Kemal Atatürk a aplicat cu hotărâre lustraţia împotriva foştilor demnitari
ai Imperiului Otoman, astfel reuşind să modernizeze Turcia.
În chip asemănător, Legea
lustraţiei trebuia să fie una din primele legi elaborată şi cu fermitate
aplicată îndată după Decembriadă, prin ea reducându-i la tăcere pentru
totdeauna pe nomenclaturişti, activişti şi securişti.
Dar cine să o fi făcut,
când Ion Iliescu şi ceilalţi emanaţi se bazau pe unii ca aceştia în amplul şi
anevoiosul proces de constituire a noilor structuri de putere, primele cuiburi
feseniste?
Avem dovada concretă că
s-a făcut treabă temeinică cu activiştii şi informatorii de profesie: PSD şi
PD-L, cele două aripi stângi dar nicicât stângace ale fostului FSN, domină cu
autoritate infecta scenă politică a României postdecembriste, căci numai ele au
organizaţii şi sedii în toate localităţile ţării, după cum tot ele ştiu cel mai
bine să se facă frate cu dracu până-şi ating detestabilele lor scopuri...
Greu de crezut că după 22
de ani se mai poate vota şi aplica în România un act normativ de-o
intransingenţă nimicitoare pentru nomenclaturişti, activişti, securişti şi
urmaşii lor mai tineri (pioşii utecişti Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu),
când ştim prea bine că fripturiştii din Parlament îşi permit să nu aplice
referendumul votat în 2009, adică voinţa poporului care i-a ales!
Că doar nu-s ei proşti
să-şi taie craca de sub picioare...
Pe de altă parte, în cazul
în care Legea lustraţiei totuşi ar fi votată, nu doar că ea s-ar război cu
fantomele comunismului, căci marile jocuri au fost făcute cu ani în urmă şi
strategiile bolşevismului de multă vreme implementate, dar ar crea şi nişte
drăguţe de tensiuni, mai ceva ca penibila şi interminabila Dosariadă.
Şi totuşi, fără ea treaba
merge de-a-ndoaselea...
Sighetul Marmaţiei,
George Petrovai
7 martie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu