joi, 1 iulie 2021

Jurnal. Tabăra literară “De Amicitia” Alba Iulia 2021


Despre prietenie în slujba cuvântului.

23 Iulie 2021, ora 11 și 15, după 25 minute de întârziere a trenului, eram în gara Alba Iulia. Îmi propusesem ca momentul zero al prezenței mele acolo să fie de contemplație (să iau o piatră-n gură, așa cum spune olteanul despre călătorul care pune piciorul pentru prima dată într-un loc), dar nu a fost să fie. După ce am traversat pasajul subteran și am urcat scările mă așteptam să ajung pe peronul înconjurat de ziduri, să traversez interiorul gării și apoi să pășesc înspre oraș. Dar cum “socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”, de pe scară am trecut fără să îmi dau seama printr-un “portal”, orașul absorbindu-mă fără drept la replică. Și cum taxiurile din fața gării așteptau clienții, eu fiind clientul momentului, am urcat într-unul și după cordialul salut, adresat șoferului, am rostit: La Hotel Elisabeta, vă rog!”. După aproximativ 15 minute în care taxiul a plutit pe străzile orașului și-a continuat drumul pe un drum de periferie, încărcat de case noi, unele în construcție, nu degeaba strada hotelului se numea “Strada Vilelor”. Taxiul a virat pe o alee tivită cu verdeață ș flori de-a lungul ambelor margini. Acest drum se înfunda în fața hotelului. Priveliștea era demnă de imaginile emisiunilor cu temă turistică pe care le știam de la televizor.
Am coborât din mașina și conștientizând străinătatea mi-am rezervat acel drept de a contempla, cel pe care îl ratasem în gară. Căldura era sufocantă. M-am așezat sunt o unghie de umbră și am privit în jur: liniște, flori, verdeață. Pe firmamentul alb al clădirii trona scris cu litere roșii, “Hotel Elisabeta”. Clădirea și decorul erau foarte primitoare. Undeva se auzeau șoapte. Știam că nu cunosc pe nimeni din cei prezenți. Așteptam să mi se ridice cota curajului să pot merge să îmi cunosc viitorii prieteni. Soarele a grăbit acest moment. Mi-am luat inima în dinți și am pornit înspre locul din care se auzeau vocile. Dintre flori am auzit: “Aici, Aici!”. Doamna Mariana Moga, organizatoarea și coordonatoarea acestui eveniment, mi-a ieșit în cale, m-a îmbrățișat și mi-a spus:
- Bine ai venit, Dana! Mă bucur mult să te cunosc! Prieteni, ea este Daniela Vîlceanu, este nouă printre noi și vine din Drobeta Turnu Severin.
Am mulțumit pentru primire și am trecut pe la fiecare pentru a mă prezenta. Odată onorurile sfârșite mi-am ocupat locul din grup; “O să îți placă să fii cu noi”; “Ai să vezi că o să îți dorești să mai vii”; Noi ne întâlnim de cinci ani în fiecare vară; zburau către mine asigurările de bine, de confort, de integrare în grup. M-am familiarizat ușor cu noul. Au sosit și ceilalți participanți printre care mi-am descoperit și prieteni scriitori cunoscuți în alte circumstanțe: Costel Avrămescu, Vasile Bele, Constanța Tanțy Triță și Cristinel Badea care avea alături pe dulcea sa soție Cami, cei doi fiind prieteni vechi care au participant și la debutul meu literar.
Masa de prânz ne-a strâns la un loc. După momentul de relaxare, la ora 17, 30 au început activitățile culturale.
- Prima seară este seara în care ne cunoaștem, a spus D-na Mariana Moga, organizatoarea taberei, după ce ne-a mulțumit pentru participare. Este seara în care aflăm câte ceva despre fiecare participant nou venit în tabără, dar și noutățile prietenilor vechi.
Am așteptat cu emoție momentul meu. Cuvintele mi se buluceau în minte, apoi se risipeau lăsându-mi senzația abandonului. Am mulțumit pentru primirea călduroasă și prietenească a tuturor. Printre cele spuse am ținut să scot în evidență că Dna Mariana Moga a fost primul antolog din țară care a deschis drumul publicării versurilor mele alături de scriitorii contemporani din țară și din străinătate.
***
Ziua a II a a debutat cu emoția lansărilor de carte. Au fost “botezate” cărțile următorilor prieteni: Silvia Giurgiu, proză scurtă - Tăceri asasine - Editura Ispirescu. Cartea Silviei a fost susținută și prezentată de către prof. Maria Vaida și de către cele două prietene scriitoare Ildiko Șerban și Rodica Mureșan.
O felicit pe Silvia și îi mulțumesc pentru că m-a onorat cu un volum pe care l-a personalizat cu un autograf și un gând personal la adresa mea.
În continuarea maratonului de carte au fost lansate și prezentate următoarele lucrări:
- Cultura și dragostea de aproapele nostru în vremuri de restriște, Editura Proșcoala, autor Zenovia Zamfir, Râmnicu Vâlcea.
Ilarian Păunoiu, Locuirea în iubire, (ediție îngrijită de către Zenovia Zamfir, Liliana Ghiță Boian, Iuliana Radi), Editura Proșcoala.
- Liliana Hinoveanu, volumul Și soarele a tăcut ..., ediție îngrijită de către Zenovia Zamfir, Liliana Ghiță Boian, Ioana Goran, Iuliana Radi, apărut la Editura Proșcoala.
Un moment de înaltă factură culturală a fost Conferința susținută de prof. dr. Maria Vaida cu tema “Poetul Gheorghe Pituț sau Ochiul și Noaptea”. Prezentarea bine documentată a atras atenția publicului prezent. Prin acel moment a fost scos la lumină și pus în valoare Gheorghe Pituț, un autor român peste care vremea și-a așternut tăcerile.
Momentul de final al serii a fost Festivitatea de înmânare de diplome și medalii de către doamna Maria Iancu, reprezentanta Societatea ,,Românca", din Londra și Radio TV Unirea, Wiener Neustadt - Austria, prezentă în tabăra prieteniei în calitate de colaborator.
Cea de a doua zi (seară) prietenească a luat sfârșit după schimburi de impresii, felicitări și încurajări. Un periplu poetic într-un moment de Cenaclu literar în care fiecare participant a citit din creațiile proprii, totul culminând cu recitalul de muzică folk al Ofeliei Corina Corpodean, scriitor și cantautor, o veche prietenă și colaboratoare a taberei.
***
ZIUA III-a, tabăra literară “De Amicitia”, coordonator Mariana Moga și- a luat startul printr-o cumulare de simboluri istorice și literare oferite de dl Mihai Octavian Groza în conferința “Lucian Blaga (1895-1961) Destinul unui cărturar".
A urmat prezentare de carte, Mihai Octavian Groza “Oameni vechi și noi", susținută de către prof. dr. Maria Vaida.
O altă lansare de carte “Oltul din inimă - In memoriam Constantin Triță, în prezentarea coordonatoarei Mariana Moga. Cei prezenți au fost rugați să își exprime gândurile și sentimentele vizavi de prietenul trecut în lumea necuvintelor. Toată activitatea a fost supravegheată de către proiecția pe un perete a maestrului Costi Triță care părea a culege cuvintele fiecăruia și în același timp blândețea privirii domniei sale părea a o mângâia pe cea care i-a fost alături întreaga viață, Constanța Tanțy Triță. Legătura lor spirituală se făcea puternic resimțită prin îngemănarea luminii interioare a privirii celor doi. Cele două lumi erau din nou una singură, erau un tot, era familie, era prietenie, era relaționare în iubire dincolo de segmentul pământesc și carnal.
Odată depășit momentul cu atitudinea unui profesionist, dl Mihai Octavian Groza a trecut la înmânarea diplomelor de excelență însoțite de publicații literare în semn de recunoștință și apreciere pentru contribuția adusă la dezvoltarea culturii românești contemporane. Cadourile fiind transmise de către Asociația Transilvană pentru Literatură Română și Cultura Poporului Român.
Programul a continuat cu lansarea antologiei CLEPSIDRA CU SENTIMENTE, tabăra prieteniei literare “DE AMICITIA” vol. IV, ediția 2021, coordonator Mariana Moga, Editura Armonii culturale, Slobozia, Bacău.
A urmat înmânarea medaliei prieteniei literare “De Amicitia” și cele două diplome:
Diploma de merit - pentru întreaga activitate de păstrare și promovare a identității naționale și a valorilor culturale românești, precum și pentru implicarea în bunul mers al lucrărilor Taberei prieteniei literare ,,DE AMICITIAE", Ediția 2021.
Diploma de excelență - pentru merite deosebite în păstrarea, promovarea și dezvoltarea culturii și spiritualități românești și a imaginii revistei de literatură, artă și cultură ,,Poezii pentru sufletul meu".
Încă o zi istovitoare urma să se încheie. Sufletele încărcate de emoție și literatură au fost bucurate de un nou recital folk al cantautoarei Corina Ofelia Corpodean într-un schimb de replici tradițional-folclorice oferite de Pandele (Bebe) Jianu.
***
ZIUA a IV se înfățișa cu alte emoții născute peste noapte. Surpriza evenimentului a fost dl ambasador cultural ONU - Geneva, dl George Călin.
Activitățile taberei prieteniei “De Amicitia” au debutat cu momentul: “Prietenie dincolo de hotarele vieții - In memoriam Constantin Triță “. La propunerea dnei Mariana Moga cei prezenți au păstrat un moment de reculegere prin care întreaga sală s-a conectat cu spiritul prietenului absent doar fizic. Gânduri, impresii, cuvânt înainte despre ultimul volum de poezie “REÎMPĂRȚIND IUBIRILE LA DOI” semnat Constantin Triță, volum apărut la Editura Kitcom, Verguleasa, asupra căruia autorul și-a pus amprenta și asupra incipitului, cuvântului înainte al propriului volum.
Pe ordinea de zi momentul remarcabil a fost subliniat în momentul în care Constantin Triță a fost declarat “PATRIMONIU NAȚIONAL” prin mesajul transmis de dl George Călin, ambasador cultural ONU - Geneva, președintele Academiei Internaționale de Literatură și Artă Societatea Culturală Apollon - România.
O nouă lansare de carte a schimbat starea de spirit din comemorarea unui prieten foarte drag tuturor în patriotism. Este vorba despre volumul “Dialoguri imaginare și povestiri istorice în acolada timpului” semnat Liliana Ghiță BOIAN și Pandele Jianu, apărut la Editura Kitcom, Verguleasa, 2021, cu o prefață de George Călin și postfață semnată de istoricul Mihai Octavian Groza.
Maratonul lansărilor de carte s-a încheiat cu volumul de poezie semnat Nastasica Popa “Gânduri indamine”, Editura Ro.cart, București. Rostirile despre carte, despre autoare și despre poezia acesteia au fost aduse de Mariana Moga, George Călin, Zenovia Zamfir, și Rodica Mureșan. Poeta a fost răsplătită de către dl ambasador cultural George Călin cu o diplomă “NIchita Stănescu”. Finalul a aparținut poetei Năstăsica Popa printr-un cuvânt de mulțumire la adresa susținătorilor și a prietenilor din tabără. S-au schimbat impresii, s-au dăruit cărții cu autografele autoarei.
Au urmat momentele de rămas bun. O seară cu muzică românească susținută de interpreta de folclor Cristina Muntean.
Ziua de 27 Iulie a fost ziua cea mai grea pentru toți participanții taberei. În timp ce bagajele erau transportate din hotel către mașinile personale și taxiuri, tot ce se vorbea despre tabără era la timpul trecut. Îmbrățișările erau însoțite de “La revedere”; “La bună vedere” sau “Pe curând”!
Și eu am plecat cu voi în suflet, dragii mei neprețuiți prieteni. Am plecat mai bogată și am senzația că am devenit mai valoroasă. Valoarea mi-ati dat-o voi cu felul vostru minunat de a fi. Teama de nou, sentimentul acela stingher că nu aparții noii lumi în care trebuie să intri, s-a transformat din prima secundă în care v-am cunoscut pe fiecare în parte, în stare de bine, de mulțumire sufletească, de respect și prețuire.
Sunteți o “familie” desăvârșită și asta pentru că cei doi părinți (spirituali, dacă îmi permiteți) Dna “Mariana Moga” și stimabilul domn Cristi, cel care îi însoțeste clipele vieții, sunt implicați sufletește până la desăvârșire în tot ceea ce fac pentru oamenii creatori de frumos întru cuvânt. Nimeni și nimic nu-mi poate risipi din suflet tot ce am trăit în aceste zile. Dacă am lăsat impresia unui om greu adaptabil la grup este că niciodată nu am putut fi îndrăzneață (racul din mine este îndărătnic), dar vă asigur că în interiorul meu simt că vă aparțin.
Te iubesc, te stimez și te prețuiesc noua mea lume minunată și extraordinară!
Mă înclin cu infinit respect, distinsă dnă a culturii: Mariana Moga!!!

DANIELA VÎLCEANU



Aforismul zilei

 


LA MULȚI ANI, ȘTEFAN JURCĂ!


PROZATORUL ȘTEFAN JURCĂ ÎMPLINEȘTEȘTE PE 1 IULIE - 72 DE ANIȘORI. TOT ATUNCI, POETUL ȘTEFAN JURCĂ FACE 72 DE ANIȘORI de când a pornit din Sălăjeni – Arad spre lume.

Mărul ăla lângă care Mihai Beniuc a scris ”Mărul de lângă drum” era, de fapt, un măr din grădina lui, pentru că din curtea casei părintești până la Sebiș, unde s-a născut și bardul care dădea cu barda - e doar o aruncătură de băț.

MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA A DEVENIT CA O RECUNOAȘTERE A VALORII CĂRȚILOR SALE DE PROZĂ: Peretele cel mai iubit (Ed. Gutinul, 1997). Păpușa de rumeguș (Ed. Risoprint, 2004), Pagina de gardă (Dacia, XXI, 2011) și Spre inima lui Sisif și alte povestiri (Ed, Ethnologica, 2019). Asta nu înseamnă că e un poet neînzestrat!

Nicolae SCHEIANU

Blogul MOARA LUI GELU. 563 de afişări în 30.06.2021

 


AGIRo. Noutăți


 În Oradea recomandăm și hotelul Forum (acolo primesc și vouchere de vacanță). Puteți rezerva la doamna Andreea (0758238818). Zicea că ne rezervă la 40 euro- cameră dublă și la 48 euro –cameră single.

Pentru Eforie: Cine are card de vacanță va achita cu el la hotel și în prezența mea (doar contravaloarea mesei și cazării – restul costurilor se achită acum) Tichetele/voucherele pe hârtie se trimit până în 7 iulie.

Urmăriți zilnic pe https://invatatori.ro/ dacă mai sunt disponibile sau nu anumite variante de cazare. Pe măsură ce voi primi tabele și dovezi de plată voi actualiza variantele rămase libere.

Cumunicați doar pe adresa asociatiainvatatorilor@gmail.com

https://invatatori.ro/2021/06/29/invitatie-pentru-cadre-didactice-simpozioane-congres-si-scoala-de-vara-internationale-publicare-articole-pentru-invatatori-educatoare-si-profesori-de-la-ciclul-gimnazial-si-liceal/

VIOREL DOLHA, preşedinte AGIRo

Fotografia zilei - Actriţa Joanne Dru

 


Evenimentele zilei de 1 iulie 2021

 

Evenimente

1903: Începe prima ediție a Turului Franței.
1990: Germania de Est acceptă Marcă germană ca monedă, unind astfel economiile Germaniilor de Est și Vest. În imagine, cetățeni RDG la bancă pentru a retrage Marca germană.
2005: Intră în circulație leul nou. Leul românesc a pierdut ultimele 4 zerouri prin denominare la rata de 1 leu nou pentru 10.000 lei "vechi".

Nașteri

Decese

Sărbători

  • Sărbători religioase
  • Sărbători naționale
    • Canada: Înființarea Confederației Canadiene (1867)
    • Rwanda: Independența față de Belgia (1962)
    • Burundi: Proclamarea independenței de stat (1962)
    • Somalia: Independența față de Regatul Unit și Italia (1960).

Sursa: WIKIPEDIA

Un text dureros

 


                                                                                               de Gheorghe PÂRJA

Trăim vremuri imprevizibile. Se forțează un anume gen de schimbare, care nu este, întotdeauna, pe măsura alcătuirii noastre. Suntem somați cu decizii care nu știm de unde vin. Și dacă știm, nu ni se confirmă. Pandemia asta s-a lăsat cu moarte, derută, prudență, cu frică. S-a făcut comerț cu lașitatea. Așa, noi, cei mulți, am fost descurajați, am devenit întrebători. Pe acest fond, se întâmplă ciudățenii. Din zona politică țâșnesc arteziene cu apă tulbure. Este lovită cultura cu barosul, dar și cu indiferența. Mă siderează recenta marginalizare a revistei „Familia” de la Oradea, în care a debutat Mihai Eminescu. Printr-o mișcare politică de neiertat i s-a știrbit demnitatea. Zău, ce rău v-a făcut regina presei literare românești? Dar Mihai Eminescu?
Deși oameni de cultură români au semnalat greșeala făcută, totul a fost zadarnic. A dispărut instituția recunoștinței față de valorile naționale. Și parcă nu a fost destul, unul dintre stâlpii criticii literare române, care și-a legat numele de celebra revistă mai bine de o jumătate de veac, a fost umilit. Este vorba despre criticul literar, poetul Gheorghe Grigurcu. Care în ultimele două decenii a fost liderul Festivalului de Poezie de la Sighetul Marmației și al Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de la Desești. Ne leagă o prețuire reciprocă. În numărul dublu al revistei „România literară”, 27-28, din iunie, criticul Gheorghe Grigurcu publică un text dureros. Poartă titlul „O surprinzătoare dezamăgire”.
Din respect pentru distinsul om de cultură reproduc textul Domniei Sale. Fiecare să judece singur. „Să ne ima­ginăm că la intrarea unei instituții se află un grup numeros de tineri și, alături de ei, un om în vârstă, care a contribuit la înființarea instituției în cauză. Ei bine, portarul dă prioritate tinerilor, zece, douăzeci intră înaintea vârstnicului, căruia îi vine rândul printre ultimii. Instituția e, din nefericire, revista FAMILIA, iar vârstnicul e subsemnatul (Gheorghe Grigurcu – n.n.). Din cei 156 de ani câți are acum venerabilul periodic orădean, numele meu e legat de acesta pe un răstimp de 56 de ani. Înregistrează, de bine-de rău, supraviețuirea cea mai îndelungată dintre toate în postbelic. Cutez a-mi asuma drept titlu de mândrie faptul de-a fi slujit cea mai veche publicație din țară, alături de „Convorbiri literare”. Dar un cu totul surprinzător, penibil act administrativ local a schimbat dintr-o dată lucrurile. Revista a fost destructurată, redactorii și câțiva colaboratori statornici ai săi s-au văzut neluați în seamă, umiliți, ori de-a dreptul dați la o parte. Noul diriguitor al Familiei, Mircea Pricăjan (mărturisesc că nu i-am reținut nici chipul fizic, nici cel literar) a găsit oportun a deschide larg ușa unor nume noi.
Evident, n-aș putea avea nimic împotriva stimulării unor mai tinere condeie, dar într-un atare context de impolitețe și injustiție mă tem că viața literară nu primește un impuls pozitiv. Înnoirea bruscă, brutală care s-a produs nu cred că e calea cea mai indicată a unui progres. Rupturi dureroase au apărut în textura auctorială a Familiei. N-ar fi fost mai nimerit pentru acest aflux inopinat al schimbărilor să ia ființă o altă revistă? Împlinind recent subsemnatul o anume vârstă, un familist și el cu o condiție istorică în existența publicației orădene pe care a condus-o trei decenii, a intenționat să publice un text adecvat. Nu i s-a permis. Revista are preocupări mai importante, se pare că a găsit de cuviință a se rosti novicele director. Am rămas uimit. Până acolo am ajuns? Ultimul lucru la care m-aș fi putut aștepta era cel de a fi tratat la Familia în acest mod discreționar. Nu știu să-l fi stânjenit cu ceva pe actualul plasat în fruntea Familiei, decât cu propria existență. Interzis unei recunoașteri aniversare, publicat într-o ordine aleatorie, chiar spre coada revistei, reflectez cu un trist amuzament la o analogie. Cea cu oamenii ajunși la o anume vârstă, sacrificați odinioară de către triburile primitive din Africa. Urcați în copaci și scuturați aidoma unor roade putrede. Mi-am dat seama că dezamăgirea mea nu e singulară, mai mulți exponenți de până mai ieri ai Familiei împărtășindu-mi simțăminte similare. Date fiind toate acestea, mă văd nevoit, după mai bine de o jumătate de veac, a-mi întrerupe colaborarea la revista pe care o socoteam de suflet.” Semnează Gheorghe Grigurcu.
Pe marginea acestui text, dureros pentru destinul unei valori a literaturii române, se pot scrie multe considerații. Nu credeam că noii numiți, la conducerea celebrei reviste, nu știu ce înseamnă instituția recunoștinței. Îm­părtășesc dezamăgirea distinsului scriitor, Gheorghe Grigurcu. E greu să pui spinii să învețe matematică. Cu trandafirii este altceva.