DESPRE AUXILIARE ŞCOLARE ŞI CONCURSURILE ŞCOLARE
INTERZISE
SAU
S-AR INTERZICE PÂINEA DACĂ O FABRICĂ DE PÂINE AR FACE
EVAZIUNE?
În ultimul an şcolar s-au înteţit luările de cuvânt
ale unor persoane educate şi cu funcţii de conducere împotriva a ceea ce până
acum se credea de bun simţ în educaţia tinerilor şi perfect dezirabil: culegeri
de probleme, auxiliare şcolare, concursuri şcolare etc.
Unora li s-a făcut brusc milă de
banii românilor daţi pe cărţi, culegeri, caiete speciale şi concursuri şcolare.
Cele din urmă au fost recent interzise. Acest tip de apel împotriva cărţii
şcolare şi al pregătirii elevilor folosind surse variate pare halucinant. Nu am
văzut, tot de mila banilor românilor, apeluri la cumpătare sau interzicerea
alcoolului şi ţigărilor. Poate că nu ar fi fost pe placul electoratului. Chiar
şi interzicerea etnobotanicelor a fost decisă în urma unor îndelungi dezbateri.
În schimb, concursurile şcolare au fost interzise fără măcar un simulacru de
dezbatere şi fără a se pune altceva în loc. O parte din electorat a şi aplaudat
măsura: ,,de să învăţăm, mă?”, ,,de ce să mai citim şi să exersăm?”.
Atacurile împotriva cărţii şi
învăţării în context variat şi al ,,ghiozdanelor grele” a devenit o modă şi nu
nu duce la revolte ale electoratului şi nici măcar, văd, ale intelectualilor,
care, ca să ajungă unde au ajuns, au exersat ,,mâncând” culegeri peste
culegeri.
Niciunul dintre actualii intelectuali
nu s-a rezumat când era el la vârsta şcolară exclusiv la manuale aşa cum s-ar
dori să facă noua generaţie. Dacă se bazau doar pe manuale nu ar fi ajuns sigur
la actualul statut intelectual. Vedeţi câte pagini are un manual şi împărţiţi
la numărul de ore dintr-un an şcolar. Uneori calculul înseamnă că trei zile
lucrăm pe o pagină cu 4 probleme. Deci cam o problemă pe zi. Unde va ajunge o
generaţie care ar lucra o problemă pe zi? În acest mod au exersat oare şi
actualii intelectuali când erau elevi? Oare copiii acestor decidenţi se rezumă
doar la manual?
În privinţa concursurilor şcolare, a
competiţiei, toate tratatele de pedagogie le recomandă şi nu există aproape
proiect didactic valid care să nu presupună şi o cât de mică întrecere.
Emulaţiei degajate de întrecerile la nivel local, judeţean, naţional şi
internaţional nu îi pot fi negate valenţele pozitive.
Se pare că unul dintre organizatorii
clasici de concursuri şcolare (cu aviz de la minister), Fundaţia pentru
Evaluare Naţională, nu şi-a plătit taxe la stat. Am declarat televiziunii TVR
că aceştia ar trebui să înfunde puşcăria, să fie sever amendaţi şi să se
recupereze prejudiciul făcut statului.
Asta nu înseamnă să se interzică
toate concursurile şcolare. Dacă o fabrică de pâine face evaziune se interzice
pâinea?
Personal am fost totdeauna reţinut în
privinţa concursurilor şcolare şi reţinerea o am şi o aveam în special din
cauza taxelor şi coroborat cu faptul că nu am şi nu am avut o clasă de fiţe ci
de copii cu părinţi care câştigă greu fiecare leu. Mi-am ridicat în cap una
dintre responsabilele din şcoală când am refuzat să fac abonament pentru toţi
elevii la gazeta matematică. Actualilor elevi nu le-am recomandat niciun
concurs şi nu am participat la nicunul.
Cu foştii elevi am participat în
general cu câte 2 – 3 elevi la câte 2 – 3 concursuri şcolare pe an. Recunosc că
foloseam momentul pentru a intra în posesia subiectelor şi pentru a le rezolva
(multiplicate) cu toată clasa. Probleme de acel tip lucram şi înainte de
concurs şi după. Mă bucuram că puteam să îi motivez că învăţăm ca să ne
antrenăm pentru respectivul concurs având ca bază şi alte subiecte decât cele
elaborate de mine.
De mirare este faptul că Asociaţiei
Generale a Învăţătorilor din România ni s-a respins de către minister un
proiect prin care propuneam concursuri şcolare absolut gratuite, noi
obligându-ne să desfăşurăm activităţile respective voluntar. Era un proiect
unic şi interesant fiind prevăzut cu două paliere: ,,Performanţă” şi
,,Progres”, al doilea fiind dedicat elevilor cu rezultate mai modeste, în care
ar fi fost evidenţiaţi pentru propriul progres şi aceştia din urmă.
Nu pot să nu amintesc şi recenta
eroare făcută de minister când se declara că există concursuri şcolare gratuite
organizate de minister pentru fiecare clasă. Cine l-o fi dezinformat pe domnul
ministru? Este fals: la clasele primare nu există în nicio clasă niciun concurs
organizat gratuit de minister nici la matematică, nici limba română, nici
istorie, nici geografie, nici muzică, nici sport, nici educaţie plastică.
Există un singură olimpiadă la ciclul primar: cea la educaţie civică. Poate
singura disciplină de la ciclul primar unde putea de fapt să lipsească fiind
cam pretenţioasă pentru această vârstă.
Mai amintesc că toate concursurile
şcolare şi toate auxiliarele (de până acum) au avut avizul ministerului.
Sper să apucăm să prezentăm soluţiile
noastre ministerului încât acţiunile acestuia să nu pară a fi împotriva cărţii
şi învăţării. Până acum aşa mi-au părut aceste măsuri ca unuia care sunt partizan
al efortului intelectual susţinut.
Aştept să ne fie luate în seamă
propunerile prin care piaţa auxiliarelor poate cerne din cele câteva mii de
titluri doar câteva titluri care să ajungă să fie aproape perfecte şi cu
preţuri accesibile. Acest lucru ar fi posibil doar dacă nu am fi captivi
auxiliarelor aferente fiecărui manual.
Suntem captivi de auxiliarele
aferente fiecărui manual fiindcă manualele nu au aceeaşi ordine a
conţinuturilor. Nu putem folosi cutare culegere fiindcă nu are aceeaşi ordine a
conţinuturilor din manualul de la clasă. O ordine unică a tratării
conţinuturilor în toate manualele poate fi uşor impusă de minister în caietul
de sarcini fiindcă el plăteşte, el comandă . Abia atunci ar exista o competiţie
reală între auxiliare fiindcă aş putea folosi la clasă orice auxiliar, de la
orice editură şi nu doar auxiliarul de la editura de la care avem manualul.
Mai aştept să aud intelectuali şi
miniştri care din când în când să apară pe ecran şi să spună tinerilor să
înveţe mult, mult, să exerseze mult pe culegeri de probleme, să citească pe
rupte, să încerce să ştie mai multe, să fie mai buni, să fie competitivi
(spiritul de competiţie dezvoltându-se şi prin concursuri şcolare).
Până atunci s-a ajuns să învăţăm pe
ascuns, să exersăm în clandestinitate, să pitim culegerile de probleme şi
auxiliarele ca să nu ne ia careva la ochi cum că am fi mână în mână cu duşmanul
de clasă –editurile. Când vine inspecţia vom avea o foaie albă în faţă pe care
elevii vor scrie după dictarea noastră cam o problemă pe oră şi vom mai rezolva
şi a doua problemă, cea din manual, doar dacă ne mai rămâne ceva timp. Suntem
în ciclul primar şi până scriem textul problemei trece ora înainte să începem
rezolvarea ei.
Vor zice unii să multiplicăm fişe cu
probleme. Nu voi risca fiindcă la un calcul aş ieşi mai scump şi s-ar zice să
sunt mână în mână cu furnizorii de hârtie şi copiatoare. Poate vom avea voie
totuşi la calcule pe nisip, poate pe tablete electronice sau mai sigur pe
tăbliţe de lemn fiindcă sunt refolosibile.
Doar bunul Dumnezeu mai ştie ce vom
face, dar se pare că nici pe El nu mai avem voie să-l invocăm în şcoală fără
posibile consecinţe...
VIOREL DOLHA, AGIRo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu