Se afișează postările cu eticheta Cristian Socol. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cristian Socol. Afișați toate postările

joi, 28 noiembrie 2024

Cristian Socol: “Viitorul nu este loterie! Salvează-te!”


Am văzut în ultimele zile mulți naivi care cred în schimbare, cu un vot anti PSD și pro guvernarea de dreapta, neoliberală cu accente libertariene. Foarte bine, este opțiunea voastră. Am citit programele celor 2 mari partide de dreapta și scot în evidență anumite măsuri cu care PSD consider că nu trebuie să fie de acord niciodată. Sunt măsuri care ne arată ce ne așteaptă.

1. AUSTERITATE, și nu este ceva nou. Înghetarea pensiilor, a salariului minim și a pensiei minime, a alocatiei de stat pentru copii și a ajutorului social pentru cei cu dizabilitati. Ne aducem aminte de ultima guvernare de dreapta, în care pensia a crescut cu 16 lei în 11 luni, de la 1592 lei în decembrie 2020 la 1608 lei în noiembrie 2021. Adică plus 1% la o inflație de 7,4%, ceea ce înseamnă o scădere de putere de cumpărare de minimum 6%. Mai mult, un plus la salariul minim net de 40 lei lunar adica de la 1346 lei net în anul 2020 la 1386 lei net în anul 2021. Deci o pierdere de putere de cumparare de 5% a celor cu salariul minim – salariul minim a crescut cu 3% iar inflația cu 8%. Sunt date statistice oficiale.

2. VÂNZAREA COMPANIILOR DE STAT. ”Companiile de stat vor fi privatizate, listate pe bursă sau închise (cele care nu îndeplinesc un mandat public)”. Adică privatizarea totală, pentru a câștiga speculatorii și a impune românilor prețuri explozive la energie, apă, gaze și transport. Sunt aceiași oameni care au susținut liberalizarea prețurilor la energie și gaze, sunt aceiasi care au sărăcit astfel românii și companiile românești pentru câștigul speculativ al unor băieți deștepți.

3. ELIMINAREA PLAFONĂRII LA UTILITĂȚI ȘI LA ALIMENTELE DE BAZĂ. ”Susținem o pregătire temeinică a eliminării tarifelor reglementate administrativ și adoptarea unor mecanisme de stabilire a prețurilor care să reflecte dinamica cerere-ofertă”. Adică revenirea la facturile duble sau triple la utilități pentru români și pentru IMM urile care funcționează în România. Adică falimentul gospodăriilor și economiei românești, exact ceea ce s-a întâmplat în ultima guvernare de dreapta.

3. MUNCĂ PLĂTITĂ PROST. ”Vom introduce în legislație noi forme de angajare, mai flexibile decât contractul de muncă clasic de 8 ore/zi la sediul angajatorului” și ”Vom elimina interdicția de a presta ore suplimentare într-un contract de muncă cu timp parțial”. Adică legalizarea ”sclaviei moderne” în muncă și legalizarea ”muncii la gri”, în sensul în care vei putea munci 10 ore pe zi (că, deh, nu ai nicio putere) într-un contract de 4h pe zi. Dacă vei primi ceva ”la negru sau la gri” bine, dacă nu, multumește-te cu un loc de muncă prost plătit. Creșterea sărăciei în muncă devine o certitudine.

4. PRIVATIZAREA EDUCAȚIEI. ”Banii alocați total de stat pentru educație vor urma cu adevărat copilul, la orice școală, publică sau privată. Vom crea o competiție reală între școli, administrate local, pentru opțiunile părinților”, opțiune care nu va conduce decât la creșterea inegalităților în ceea ce privește șansele egale la educație pentru toți copiii. Accesul copiiilor săraci la o educație de calitate va fi eliminat.

5. PRIVATIZAREA SĂNĂTĂȚII. ”Vom înființa Pilonul 2 al Sănătății prin care fiecare român va avea dreptul să-și aleagă un alt asigurător decât CNAS”. Cu alte cuvinte, nu reforma CNAS, ci mai multă birocrație și golirea bugetului spitalelor publice, astfel încât să se blocheze prin subfinanțare internările pe cazuri medii și grele precum și programele naționale de sănătate, pentru boli grave.

Sunt ferm convins că Partidul Social Democrat va lupta pentru a nu fi implementate astfel de măsuri care polarizeaza si mai mult societatea. Acestea sunt programe dedicate unor grupuri de interese bogate, de pe urma căruia să câștige doar o mică elită, în timp ce pentru 90% din populație și companii, se oferă facturi duble sau triple, prețuri mai mari și scăderea puterii de cumpărare. Propunerile includ austeritate, vânzarea companiilor strategice și a resurselor naturale, precum și privatizarea educației și sănătății, măsuri care amenință să ducă la falimentul și subdezvoltarea economiei și societății românești, blocând accesul la servicii publice pentru toți.

Asta nu trebuie să se întâmple.

De aceea, duminică trebuie să mergeți la vot.

Trebuie să oprim astfel de măsuri care conduc la pauperizarea românilor.

România trebuie să meargă înainte, nu înapoi. Spuneți nu intrării în cercul vicios al austerității și subdezvoltării.

Viitorul nu este loterie! Salvează-te!

 

Autor: Cristian Socol



vineri, 12 iunie 2020

Economistul Cristian Socol: ”3 luni până la șoc!”

Așa cum lesne vă dați seama România se află în criză economică și socială încă din februarie 2020. Dinainte de impactul crizei Covid. Însă criza nu se manifestă dintr-o dată pentru majoritatea populatiei si a companiilor.
Acesta nu este o criză financiară care se manifestă abrupt, incepe brusc si se termina relativ brusc. Ati observat căderea din martie aprilie mai. A fost primul șoc – valul de antrenament, când agenții economici s-au obisnuit cu “apa rece”, precum simtiti cand intrati in apa mării la început. Socul puternic va veni in ultimul trimestru din 2020 si primul trimestru din anul 2021, imi mentin ceea ce am estimat aici in august 2019. In prezent psihologia colectivă beneficiază de efectul “exploziei de endorfine” post depresiei cauzate de frica si stress ului cauzate de carantina si posibila infectare cu Covid, de imaginea mortii. “Relaxarea” vine la pachet cu exuberanta irationala, insotita de ultimele scrasniri ale consumului. Masele cred ca totul va fi la fel. Companiile incearca sa-si revina la normal, împrumută înca societatii optimism. La nivelul profund, lucrurile stau totusi altfel.
Exista o lupta in creierul fiecaruia intre nevoia de a continua comportamentul economic din urma cu cateva luni si nevoia de prudenta, economisire. Si pentru ca Guvernul nu reuseste sa ridice macar partial incertitudinea si neincrederea, gospodariile incep sa economiseasca, reducand cererea, iar companiile amana investitii, reducand oferta. Toate acestea conduc la un echilibru in jos. Șocul crizei se va manifesta plenar in ultimul trimestru din 2020 si primul trimestru din 2021. Criza aceasta va fi una structurala, perioada de revenire va fi mai lungă. Pentru România, revenirea va fi mai dificilă in conditiile in care “tractarea” de catre economiile europene dezvoltate se va realiza intr-o măsură mai mică (pentru că protectionism economic peste tot) iar stimulii economice in tarile UE sunt puternic asimetrici. Atata timp cât au trecut 3 luni de la instituirea starii de urgenta si nu exista niciun Plan de Stimulare Economica si Protejare a puterii de cumpărare a populatiei, va fi greu. Foarte greu. Scriam aici pe pagină în 23 septembrie 2019. “Vine recesiunea?
În dezbaterea internă s-a anunțat atât de mult venirea recesiunii fără a avea argumente, astfel încât în momentul în care se va întâmpla, nu va crede nimeni.
Astăzi pe www.cnbc.com apare un articol interesant în care se arată – pe baza unui indicator proxy / semnal – că există o anumită probabilitate ridicată de apariție a recesiunii la nivel global.
În acest puzzle, adăugăm veștile proaste venite de la Eurostat privind stagnarea / scăderea economică din principalele economii dezvoltate ale UE. Ne mai uităm la decelerarea puternică a creșterii economice în țări emergente importante.
Mediul economic extern este dominat de incertitudine – războaiele comerciale, Brexitul, problemele generate de imigrație, efectele economice si sociale puternice ale încălzirii globale – toate acestea ne indică acumularea unor nori negri deasupra economiei globale.
Dezbaterea internă este atât de sterilă în această chestiune încât înclin să cred că are o anumită doză de adevăr vorba “Fericiți cei săraci cu duhul!”. Mulți Influenceri / analiști / politicieni sunt atât de blocați în paradigme actuale acum cîteva decenii încât nu au cum să gândească / genereze soluții fezabile. Dilemele intervenționism / piață liberă, public/ privat sunt demult perimate în discuțiile civilizate din Occident. Simplu spus, la noi încă se discută despre ce tăiem, ce distrugem, ce eliminăm, cât de mari sunt salariile, câți bugetari, cât se cheltuie pe asistență socială s.a. – teme cu impact redus.
Pun și eu aici câteva gânduri despre venirea recesiunii, gânduri care în marea lor majoritate au fost prezente în analizele mele publice.
1. Este normal ca la un moment dat economia globală / economia românească să se confrunte cu o recesiune? Da. Activitatea economică este ciclică, așa cum noi avem un comportament ciclic. Orice sistem dinamic are o activitate ciclică.
2. Recesiunea în România are mai degrabă condiționări interne sau externe? Toate vocile credibile – interne și externe – arată că recesiunea poate apărea doar ca urmare a unui șoc extern.
3. În ce perioadă există o probabilitate mare de apariție a unei recesiuni în România? Având în vedere condițiile externe vitrege prezentate mai sus, ultimul trimestru din anul 2020 primul trimestru din anul 2021 reprezintă intervalul temporal cu cea mai mare probabilitate de apariție a unei recesiuni.
