Nimic nu se va corecta atâta vreme cât se vor pune mereu și mereu în antiteză „vechiul regim” cu „noul regim” -ăla vechi fiind, evident, „cel rău” și acesta nou fiind, la fel de evident, „cel bun”.
Daniel Funeriu, în înțelepciunea lui de savant care
calculează mulțumitor, cu patru zecimale, viteza dosului de palmă prezidențială
în zbor spre obrazul unui puști, a explicat magistral diferența esențială
dintre „atunci” și „acum”: „…să spui că e tot una să iei, când ai chef, avionul
spre Paris, cu statul la coadă patru zile pentru 25 de l de benzină? Băi
nenicule! E tot una să vezi banane doar în filme americane sau să cumperi la
orice oră din zi sau noapte la colţ de stradă? E acelaşi lucru să stai iarna la
10°C sau să te lăfăi în Bali?” (Daniel Funeriu, pe pagina de FACEBOOK, 28
ianuarie 2020)
Bun, și altceva? Altceva mai apare la plusuri, în
afară de bananele cumpărate la orice colț de stradă și temperatura boierească
de 17-19°C, recomandată iarna în lumea Europei civilizate? Cred că da. Dopul de
plastic legat de recipientul cu băutură răcoritoare sau cu lapte -poate și cu
bere, n-am verificat… Este o schimbare esențială în viața noastră de zi cu zi,
o îmbunătățire excepțională la care, în vremea „cealaltă” nici n-am fi cutezat
să visăm. Iată ce frumos ne amănunțește compania Coca-Cola în ce constă
revoluționara inovație:
„Potrivit unei directive UE, nu va mai fi posibilă
îndepărtarea capacelor sticlelor de plastic în care e îmbuteliat sucul. Capacul
nu mai poate fi separat de sticlă. Acest lucru ar trebui să protejeze mările și
lacurile de deșeurile de plastic. «Este o directivă UE, va intra în vigoare în
iulie 2024. Ideea din spatele ei: sticlele să fie returnate împreună cu
capacul», a explicat compania Coca Cola Germania. «Dacă un capac rămâne atașat
de sticlă, acesta nu poate fi pierdut și rămâne în bucla de reciclare. Și dacă
noul sistem este folosit corect, mica schimbare nu ar trebui să reducă plăcerea
de a bea», a transmis compania. Este de sperat că, în viitor, consumatorii să
nu arunce pur și simplu întreaga sticlă în tufișuri sau în cursurile de apă
pentru că întregul efort ar fi în zadar și ar rămâne doar la nivelul unui truc
de PR.” (LIBERTATEA. ro, 7 februarie 2022)
Fantastic. Nici nu mi-a trecut prin minte că legând
dopul de recipient, conștiința consumatorului suferă brusc un „refrech” și
acesta nu mai aruncă sticla în tufiș… nu-i așa? Cum să mai faci asta cu un
recipient cu dop nedetașabil? Ca să nu mai vorbim despre adevărul incontestabil
că „NU VA MAI FI POSIBILĂ îndepărtarea capacelor sticlelor de plastic în care e
îmbuteliat sucul”. Ei, hai! nu mai spune!
Și uite-așa, nimicul cu pretenții revoluționare ne
invadează viața… Poate că Uniunea Europeană a fost, la început, un proiect
generos. Însă ceea ce este ea astăzi pare mai curând o caricatură, un rictus
dezagreabil, o strâmbătură a istoriei. Deși tânără, ea arată ca o babă
șleampătă și decrepită, cu o rutină infernală, incapabilă de coerență în
gândire, având idei fixe pe teme mărunte, exprimate într-un limbaj mult prea
schematic chiar și pentru o birocrație atât de manifestă și de înfoiată.
Ea e cea care poate interzice execuția unei
autostrăzi din motive de „gândacul croitor”, însă e aceeași ce uită instantaneu
de soarta tristă a gândacului atunci când se schimbă direcția vântului, dacă
noua direcție a acestuia îi bagă în trepidații fesul și-i ciufulește interesul
lipit moț deasupra! Pentru ea România a fost, ani și ani, eleva repetentă din
fundul clasei, disprețuită și blamată din motive de „pesedism cronic”, în
schimb acum e tot o elevă pesedistă, dăcât că performantă, și ascultătoare, și
silitoare, și de toată isprava. Și nu mai vine Liiceanu Gabriel s-o pârască la
cancelaria Parlamentului European, de coruptă ce este, deoarece nimeni nu-l mai
invită pe îmbufnatul ăla care, așa deștept cum se consideră, din punct de
vedere al raționamentelor politice a dat, totuși, în toate gropile posibile în
ultimii 30 de ani, deoarece înainte de 1990 cică avea căluș în gură și n-a
putut el să spună public ce-avea pe suflet, de frică să nu-l retrogradeze de la
filosof consacrat pe Calea Victoriei, la profesoraș de filosofie într-un liceu
agroindustrial din cine știe ce orășel de provincie!
Așa că totul merge bine. Important e să o divinizăm
pe Ursula și o iubim pe Metsola… savantul Daniel Funeriu știe de ce!!!
Autor:
Luminita Arhire
……………………………………………………………………………..
P.S. Am ascultat-o azi, preț de câteva minute, pe
„Veorica” Dăncilă… Vorbea plăcut, cumpănit, fără să se repete și fără să se
încurce în cuvinte. Mi-am amintit cum cetățenii s-au înghesuit să pună ștampila
pe ficusul intelectual, pentru ca nu cumva să iasă „tuta”. Iar liberalii erau
în fruntea mișcării de promovare a exemplarului lor cu retorică desăvârșită,
Klaus Iohannis… și râdeau scărpinându-se pe burtă de „proasta” de Dăncilă. Ei
bine, atunci, pentru asigurarea continuității marilor brătieni oratori de
forță, l-au primit în plic pe maestrul în arta elocinței Vasilică Cîțu, cel
care a avut misiunea să lărgească orificiul prin care, mai apoi, avea să iasă
alt mare specialist în retorică, Nicolae Ciucă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu