austriac că greșește grav față de Europa Comună și față de solidaritatea Construcției Europene (…). Aud cuvinte ca solidaritate, unitate și alte glume. Care solidaritate? Ce au cerut românii care sunt umiliți pe coridoare marginale în aeroporturi? Ce unitate și egalitate de șanse, când românii stau la cozi kilometrice la granițe? (…). În timp ce noi securizăm frontiera, alții se dezvoltă. Am livrat petrol, gaze, lemn, uraniu, apă, dar mai ales inteligență. Iar pentru a ne apăra țara, a trebuit să negociem permanent. Ne-ați hrănit cu iluzii, dar am rămas și rămânem europeni. Asta în timp ce Austria vânează contracte, iar România așteaptă respectul cuvenit. Atât! Respect și șanse egale!”

Foarte puține reacții de analiză am citit pe marginea acestui discurs din Parlamentul European. Unii l-au ironizat în cuvinte pedepsitoare. Nici președintele țării nu i-a împărtășit opiniile. Eu, ca locuitor al acestei țări, care nu am atingeri politice, socotesc că fostul jurnalist a avut curajul de a spune răspicat ce crede. Cum o face și colegul lui, Eugen Tomac. Scot din ecuație subteranele politice și pun pe primul plan interesul național. Că obositorul Schengen a devenit o poveste cu multe necunoscute. Cât să mai avem răbdare, Doamnă Europă Unită?