4. Cum va “pătrunde” recesiunea în economia românească? Prin trei efecte: 1. contagiune – șocul extern se va manifesta prin canalele arhicunoscute – comercial, financiar, de avuție; 2. cauzalitate cumulativă – șocul extern / cauzele externe se pot suprapune peste anumite vulnerabilități interne care pot apărea – acestea din urmă pot fi minimizate, după cum o să arăt mai târziu în postare; 3. efectul de turmă – investitorii – strategici sau speculativi vin separat dar pleacă în turmă.
5. Poate exista un scenariu fix privind orizontul temporal al apariției recesiunii la nivel global sau în economia românească? Nu, nu există guru în economia globală sau internă care să prezică cu exactitate. E doar cancan mediatic că apare câte o vedetă care prezice crize. Roubini anunță de vreo 4 ani crize în fiecare lună, la noi nu mai vorbesc există specialiști – unii reputați, dar orbiți de partizanat politic – care anunță crize peste crize de 5 ani încoace. Nu, în teoria crizelor, analizele științifice vorbesc de scenarii, de intervale de probabilitate s.a.
6. Există situații când totuși ar putea fi impinsă apariția recesiunii în economia globală sau scenarii în care acest proces să nu mai apară? Amanarea momentului apariției unei recesiuni profunde poate fi amânată prin relaxare cantitativă agresivă din partea băncilor centrale, politici de stimulare a cererii interne în Germania și alte țări dezvoltate din UE dar și în țări emergente, ajungerea la un echilibru între marile puteri și astfel încetarea războiului comercial plus un Brexit cu costuri cât mai mici pentru părțile implicate.
7. Există situații când totuși ar putea fi impinsă apariția recesiunii în economia românească sau scenarii în care acest proces să nu mai apară? Amanarea momentului apariției unei recesiuni la nivel intern poate fi amânată dacă condițiile externe exprimate la punctul 6 sunt îndeplinite. În plus, România – alături de țările în dezvoltare din regiune – are o marjă mai mare de manevră în stimularea cererii interne, folosirea instrumentelor de politică monetară, culoar de investiții total favorabil în ceea ce privește finanțarea – din buget, din banii ieftini de pe piețele internaționale, fonduri europene la dispoziție pentru a fi atrași în proiecte publice, randamente mari la investiții private – de folosit s.a.m.d
8. Totuși, unde greșesc reputații analiști / demnitari interni? În opinia mea, atunci când analizează economia românească – o economie emergentă, în dezvoltare, în proces de catching up – cu teoria, conceptele, instrumentele din manualele de Macroeconomics realizate pentru țările dezvoltate. Da, o mare parte din acestea se pot folosi numai că în economiile în dezvoltare din UE și nu numai, politicile publice se bazează pe Development Macroeconomics, pe macroeconomie de țări emergente. În plus teoriile monetariste de acum hăt, dezbaterile vintage stat / piață liberă, Keynesianism vs libertarianism folosite în analiza diagnoză și proiectarea de politici publice sunt atât de marginale încât nici nu are rost să le mai detaliem aici. Pentru economia românească soluțiile nu vin din universalitate, soluțiile trebuie să fie diferențiate, specifice. Am tot scris despre asta, împrumutul de soluții se va solda cu un eșec major.
9. Dar recesiunea ce va veni va fi analogă crizei din 2007-2011? Nu. Recesiunea va fi una mai adâncă decât cea normală dar nu va fi la fel precum criza financiară începută în 2007. Nici cauzele nu sunt aceleași, nici starea economiei mondiale nu este aceeasi, nici pregatirea institutională nu este atât de slabă ca atunci. În ceea ce privește economia românească, ea este mult mai imună la un șoc extern, există creștere economică ce poate fi susținută inteligent multi ani de aici înainte (chiar dacă rata de crestere va fi mai mica), potențialul este mai ridicat, locurile de muncă sunt mai stabile, deficitele sunt sustenabile și ajustabile – fenomen validat de guvernatorul BNR la audierile din Parlament.
10. Recesiunea va prinde autoritățile globale și naționale nepregătite? Nu. din 2007 până acum s-au inovat noi algoritmi / indicatori / proceduri de avertizare timpurie, teste de stress atât în domeniul financiar cât și în cel fiscal, bugetar. S-au inovat noi instrumente, noi solutii de reducere a efectelor recesiunii. Inclusiv la intern avem mecanisme de monitorizare și de avertizare timpurie. Pot detalia.
Chiar dacă există o probabilitate ridicată de manifestare a recesiunii în ultima parte a anului 2020, România are șansa de a fi noua Polonie. Printr-o abordare inteligentă, există toate premisele ca România să treacă peste recesiunea globală cu o rată de creștere economică mai mică, cu costuri minime. Chiar poate să profite de recesiunea din țările dezvoltate – se cunoaște efectul de substituție / venit în țările dezvoltate, efect ce se manifesta în mod favorabil exporturilor românești.
este la îndemână – #newdevelopmentalism, cu pilon principal pe investiții, din toate sursele de finantare.

Autor: Cristian Socol

vineri, 11 octombrie 2013

Analiză. Problema şomajului în România. Cum o înţelegem? Cum o rezolvăm?!

Exista opinii care considera ca rata somajului calculata dupa metodologia BIM la 7,5% in Romania este una ridicata, ingrijoratoare. Da, este adevarat orice persoana somer este o ingrijorare pentru orice Guvern, pentru societate in general, dar si la nivel individual. In numeroase studii somajul a fost asociat cresterii excluziunii sociale, saraciei, bolilor de inima, alcoolismului si dependentei de droguri. Chiar in momentul in care vorbim - somajul record la nivelul tinerilor din UE reprezinta indicatorul semnal al unei generatii pierdute. 
Cu unul din doi sau trei tineri someri, exista o probabilitate foarte mare ca gradul de competitivitate al economiilor respective sa coboare abrupt. Somajul determina pierdere de productie, determina costuri economice si sociale greu de cuantificat.
Analiza strict economica a ratei somajului indica o serie de concluzii interesante.
Prima. Potrivit estimarilor, Romania are o rata efectiva (reala) a somajului doar cu putin peste rata naturala a somajului (cea corespunzatoare functionarii economiei la nivelul PIB potential, un nivel pe care il putem considera normal) in Q2 2013 aceasta fiind de 7,37% fata de rata efectiva de 7,5% (explicatiile pot fi detaliate intr-o analiza ulterioara). Se observa ca evolutia ratei naturale a somajului este strans corelata cu evolutia ciclului economic si ca exista indicii care sa arate o histereza puternica a ratei somajului.
Incepand cu anul 2006Q2, Romania a avut o rata naturala a somajului aproape de rata reala somajului (in acel moment economia fiind la nivelul potential). Ulterior, rata naturala a somajului a intrat sub nivelul 7 procente, atingand in 2008Q3, pe fondul decalajului puternic inflationist, un nivel minim de 6,68 procente.
Se observa ca intre 2007Q1 si 2008Q4 rata reala a somajului a fost mai mica decat rata naturala a somajului. De exemplu, in 2008Q3 rata reala a somajului a fost de 5,4%, iar rata naturala a somajului 6,68%, ceea ce indica o rata a somajului ciclic negativa de peste 1 punct procentual, semnificand efectele excesului de cerere din economie.
Dat fiind ca somajul structural indica o oarecare inertie, am putea lua in calcul ca in prezent exista o influenta ridicata a somajului frictional (persoane care intra pentru prima data pe piata muncii si persoane aflate temporar intre doua locuri de munca, cu mare probabilitate de angajare).
A doua, comparatia privind rata somajului la nivel european relaxeaza putin ingrijorarile (desi si emigratia are un cuvant de spus aici). Desi nu rezolva problema, comparatia ne indica faptul ca o posibila rezolvare a problemei cresterii ocuparii s-ar putea realiza mai rapid decat in alte state europene, desi rata somajului pe termen lung in Romania (peste 12 luni in somaj) este de 3,4% (deci 45% din total somaj BIM). In randul tinerilor situatia este si mai ingrijoratoare, dupa cum se vede din graficul de mai jos. Pe langa faptul ca unul din patru tineri este somer, aici mai exista o problema, 706.000 de tineri intra in calculul NEET (Not in Employment, Education and Training) fiind exclusi din punct de vedere social.  Costul cu acesti tineri NEET este estimat de catre Eurofund la 1,54% din PIB.
A treia. Histereza somajului indica necesitatea unor politici structurale adecvate. Din datele ANOFM, referitor la structura somajului dupa nivelul de instruire, somerii fara studii si cei cu nivel de instruire primar, gimnazial si profesional constituie ponderea cea mai mare a persoanelor care se adreseaza agentiilor judetene pentru ocuparea fortei de munca in vederea gasirii si ocuparii unui loc de munca, aceasta fiind de 75%. Somerii cu nivel de instruire liceal si post-liceal reprezinta 18%, iar cei cu studii universitare doar 7%. Masurile propuse de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, prin intermediul Programului National de Ocupare a Fortei de Munca sunt legate de medierea incadrarii in munca pe perioada nedeterminata si determinata; acordarea serviciilor de informare si consiliere profesionala; organizarea cursurilor de formare profesionala; completarea veniturilor somerilor care se incadreaza inainte de expirarea somajului; Incadrarea somerilor peste 45 de ani sau unici sustinatori ai familiilor monoparentale prin subventionarea locului de munca; stimularea mobilitatii fortei de munca (incadrarea intr-o localitate la o distanta de peste 50 km fata de domiciliu; incadrarea in alta localitate cu schimbarea domiciliului); prima de incadrare pentru absolventi;Incadrarea persoanelor cu handicap, prin subventionarea locului de munca; consultanta pentru initierea unei afaceri; burse de locuri de munca s.a.
Totusi, pare ca totusi finantarea alocata politicilor pe piata muncii nu ne ajuta prea mult.
 A patra. Urgenta maxima este implementarea unui Plan de reducere a somajului in randul tinerilor. In opinia mea, implementarea unei Scheme pilot de tip "Garantii pentru tineri"- masura luata deja de Ministerul Muncii in vederea imbunatatirii accesului pe piata trebuie completata cu masuri directe de sprijin pentru firmele private. Sistemul de garantii pentru tineri presupune ca in termen de patru luni de la intrarea in somaj sau de la momentul in care nu mai participa la o forma de invatamant formal sa se asigure o oferta de buna calitate pentru ocuparea unui loc de munca, pentru continuarea educatiei, intrarea in ucenicie sau pentru efectuarea unui stagiu. Schemele de "Garantii pentru tineri" vizeaza prevenirea abandonarii timpurii a scolii, cresterea sanselor de obtinere a unui loc de munca si eliminarea barierelor practice din calea obtinerii unui loc de munca.
As mai adauga aici ca masuri structurale extinderea Programului pentru stimularea infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre intreprinzatorii tineri (startup uri incubatoare de afaceri, etc); stimularea participarii tinerilor romani la programul "Erasmus for Young Entrepreneurs". Consolidarea parteneriatului public privat pentru infiintarea unui program autohton de formare a tinerilor antreprenori; Facilitarea tranzitiei de la scoala la munca prin promovarea uceniciei si combinarea oportunitatilor de munca si pregatire. Intreprinderile mici (sub 50 de salariati) care angajeaza minim 5 ucenici vor primi un ajutor suplimentar, o subventie pentru fiecare ucenic/an, cu conditia de a mentine acei angajati timp de 2 ani; Promovarea transformarii internshipurilor in contracte de munca permanente (contracte pe perioada nedeterminata). Firmele sa primeasca din partea statului subventie per angajat pentru care internshipul se transforma in contract de munca pe perioada nedeterminata (firma trebuie sa mentina acel angajat minimum 2 ani); Programe de tip "Pasarela" locurile de munca din sectorul public pot fi oferite temporar tinerilor dezavantajati pentru a dobandi "abilitati transferabile" in joburile din sectorul privat; Generalizarea stagiilor de practica la toate nivelurile de educatie de tip invatamant profesional si tehnic, vocational si teoretic, la nivel preuniversitar si universitar; Extinderea colaborarii dintre scoala, universitate si angajatori prin crearea de platforme platforme on line cu locuri de munca disponibile (intalnirea cererii cu oferta de munca); Program de incurajare a tinerilor rromi sa intre pe piata alba de munca care prevede un stagiu platit de stat, cursuri de specializare si pregatire si la final, consiliere pentru plasamentul pe piata de munca.
Solutiile punctuale sunt bune dar pentru reducerea somajului structural va trebui sa mergem mai departe. Este necesara atacarea rigiditatilor structurale de pe piata muncii, cresterea productivitatii, masuri pentru mobilitatea redusa a fortei de munca, reducerea asimetriei informationale pe piata muncii si in mod sigur, reducerea impozitarii muncii. hotnews.ro
                                                                                        
                                                                                   CRISTIAN SOCOL



Nota redacţiei: Cristian Socol este conferenţiar universitar la ASE Bucureşti, consilier personal al premierului Victor Ponta pe probleme macroeconomice