(Poem-romanul noii încercări de salvare a omenirii)
Acuma când pornesc la drum
- nestrămutat, dar imprecis –
Te rog, atotputernice Părinte,
ajută-mi străduinţa-n scris!
Nu-Ţi cer averi ce-s o povară
pentru săracu-n al lui fel bogat,
ci har Îţi cer să ies cu bine
dintr-un impas deliberat.
E bucuria sui-generis
de-a fi uman prin dăruire –
doar astfel omu-n spirit creşte
şi-şi dă obolul la-nfrăţire.
Nu-s iscusit s-adun averi
roase de molii sau furate,
cum moda este pe la noi
în cercuri cu cinstea certate.
(Şi totuşi, pâinea şi cuţitul
se află la atari mişei,
convinşi c-a omului valoare
rezidă-n bani şi cocoşei.
Ei cred că totu-i de vânzare
ca-n lumea lor fără morală –
cu bani îşi cumpără statutul
şi pentru bani stau la popreală.)
Dar e ştiut că lumea mai rezistă
cu ruga drepţilor nevoitori
şi că-n istorii un popor rămâne
doar prin ai spiritului truditori.
Corul heruvimilor
Pe Pământ va coborî
Mesia a doua oară,
ca să smulgă omenirea
din suficienţa-i chioară.
Mare bucurie
pentru-aceia care
cred că doar prin El
însăşi moartea moare.
Simpla lui prezenţă
va fi semn divin
c-al păcatelor pahar
este arhiplin.
Sighetu Marmației, George PETROVAI