MEDALION ELVIRA RĂCEALĂ

 

Ție, Elvira Răceală,

cu căldura sufletului

cuprins de prietenia și respectul

pe care-l meriți...

Chiuzbaia, 4 august 2022

 

ANOTIMPURILE VIEȚII (autor Elvira Răceală)

sau

VIAȚA ÎNTRE ANOTIMPURI (autor Vasile Bele)

poem-îngemănat

 

 „Copil” frumos, născut din dragoste de lume

fii bine venit în ANOTIMPURILE VIEȚII tale!

Salut chipul tău de primăvară

cu 1 MARTIE sau mărțișor.

SALCÂMII-ți sunt izvor prin limpezimea vieții

și te vor urca în răsăritul frunzelor.

Când te apucă un DOR DE DUCĂ

aruncă-ți privirea spre

verdele-miracol al munților

și călătorește în timp cu

foșnetul de vânt

și curcubeul-frate de cruce

cu stropii de ploaie...

 

Tu, clipă din viață

împreună cu verdele-miracol

dăruiește PARFUM DE MAI

clipelor plecate în pribegia vorbelor

cu macul roșu.

DE-AI ȘTI, veșnicie

în câte grădini de stele

te-am sădit...!

Acum aștept să văd

dacă ai prins rădăcină

și dacă dai în rod pământesc!

Toate astea pentru fiecare

VIAȚĂ ÎNTRE ANOTIMPURI

și pentru fiecare dintre ANOTIMPURILE VIEȚII... 

 

Greierul – plin de mândrie

printre florile de iasomie

își începerefrenul:

„Hai mândruță, mândră fată,

SUB SALCÂMII DE-ALTĂDATĂ!”.

iar Erato într-un vals al dimineților senine

trimite zorile și roua la culcare

rugând răsăritul

să fie fără de apus!

O nouă zi! Același anotimp!

O nouă viață! Apoi, un alt anotimp!

Un alt veac de lumină

se naște în aceste secunde

iar ițele din ANOTIMPURILE VIEȚII

își adună culorile în

piatră și stâncă – a libertate...

 

Voi deschide ușa anotimpurilor

și voi călători prin rugăciune

în Sfânta Biserică

împrennând mâinile voi rosti

RUGĂ ÎN ZI DE BUNA VESTIRE –

mă voi ruga pentru adevăr

și pentru lumină,

mă voi ruga pentru cuvânt

și pentru dreptate,

mă voi ruga pentru prietenie

și pentru tine viață dintre

anotimpuri pribegite...

 

MĂ ROG PENTRU TINE, OMULE!

pentru soarta anotimpurilor

și pentru cărarea viselor,

pentru lacrima necursă

și pentru izvorul de cuvinte

ce urmează a fi născute

în zi de dulce!

Iar înaintea lui amin

voi rosti OPREȘTE-TE CLIPĂ-N PRIMĂVARĂ,

cu gândul la

„Oprește-mă, la tine, Maramureș!

Oprește-mă, în tine, anotimp!”,

locul în care cuvântul este

chemat să fie sfințit

încununat cu vise și muze...

 

Și-a căzut cortina anotimpului!

LA REVEDERE, PRIMĂVARĂ...

 

II.

 

Și s-a făcut ziua altui anotimp!

pentru că AU ÎNFLORIT IAR MACII

și grâul stă să dea în pârg...

 

Tinerețe... mă țin de tine

ca și-un copil alintat

aș mai face un ROSTOGOL ÎN MACI

pentru a-mi aduna visele

într-o cunună de cuvinte

și-apoi să le dărui libertății

dintr-un alt veac

din ANOTIMPURILE VIEȚII mele...

 

MĂRUL, CORCODUȘUL și lumina

ne vor chema la răsăritul zorilor

să culegem rouă necălcată

doar SĂRUTUL o să-mi amintească

de tine și de clipele dăruite

unul altuia – căci era vremea

anotimpului meu și-al tău

ȘI CÂTE alte asemenea bucurii

ne-au umplut sufletul

cu miresme de iubire...

 

UN MUSTANG îmi aduce aminte

de ROȘU MAC – așa cum îmi era obrazul

în prima zi a întâlnirii noastre

iar ZARUL SORȚII arată „poartă-n casă!”.

Tu ai alungat amarul

și ai semănat bucurie

iar din ANOTIMPURILE VIEȚII

ai pus CHEIA INIMII

în sertarul cu împliniri!

 

Și, iar a căzut cortina anotimpului!

LA REVEDERE, VARĂ!

Ne revedem DE ZIUA LIMBII ROMÂNE!

 

III.

 

Și s-a făcut ziua unui alt anotimp!

 

Eram în TOAMNA VIEȚII! Dădusem în rod

și în cules amintiri 

printre frunzele ruginii

- dintotdeauna mi-am dorit să am

o TOAMNĂ ROMANTICĂ

plină de culoare și rod bogat

ne-a luat în brațe ALINTUL TOAMNEI – fiul

și ne-a promis zbor spre FRUNZA

încă nepicată

dintr-un pom al amintirilor

culese în alte anotimpuri...

 

Dragă toamnă... tu ești FRUMOASĂ, ORICUM,

dar să nu uităm esențialul

din ANOTIMPURILE VIEȚII noastre

căreia i-am potrivit următorul motto:

„CINE-ADUNĂ, O SĂ-I AJUNGĂ!”.

Deja, picase bruma

cerul nu mai cernea vise cu atâta căldură

ziua era din ce în ce mai scurtă

iar iubirile noastre adunase

vise și lumină.

Bruma, ce mai striga spre noi:

„ZÂMBEȘTE! ZÂMBEȘTE!

Zboară! Prinde ARIPI! Du-te cu ANOTIMPURILE VIEȚII

în lanul cu amintiri.

Anotimpul meu depăna

alte clipe din viitor

așa se născuse IARNA –

într-o noapte senină!

 

IV.

 

Și s-a făcut ziua unui alt anotimp!

- a venit IARNA să ne acopere 

verdele-miracol

și brumărelul ruginiu

cu albul sincerității și purității noastre.

„BINE AI VENIT” striga ecoul

iar fulgii înveseliți

și cu CREDINȚĂ dăruiau bucurie

clipelor născute în albul vieții.

 

Urmează un alt REFLUX

în clepsidra cu nisip

iar cei care au semănat SPERANȚĂ

vor primi în dar rugăciune.

Nu-mi rămâne decât

clipa de libertate

zborul spre un alt anotimp

ecoul veacurilor viitoare

azi, VREAU să le ascult

MUZICA GÂNDULUI din ANOTIMPURILE VIEȚII mele

ninse...        

 

Zâna-iubirilor-veșnice

mi-a dăruit un VIS CU FLORI DE GHEAȚĂ

iar într-un leagăn de GHEAȚĂ

dormeau până la primăvară

amintirile încălzindu-se cu zâmbet.

Urmează un AJUN DE BOBOTEAZĂ

tradițional – iar eu cu gândul la ce a fost

am scris pe cer cu litere de zăpadă

A MAI TRECUT UN AN DIN VIAȚA MEA!

Da! A mai trecut unul... și câte vor mai trece...

 

M-am trezit că-mi făceai

un DESCÂNTEC DE DEOCHI

atât eram de prins în visarea fulgilor

în jocul amintirilor

și-n cubul de GHEAȚĂ al uitării.

 

Dacă este ianuarie – este despre Tine – Eminescu

și despre EPIGONII DE IERI ȘI DE AZI

pe care ni-i dăruie istoria

căci:

„Șuieră vântul...

Și aprig ramuri

îmi bat în geamuri

chemându-mă!”.

Am să-mi adun uitările într-un colet

și le voi trimtie cu ramburs pe strada Amintirilor

din orașul Tinerețe – raionul Visare

regiunea Bătrânețe.

DOAR O ZI mai îmi trebuie să pregătesc plicul!

 

Azi, NU TRECURĂ BABELE pe ulița pustie

copiii au făcut derdeluș

primii ghiocei iviți în zori de anotimp

mă face să rostesc cu glas tare

LA REVEDERE, IARNĂ!

 

Și-a mai căzut cortina unui anotimpdin viața mea!

Și s-a făcut ziuă! Eu, mai bătrân cu un anotimp

el, mereu curajos

doar clopotul sfintei biserici

striga

„POARTĂ-ȚI CRUCEA!”...

 

Iar ecoul cânta refrenul din cântecul O SCARĂ:

„În pașii mei cătând cărare,

Aș vrea o scară să-ntâlnesc...

Spre ceruri s-aflu îndurare,

Căci pe pământ nu mai găsesc!”...

 

P.S. (Post scriptum)

Citind și recitind manuscrisul mă cuprinde un fel de nostalgie, dându-i dreptate autoarei Elvira Răceală și girând literar în favoarea acestui volum numit „Anotimpurile vieții”, apariție editorială pe care o salut și o recomand. Înalț RUGĂ MAICII SFINTE pentru toate cele dăruite, apoi încă:

„La altare cu pristoale

Cu fața către icoane,

În genunchi se roagă

Omul cerând ajutor

Către Preacurata

Și Tatăl Ceresc,

Că li-i greu traiul

Și nu reușesc,

Din zori până-n seară

Pe umeri povară!”...

o RUGĂ de mulțumire, pentru onoarea de-a-mi lăsa și eu un gând, aici între sfințitele pagini. Mulțumesc, Elvira Răceală – rămâi în inima mea prietena de care am nevoie când ceilalți prieteni nu mă înțeleg, lecția de sinceritate – una curată și cinstită. Dragii mei, cititori oricare și de oriunde ați fi... acest volum este unul excepțional – al trecerii noastre prin viața anotimpurilor sau prin anotimpurile vieții, motiv de meditație!

            Felicit apariția editorială și-i doresc cititori pe măsură, iar poetei Elvira Răceală, muze pe buze, căldură în suflet, rugăciune în inimă și frământări de gânduri alese și culese și în alte viitoare volume. Ești o minune și îți împărtășim bucuria cu împlinirea acestui vis, din ANOTIMPURILE VIEȚII tale. Mulțumim că ne-ai primit în anotimpul inimii tale dându-ne lecția de viață numită, metaforic – ELVIRA RĂCEALĂ UN VEȘNIC ANOTIMP AL SINCERITĂȚII!

            Dacă, autoarea, Elvira Răceală, ne-a dăruit ANOTIMPURILE VIEȚII, eu, am încercat, un poem-replică, căruia l-am spus VIAȚA ÎNTRE ANOTIMPURI. Mereu, anotimpurile și viața să vă fie așa cum vreți voi. „Anotimpurile vieții” voastre să vă poarte pe cărări de vise împlinite dăruindu-vă bucurii alături de cei dragi. O apariție de excepție dăruită de un Om de excepție. „Carte frumoasă cinste cui te-a scris!”...

            Era să uit – nevoia de o explicație, pentru ca acestea să fie înțelese așa cum mi-aș dori – ce este scris cu majusculă sunt titlurile poeziilor din acest volum – în fapt, lucru ce mă îndreptățește a spune că această poezie este una îngemănată, adică un poem-îngemănat... Mulțumesc pentru înțelegerea firească!  

            Să nu uităm esențialul... debutul autoarei se întâmpla să fie cu volumul „Caseta cu bijuterii”, un volum de versuri inedite și autentice, pentru care am respect și enormă prețuire. Făcând o paralelă, îmi asum responsabilitatea vorbelor – acest volum (al doilea – Anotimpurile vieții), este, în fapt, continuare la volumul I, putând zice că este „Caseta cu bijuterii”, volumul II. Da! Și, pe bună dreptate...

 

Vasile Bele – într-unul din cele mai fericite (și călduroase!) anotimpuri

August, ziua a IV-a din calendarul vieții acestui an – 2022

U.Z.P.R. – Filiala Vâlcea;

Președinte ASCIOR – Filiala Baia Mare;

L.S.R. – Filiala Cluj-Napoca;

Asociația Scriitorilor din Maramureș;