Parcă mai ieri drumețeam pe la Piatra Prislopului din Munții Lăpușului, pe care o vedeți în imaginea de față. Eram cu prietenul Dumitru Iștvan, de care îmi este dor în fiecare zi. Amintirile îmi sunt atât de proaspete încât confund trecutul cu prezentul, chiar sunt tentat să întind mâna pentru a atinge crucea adusă aici și montată de un tânăr din Țara Lăpușului. Întind mâna către cruce, sunt atent la omătul periculos de sub bocanci, totul pare real, de parcă iar mă cațăr pe Piatra Prislopului. Rămân cu mâna întinsă fără a atinge altceva decât aerul și iar în fața ochilor mei rulează un film minunat din drumețiile pe la vârfurile Prislop, Văratec și Secu, pe la tăurile de interes științific Negru și Văratec, pe la Zgleamăn și Fogădăul Pintii, toate din Munții Lăpușului. Aud urlând un lup rebel, care dă roată stânii de la care oile sunt plecate de-o lună. Întind iar mâna către văzduh, în căutarea unor zile fericite. Stați liniștiți, nu am ajuns la balamuc, am avut doar o seară amestecată cu nostalgii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu