ELVIRA RĂCEALĂ - ANOTIMPURILE VIEȚII
.
Ție, Elvira Răceală,
cu căldura sufletului
cuprins de prietenia și respectul
pe care-l meriți...
Chiuzbaia, 4 august 2022
ANOTIMPURILE VIEȚII (autor Elvira Răceală)
sau
VIAȚA ÎNTRE ANOTIMPURI (autor Vasile Bele)
poem-îngemănat
„Copil” frumos,
născut din dragoste de lume
fii bine venit în ANOTIMPURILE VIEȚII tale!
Salut chipul tău de primăvară
cu 1 MARTIE sau mărțișor.
SALCÂMII-ți sunt izvor prin limpezimea vieții
și te vor urca în răsăritul frunzelor.
Când te apucă un DOR DE DUCĂ
aruncă-ți privirea spre
verdele-miracol al munților
și călătorește în timp cu
foșnetul de vânt
și curcubeul-frate de cruce
cu stropii de ploaie...
Tu, clipă din viață
împreună cu verdele-miracol
dăruiește PARFUM DE MAI
clipelor plecate în pribegia vorbelor
cu macul roșu.
DE-AI ȘTI, veșnicie
în câte grădini de stele
te-am sădit...!
Acum aștept să văd
dacă ai prins rădăcină
și dacă dai în rod pământesc!
Toate astea pentru fiecare
VIAȚĂ ÎNTRE ANOTIMPURI
și pentru fiecare dintre ANOTIMPURILE VIEȚII...
Greierul – plin de mândrie
printre florile de iasomie
își începerefrenul:
„Hai mândruță,
mândră fată,
SUB SALCÂMII DE-ALTĂDATĂ!”.
iar Erato într-un vals al dimineților senine
trimite zorile și roua la culcare
rugând răsăritul
să fie fără de apus!
O nouă zi! Același anotimp!
O nouă viață! Apoi, un alt anotimp!
Un alt veac de lumină
se naște în aceste secunde
iar ițele din ANOTIMPURILE VIEȚII
își adună culorile în
piatră și stâncă – a libertate...
Voi deschide ușa anotimpurilor
și voi călători prin rugăciune
în Sfânta Biserică
împrennând mâinile voi rosti
RUGĂ ÎN ZI DE BUNA VESTIRE –
mă voi ruga pentru adevăr
și pentru lumină,
mă voi ruga pentru cuvânt
și pentru dreptate,
mă voi ruga pentru prietenie
și pentru tine viață dintre
anotimpuri pribegite...
MĂ ROG PENTRU TINE, OMULE!
pentru soarta anotimpurilor
și pentru cărarea viselor,
pentru lacrima necursă
și pentru izvorul de cuvinte
ce urmează a fi născute
în zi de dulce!
Iar înaintea lui amin
voi rosti OPREȘTE-TE CLIPĂ-N PRIMĂVARĂ,
cu gândul la
„Oprește-mă, la tine, Maramureș!
Oprește-mă, în tine, anotimp!”,
locul în care cuvântul este
chemat să fie sfințit
încununat cu vise și muze...
Și-a căzut cortina anotimpului!
LA REVEDERE, PRIMĂVARĂ...
II.
Și s-a făcut ziua altui anotimp!
pentru că AU ÎNFLORIT IAR MACII
și grâul stă să dea în pârg...
Tinerețe... mă țin de tine
ca și-un copil alintat
aș mai face un ROSTOGOL ÎN MACI
pentru a-mi aduna visele
într-o cunună de cuvinte
și-apoi să le dărui libertății
dintr-un alt veac
din ANOTIMPURILE VIEȚII mele...
MĂRUL, CORCODUȘUL și lumina
ne vor chema la răsăritul zorilor
să culegem rouă necălcată
doar SĂRUTUL o să-mi amintească
de tine și de clipele dăruite
unul altuia – căci era vremea
anotimpului meu și-al tău
ȘI CÂTE alte asemenea bucurii
ne-au umplut sufletul
cu miresme de iubire...
UN MUSTANG îmi aduce aminte
de ROȘU MAC – așa cum îmi era obrazul
în prima zi a întâlnirii noastre
iar ZARUL SORȚII arată „poartă-n casă!”.
Tu ai alungat amarul
și ai semănat bucurie
iar din ANOTIMPURILE VIEȚII
ai pus CHEIA INIMII
în sertarul cu împliniri!
Și, iar a căzut cortina anotimpului!
LA REVEDERE, VARĂ!
Ne revedem DE ZIUA LIMBII ROMÂNE!
III.
Și s-a făcut ziua unui alt anotimp!
Eram în TOAMNA VIEȚII! Dădusem în rod
și în cules amintiri
printre frunzele ruginii
- dintotdeauna mi-am dorit să am
o TOAMNĂ ROMANTICĂ
plină de culoare și rod bogat
ne-a luat în brațe ALINTUL TOAMNEI – fiul
și ne-a promis zbor spre FRUNZA
încă nepicată
dintr-un pom al amintirilor
culese în alte anotimpuri...
Dragă toamnă... tu ești FRUMOASĂ, ORICUM,
dar să nu uităm esențialul
din ANOTIMPURILE VIEȚII noastre
căreia i-am potrivit următorul motto:
„CINE-ADUNĂ, O SĂ-I AJUNGĂ!”.
Deja, picase bruma
cerul nu mai cernea vise cu atâta căldură
ziua era din ce în ce mai scurtă
iar iubirile noastre adunase
vise și lumină.
Bruma, ce mai striga spre noi:
„ZÂMBEȘTE! ZÂMBEȘTE!
Zboară! Prinde ARIPI! Du-te cu ANOTIMPURILE VIEȚII
în lanul cu amintiri.
Anotimpul meu depăna
alte clipe din viitor
așa se născuse IARNA –
într-o noapte senină!
IV.
Și s-a făcut ziua unui alt anotimp!
- a venit IARNA să ne acopere
verdele-miracol
și brumărelul ruginiu
cu albul sincerității și purității noastre.
„BINE AI VENIT” striga ecoul
iar fulgii înveseliți
și cu CREDINȚĂ dăruiau bucurie
clipelor născute în albul vieții.
Urmează un alt REFLUX
în clepsidra cu nisip
iar cei care au semănat SPERANȚĂ
vor primi în dar rugăciune.
Nu-mi rămâne decât
clipa de libertate
zborul spre un alt anotimp
ecoul veacurilor viitoare
azi, VREAU să le ascult
MUZICA GÂNDULUI din ANOTIMPURILE VIEȚII mele
ninse...
Zâna-iubirilor-veșnice
mi-a dăruit un VIS CU FLORI DE GHEAȚĂ
iar într-un leagăn de GHEAȚĂ
dormeau până la primăvară
amintirile încălzindu-se cu zâmbet.
Urmează un AJUN DE BOBOTEAZĂ
tradițional – iar eu cu gândul la ce a fost
am scris pe cer cu litere de zăpadă
A MAI TRECUT UN AN DIN VIAȚA MEA!
Da! A mai trecut unul... și câte vor mai trece...
M-am trezit că-mi făceai
un DESCÂNTEC DE DEOCHI
atât eram de prins în visarea fulgilor
în jocul amintirilor
și-n cubul de GHEAȚĂ al uitării.
Dacă este ianuarie – este despre Tine – Eminescu
și despre EPIGONII DE IERI ȘI DE AZI
pe care ni-i dăruie istoria
căci:
„Șuieră vântul...
Și aprig ramuri
îmi bat în geamuri
chemându-mă!”.
Am să-mi adun uitările într-un colet
și le voi trimtie cu ramburs pe strada Amintirilor
din orașul Tinerețe – raionul Visare
regiunea Bătrânețe.
DOAR O ZI mai îmi trebuie să pregătesc plicul!
Azi, NU TRECURĂ BABELE pe ulița pustie
copiii au făcut derdeluș
primii ghiocei iviți în zori de anotimp
mă face să rostesc cu glas tare
LA REVEDERE, IARNĂ!
Și-a mai căzut cortina unui anotimpdin viața mea!
Și s-a făcut ziuă! Eu, mai bătrân cu un anotimp
el, mereu curajos
doar clopotul sfintei biserici
striga
„POARTĂ-ȚI CRUCEA!”...
Iar ecoul cânta refrenul din cântecul O SCARĂ:
„În pașii mei
cătând cărare,
Aș vrea o scară să-ntâlnesc...
Spre ceruri s-aflu îndurare,
Căci pe pământ nu mai găsesc!”...
P.S. (Post scriptum)
Citind și recitind
manuscrisul mă cuprinde un fel de nostalgie, dându-i dreptate autoarei Elvira
Răceală și girând literar în favoarea acestui volum numit „Anotimpurile vieții”,
apariție editorială pe care o salut și o recomand. Înalț RUGĂ MAICII SFINTE
pentru toate cele dăruite, apoi încă:
„La altare cu pristoale
Cu fața către icoane,
În genunchi se roagă
Omul cerând ajutor
Către Preacurata
Și Tatăl Ceresc,
Că li-i greu traiul
Și nu reușesc,
Din zori până-n seară
Pe umeri povară!”...
o RUGĂ de mulțumire, pentru onoarea de-a-mi lăsa și eu un
gând, aici între sfințitele pagini. Mulțumesc, Elvira Răceală – rămâi în inima
mea prietena de care am nevoie când ceilalți prieteni nu mă înțeleg, lecția de
sinceritate – una curată și cinstită. Dragii mei, cititori oricare și de
oriunde ați fi... acest volum este unul excepțional – al trecerii noastre prin
viața anotimpurilor sau prin anotimpurile vieții, motiv de meditație!
Felicit
apariția editorială și-i doresc cititori pe măsură, iar poetei Elvira Răceală,
muze pe buze, căldură în suflet, rugăciune în inimă și frământări de gânduri
alese și culese și în alte viitoare volume. Ești o minune și îți împărtășim
bucuria cu împlinirea acestui vis, din ANOTIMPURILE VIEȚII tale. Mulțumim că
ne-ai primit în anotimpul inimii tale dându-ne lecția de viață numită, metaforic
– ELVIRA RĂCEALĂ UN VEȘNIC ANOTIMP AL SINCERITĂȚII!
Dacă,
autoarea, Elvira Răceală, ne-a dăruit ANOTIMPURILE VIEȚII, eu, am încercat, un
poem-replică, căruia l-am spus VIAȚA ÎNTRE ANOTIMPURI. Mereu, anotimpurile și
viața să vă fie așa cum vreți voi. „Anotimpurile
vieții” voastre să vă poarte pe cărări de vise împlinite dăruindu-vă
bucurii alături de cei dragi. O apariție de excepție dăruită de un Om de
excepție. „Carte frumoasă cinste cui te-a scris!”...
Era să
uit – nevoia de o explicație, pentru ca acestea să fie înțelese așa cum mi-aș
dori – ce este scris cu majusculă sunt titlurile poeziilor din acest volum – în
fapt, lucru ce mă îndreptățește a spune că această poezie este una îngemănată,
adică un poem-îngemănat... Mulțumesc pentru înțelegerea firească!
Să nu
uităm esențialul... debutul autoarei se întâmpla să fie cu volumul „Caseta cu bijuterii”, un volum de
versuri inedite și autentice, pentru care am respect și enormă prețuire. Făcând
o paralelă, îmi asum responsabilitatea vorbelor – acest volum (al doilea – Anotimpurile vieții), este, în fapt, continuare
la volumul I, putând zice că este „Caseta
cu bijuterii”, volumul II. Da! Și, pe bună dreptate...
Vasile Bele – într-unul din cele mai fericite (și călduroase!) anotimpuri
August, ziua a IV-a din calendarul vieții acestui an – 2022
U.Z.P.R. – Filiala Vâlcea;
Președinte ASCIOR – Filiala Baia Mare;
L.S.R. – Filiala Cluj-Napoca;
Asociația Scriitorilor din Maramureș;