Câte zile de toamnă s-au înfiripat în gândurile mele,
Câte frunze de toamnă s-au ascuns prin sentimentele mele
Câte nopti, câte stele stau prin visele mele,
Oceane a căror valuri se ridică deasupra mea,
prin brume în dimineți fără soare,
Cu nori de stele, ancore de perle, bolți de lumini.
Balade-i cânt toamnei ,iar ea mă răsfață cu glasul,
ca un șuierat de vânt,
Toamna vine ca o creangă pustie aruncată peste un mormânt de frunze
străvezii,
Aud glasul frunzelor ridicate de vânt cum trec,
în urma pașilor mei,
Cum vine toamna grăbită peste noi,
ascunsă prin soare,prin nori,
prefăcută în ploaie,
cum cad șiruri de stropi peste natura noastră,
care încă mai respiră viață și o fărâmă de verdeață.
Vlad BABICIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu