Noapte albastră
Ochii tăi măslinii
Mângâie sufletul meu.
Fiecare clipă
Emană speranţă –
O lacrimă ascunsă
Din inima mea.
Gândul
Mă apropie de stele
Te aştept – Sunt Astra
selenară
A nopţii albastre...
In memoriam
Un stih încarcerat
macină sufletul meu.
O amintire ai rămas,
o lacrimă,
un volum de poezii
din Labirintul Iubirii.
Am atins cerul
alături de tine.
Azi, ating pământul,
îţi mângâi mormântul,
mi-e frig!
E ger în inima mea
prietene...
Lacrima nopţii
În noaptea asta,
ochii tăi albaştri
strălucesc în inima mea.
Icar am ajuns
nu mai pot zbura
să te sărut:
atunci când dormi.
Off!
Mi-am pierdut
titanica speranţă
Ne desparte
Universul ce plânge
cu lacrimile nopţii
ce cad –
pe faţa mea...
Melancolie
Sângerează Luna
bate-un vânt albastru
scrum de stele pică
alunecă-n tăcere.
E noapte –
solitar
cuget la tine
în tenebroasa
linişte eternă
unde
glasul tău încarcă
sufletul meu gol...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu