În Sfânta și Marea Miercuri dumnezeieștii Părinți au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puțin înainte de mântuitoarea pătimire. Tot miercuri se face pomenirea vânzării lui Iisus de către Iuda, pentru 30 de arginți. Sfântul Petru, Episcopul Alexandriei, martirizat în zilele lui Dioclețian, spune așa: „…în a patra zi (miercuri) și vinerea… se cuvine nouă să postim după tradiție…, căci în a patra, sfat nelegiuit au făcut iudeii asupra Domnului, iar vinerea, fiindcă pentru noi a pătimit El.” Așa cum arată Sfântul Evanghelist Matei în "Capitolul 26:
1.Iar după ce a sfârșit toate aceste cuvinte, a zis
Iisus către ucenicii Săi:
2.Știți că peste două zile va fi Paștile și Fiul
Omului va fi dat să fie răstignit.
3.Atunci arhiereii și bătrânii poporului s-au adunat
în curtea arhiereului, care se numea Caiafa.
4.Și împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu
vicleșug, și să-L ucidă.
5.Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se
facă tulburare în popor.
6.Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon
Leprosul.
7.S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu
mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui, pe când ședea la masă.
8.Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce
risipa aceasta?
9.Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii
să se dea săracilor.
10.Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru
ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine.
11.Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe
Mine nu Mă aveți totdeauna;
12.Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a
făcut-o spre îngroparea Mea.
13.Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui
Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre
pomenirea ei.
14.Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda
Iscarioteanul, ducându-se la arhierei,
15.A zis: Ce voiți să-mi dați și eu Îl voi da în
mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți.
16.Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea
în mâinile lor. (...)"
Ziua liturgică începe, după cum aflăm din Triod,
marți seara cu Denia, adică Utrenia din Sfânta și Marea Miercuri - VIDEO mai
jos de la Patriarhie. În cadrul acestei slujbe a fost citită Pericopa
Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan capitolul 12, vs. 17-50.
În cadrul aceleași Denii aflăm și semnificațiile din
Sfânta și Marea Miercuri prin lectura Sinaxarului din care aflăm: "Când
Iisus S-a suit în Ierusalim în casa lui Simon leprosul, o femeie păcătoasă s-a
apropiat de El și a turnat pe capul Lui acel mir de mare preț, în valoare cam
de trei sute de dinari. Ucenicii, dar mai ales Iuda, au certat-o. Hristos însă
i-a luat apărarea ca să nu îndepărteze gândul ei cel bun. Pe urmă Hristos face
pomenire de îngroparea Sa spre a întoarce pe Iuda de la vânzare și a învrednici
pe femeie de marea cinste de a se propovădui pretutindeni, în toată lumea,
fapta ei bună. Femeia aceasta nu este una și aceeași la toți Evangheliștii.
După cum spune Sfântul Ioan Hrisostom, la cei dintâi trei Evangheliști este
vorba de una și aceeași femeie, numită îndeosebi femeia cea păcătoasă.
La Evanghelistul Ioan însă nu e vorba de această
femeie, ci de altă femeie, care are o viață curată, Maria, sora lui Lazăr,
care, cu șase zile înainte de Paști, pe când Domnul ședea la masă în casa ei
din Betania, a întrebuințat mir și l-a turnat pe frumoasele Lui picioare și I
le-a șters cu părul capului ei, arătând față de Hristos un respect nespus de
mare, oferindu-I mirul ca lui Dumnezeu. Ea știa bine că la jertfe se aducea
untdelemn lui Dumnezeu, preoții se sfințeau cu mir, iar Iacov altădată a uns cu
untdelemn stâlpul înălțat lui Dumnezeu. I-a adus Lui acest mir și l-a dăruit
Învățătorului ca lui Dumnezeu, pentru că l-a sculat din morți pe fratele ei.
Din pricina asta nici Domnul nu-i făgăduiește vreo răsplată. Într-adevăr, cu
acest prilej numai Iuda murmura, din pricina iubirii sale de argint. Cealaltă
femeie, adică cea păcătoasă, după cum au istorisit Sfinții Evangheliști Matei
și Marcu, a turnat acel mir de preț pe capul lui Iisus cu două zile înainte de
Paști, pe când Iisus era tot în Ierusalim și tot pe când stătea la masă, dar în
casa lui Simon leprosul. Pe această femeie păcătoasă și ucenicii s-au supărat,
pentru că se gândeau bine la dorința lui Hristos de a face milostenie. Mai
mult, acestei femei păcătoase i s-a dat și răsplata de a se duce vestea despre
fapta ei bună în toată lumea.
Dumnezeiescul Ioan, împreună cu Marcu, dumnezeieștii
Evangheliști, au arătat și cum era mirul. L-au numit curat și de mare preț.
Prin curat, este obiceiul să se arate ceea ce este nefalsificat și neamestecat.
Poate că acest cuvânt era numele celui mai bun mir, care curge întâi. Marcu
adaugă că femeia în grabă a spart vasul, care era strâmt la gură; un astfel de
vas se numește alabastru. Acest vas, spune Sfântul Epifaniu, este de sticlă și
e făcut fără toartă; un astfel de vas se numește amforă. Mirul acela era făcut
din mai multe materii: flori de smirnă, scorțișoară bine mirositoare,
stânjenel, trestie aromată și untdelemn". ("Deniile
din Postul Mare", Editura TRINITAS, 1999)
Notă. Miercuri se săvârșește Liturghia darurilor
înainte sfințite unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Marți în cadrul căreia
la Paremii se citesc textele din cartea Ieșirea capitolul II, versetele 11 la
22 și cartea Iov capitolul II, versetele 1 la 10. În cadrul acestei Liturghii
se citește pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul
XXVI, versetele 6 la 16. Lecturarea textelor evanghelice este specifică
Liturghiilor darurilor înainte sfințite din Săptămâna Patimilor care se
săvârșesc în zilele de luni, marți și miercuri unite cu Vecernia zilei
următoare.
Sursa: Basilica.ro

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu