Salut Trecut – Tentativa esuata de asasinare a reginei Victoria

Intr-o zi de 2 martie, in 1882, Regina Victoria scapa nevatamata dupa o noua tentativa de asasinat, a saptea. Suverana a Regatului Unit incepand cu 20 iunie 1837 si, de la 1 mai 1876, prima imparateasa a Indiei, Victoria a ramas pe tronul Marii Britanii 63 de ani, una dintre cele mai lungi domnii ale vreunui suveran european in istoria moderna, dand numele sau unei intregi epoci. Perioada victoriana a reprezentat apogeul Revolutiei industriale si a fost marcata de puternica expansiune a Imperiului Britanic, care a devenit principala putere a lumii, dominand un sfert din suprafata planetei. La cateva luni dupa casatoria sa cu printul Albert, in 1840, in timp ce era insarcinata cu primul sau copil, regina a fost tinta primei tentative de asasinat. Autorul, un tanar de 18 ani pe nume Edward Oxford, a tras de doua ori spre ea, cu un revolver. Din fericire, gloantele nu si-au atins tinta. El a fost judecat pentru inalta tradare, dar a fost achitat pe motive de nebunie. Edward Oxford a declarat la proces ca isi dorea sa devina celebru. In 1942, Regina Victoria a fost tinta a doua atentate, comise la numai o luna distanta. In 1949, un irlandez a tras asupra trasurii regale, dar pistolul sau, dupa cum s-a constatat ulterior, era incarcat numai cu praf de pusca. Cel mai grav atentat, comis in 1850, pe cand regina isi vizita unchiul, pe Adolphus, duce de Cambridge, a fost comis de un ofiter din regimentul 10 de husari, Robert Pate, care a lovit-o pe Victoria cu bastonul sau. Sangerand, suverana si-a pastrat totusi cumpatul si a participat chiar la o premiera teatrala, in aceeasi seara, desi va ramane cu o cicatrice urata la gat toata viata. Urmatoarele tentative au avut loc in 1872 si 1882, iar ultima in 1887, in ziua in care Marea Britanie sarbatorea 50 de ani de domnie a Reginei Victoria. Ultima tentativa, pusa la cale de o grupare irlandeza, presupunea aruncarea in aer a Abatiei Westminster in timp ce Regina si 50 de capete incoronate din intreaga lume participau la o slujba de multumire.

                                                                         Iuliu Ionuţ DRAGOŞ