Sfântul Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului a
primit de la însuşi Domnul Hristos mărturia ca el era cel mai mare dintre toţi
oamenii născuti din femeie şi cel dintâi între Profeţi. Pe când încă se afla în
pântecele mamei sale, el a tresărit de bucurie în preajma lui Mesia pe care îl
purta în ea Prea Sfânta Maica a Domnului. La maturitate, el, "de care
lumea nu era vrednică" (cf Evrei 11:38), se retrase în pustiu, acoperit cu
o haina din păr de camilă şi încins cu o curea de piele, aceasta semnificând
stapânirea tuturor pornirilor trupeşti. Regăsind, ca un nou Adam, starea de
armonie a firii noastre create pentru a se dedica numai lui Dumnezeu, el se
hrănea cu cosaşi şi cu miere salbatică, şi îşi ţinea în contemplare mintea
netulburată de grijile acestei lumi. În anul 15 al domniei lui Tiberiu Cezar
(anul 29), Ioan, când a auzit Cuvântul lui Dumnezeu în pustie, se duse în
regiunea Iordanului, pentru a predica pocainţa către mulţimile care veneau la
el, atrase de viaţa sa îngerească. El îi boteza în apele Iordanului în semn de
curăţire de păcatele lor, şi pentru a-i pregăti să îl primească pe Mântuitorul
el îi îndrumă să facă mai curând roade vrednice de pocainţă, decit sa se laude
ca sint fiii lui Avraam. Reluând cuvintele profetului Isaia, el le spunea :
"Glasul celui care striga in pustiu. Pregatiti calea Domnului, drepte
faceti in loc neumblat cararile Dumnezeului nostru. Toata valea sa se umple si
tot muntele si dealul sa se plece; si sa fie cele strambe, drepte, si cele
colturoase, cai netede. Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea
caci gura Domnului a grait". (Is. 40:3-5).
Pentru ca poporul se intreba daca nu era el Mântuitorul
asteptat de atitea generatii, Ioan le spuse: "Eu va botez cu apa, dar vine
altul mai mare decât mine, El va va boteza cu foc si cu Duh Sfânt".
Curatenia sa si dragostea sa pentru feciorie erau intr-atât de mari incât fu
considerat vrednic nu doar de a-l vedea pe Mântuitor, al carui Inaintemergator
fusese pus, ci chiar sa Il boteze in Iordan si sa fie martorul descoperirii
Sfintei Treimi.
Sfântul Ioan medita fara incetare la Cuvintul lui Dumnezeu
si le considera pe toate ale acestei lumi ca nesemnificative in fata
respectarii Legii dumnezeiesti, a carei desavirsita intruchipare era viata sa.
De aceea nu se temea sa adreseze reprosuri aspre lui Irod Antipa, tetrarhul
Galileii, om lipsit de rusine si dezmatat care, contrar Legii, se casatorise cu
Irodiada, sotia fratelui sau Filip pe când acesta din urma era inca in viata si
avusese cu ea o fata, Salomeea. Facindu-se mijlocitorul constiintei inveterate
a pescarului, Profetul ii vorbea in numele lui Dumnezeu : "Nu iti este
ingaduit sa ai ca sotie pe femeia fratelui tau". De aceea Irodiana nutrea
in ea o ranchiuna puternica impotriva lui Ioan si voia sa il omoare ; era insa
impiedicata de Irod care il proteja, ca barbat drept si sfânt, dar mai ales
pentru ca se temea de poporul pe care il cinstea ca pe un trimis al lui
Dumnezeu. In cele din urma Irodiada cea perfida isi atinse scopul si facu
astfel incit Profetul sa fie dus la inchisoare in fortareata din Macheronte.
Cind fu aniversarea zilei de nastere a regelui, in apropierea Pastilor, acesta
invita pe notabilii regatului sau la un mare ospat, in timpul caruia toti se
dedara imbuibarii si betiei. Salomeea dansa cu voluptate in fata mesenilor
acestui banchet al slavei desarte, si ea placu privirii desfrânate a tatalui
sau care ii jura sa ii dea ca recompensa orice i-ar cere, chiar de-ar fi jumatate
din regatul sau. La sfatul mamei sale, tânara ceru sa ii fie adus imediat pe un
platou capul lui Ioan Botezatorul. Regele se simti incurcat, dar din cauza
juramântului sau, si pentru a nu-si pierde onoarea in fata invitatilor, se
decise sa il omoare pe Cel Drept. Sentita fu pe loc executata, un soldat ii
taie capul Sfintului Ioan in inchisoare
si il aduse imediat, inca sângerând, pe un platou, in sala de ospat care adresa in tacere
reprosul sau fata de slabiciunea criminala a regelui. Salomeea prezenta mamei
sale trofeul, cu aerul de a spune : "Manânca, o, mama, trupul celui care a
trait ca unul fara trup, si bea sângele lui. Aceasta limba care nu inceta sa ne
faca reprosuri va tacea de-acum pentru totdeauna". Ucenicii Sfântului
venira sa ii ia trupul si mersera sa il ingroape in Sevastia apoi se dusera sa
il instiinteze pe Iisus. Abia mult mai târziu Moastele Sfântului
Inaintemergator fura regasite in mod miraculor, pentru a raspândi harul asupra
credinciosilor care li se inchina.
Ioan BotezatorulAcest act sângeros pare sa fi fost îngăduit
de Dumnezeu pentru ca dupa ce a fost Inaintemergatorul lui Hristos pe pamânt,
Sfântul Ioan Botezatorul sa fie de asemenea in imparatia mortilor si sa mearga
sa instiinteze pe mortii cei drepti de speranta in Mântuire, venirea apropiata
a lui Mesia care trebuia sa sparga prin Cruce portile si inchizatorile Iadului.
Prin viata precum si prin moartea sa, Inaintemergatorul
ramâne de asemenea pentru toti Crestinii un Profet si un stapânitor al vietii
spirituale. Prin comportamentul sau ireprosabil, el îi învaţă să lupte pâna la
moarte impotriva pacatului, nu numai pentru respectul dreptatii si ascultarea
Legii lui Dumnezeu dar si pentru a inainta in virtute si curatia inimii. Orice
constiinta cizelata prin meditarea asupra Legii lui Dumnezeu se aseamana deci
cu Inaintemergatorul si croieste "caile Domnului" in sufletul care se
caieste, pentru a-i da cunoasterea Mântuirii (cf. Luca 1:76). Sursa
calendarcrestinortodox
c.l.
