Romanța zborului

 

Decolez,

Mă înalț,

Cobor

Mă-nalț,

Cobor

Și-apoi dispar,

În nori.

Zbor către soare-apune,

Nu știu de-i răsărit sau apus...

Sunt hoinarul cerului albastru,

De-a pururi solitar spre înălțimi

Stăpân al zorilor albastre

Trezesc păsările-n adormire,

Fur vârfurilor-nalte o privire,

Mă-ncântă imaginea norilor sidefii,

Soarele mă uimește cu măreția lui.

Mă-nchin și mulțumesc Domnului

Mă bucur de libertate și fericire

Zborul urmează vechile tipare,

Iar când cobor simt o îngrijorare,

Aștept noi date de la dirijare

Mă pregătesc pentru aterizare

Sărut pământul cu roțile,

Mecanicul mă-așteaptă la locul potrivit

Mă salută, așteaptă-n priviri

Doi camarazi ce lucrează-n echipă

„Cum a fost zborul, camarade?”

„A fost bine..., nemaipomenit!

O romanță-a zborului pe un cer senin!”.

Ștefan Popa,

Cluj-Napoca, 16.02.2025