O oră obișnuită în școala din 2026: ce nu văd părinții și comentatorii de pe internet. Sunt profesoară cu vechime și gradul 1. Nu mă consider nici dintre cei care dramatizează tot ce se întâmplă în școală, dar nici dintre cei care pretind că totul este minunat și că problemele există doar în imaginația profesorilor.
Este ora 10:00. Intru într-o clasă de gimnaziu. Înainte să ajung la catedră observ că trei elevi au telefoanele pe bancă. Unul urmărește un videoclip. Altul răspunde la mesaje. Al treilea se joacă.
Le atrag atenția, conform regulamentului. Doi se conformează imediat. Al treilea mă privește calm și îmi spune cu un aer inteligent:
- Doamna, verificam doar o informație pentru temă.
Știu foarte bine că nu verifica nimic legat de școală. Dar aleg să-i dau impresia că-l cred spre amuzamentul celorlalți și să continui ora, ca să nu mai pierdem timpul.
În primele cinci minute încerc să recapitulez lecția anterioară. Pun o întrebare.
Nimeni nu reacționează.
Mai pun una. O elevă ridică timid mâna.
Înainte să apuce să răspundă, din ultima bancă se aude:
- Tocilara iar știe!
Clasa râde zgomotos, fata se timorează. Și lasă mâna jos. Încă cinci minute pierdute.
Nu am cum să nu intervin, ar fi ca și cum aș tolera asemenea atitudine. Discutăm despre respect. Despre cum fiecare are dreptul să participe fără să fie ironizat. Le explic, le vorbesc părintește.
Unii ascultă. Alții râd pe înfundate. Un elev își pune hanoracul peste cap și...
Restul articolului îl puteți citi accesând https://latabla.ro/.../212-elevii-care-vor-sa-invete...
Prof. Ana-Maria IONESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu