Toamna

 

Toamna fără pastramă este ca măgarul fără urechi, ca muierea fără țâțe. Să fiu în pas cu ea, cu toamna, am dat o fugă-n stațiune, la pensiunea Europa, la prietenul și patronul ei.

Aici mă cunoaște bine sala, tablourile, iar mesele și scaunele mă știu pe nevăzute. Aglomerație mare, dar mi se face loc. De departe ospătarul desenează cu ambele mâini ceva prin aer din care eu înțeleg că… tot așa…

Dau afirmativ din cap, destul de mirat însă.

Omul vine în cele din urmă la masa mea să-i confirm.

-Da, o votcă mare, o supă de legume cu ardei iute și o pastramă de berbecuț.

De fiecare dată când mi se ivește-n farfuria din față un produs din oaie, gândul mă duce la tatăl meu plecat la Domnul prin 2001. Copil la țară fiind, nu consumam nimic ce era de oaie.

Eram un chin pe părinți.

În toamna anului 1966 când abia-mplinisem 14 ani, mi-am părăsit satul, casa și părinții să merg la Craiova, să-nvăț o meserie.

În prima zi de școală, parcă să-mi facă în ciudă, la cantină ne-au dat ciorbă de oaie.

Puțea și în curtea școlii și în stradă, dar și în curtea școlii și în sala de mese.

Am mers în coloană la masă și am mâncat ciorbă de oaie.

A trecut o țâră vreme și am venit pe-acasă, în satul natal.

Tatăl meu, acum în brațele Domnului, îmi zice:

-Mă, taie Nicolae Țuchi un berbec, luăm și noi o pulpă?

-Da, îi răspund.

-Păi, mănânci și tu (eu care în curtea și casa părintească nu gustasem niciodată vreun produs din carne de oaie)?

-Da!

Tatăl meu pică pe gânduri, pe toate gândurile și-mi spune:

-Mă, ce foame ai fi putut să faci, măi copile, de te-au făcut ăia să mănânci carne de oaie!

-Nu, tăticule, nu am făcut foamea. Am mâncat din prima zi!

-N-ai să recuperezi niciodată ce ai pierdut îmi mai spunea! Și eu zic că avea dreptate.

Cu gândul la tata, la frumoasa toamnă cu al ei produs, pastramă, am mers „să verific”…

Da, toamna este frumoasă la Olănești.

Parcul central te-ntâmpină cu toată frumusețea sa.

Lume multă și felurită, ca toată lumea.

Urc pe aleea tarabelor cu de toate, apoi vestita masă de potolire a foamei la pensiunea Europa, pe care v-o recomand și plecarea spre celebrul izvor 24, nu înainte însă de a servi un porumb copt, feblețea mea.

Admir tarabele cu toate felurile de fructe, brânzeturi, plante medicinale, ori băuturi.

Ploaia însă îmi face figura și mă trimite acasă.

Ce frumos a fost azi prin stațiune!

Puiu RĂDUCAN

13092026-B. Olănești