Ce-ar dori acest Apus?

                                                                                     de Gheorghe PÂRJA

M-am obișnuit să nu dau crezare știrilor de staniol, nici comentariilor de mucava. Am învățat să-mi aleg surse credibile, autori documentați. Așa pot să ofer variante plauzibile ale lumii în care trăim. Un reper, de acest gen, este profesorul Dan Dungaciu, expert în politică externă. Am avut șansa să-l ascult la câteva conferințe la Săliștea de Sus, apoi să-i stau în preajmă pentru explicații și detalii. Pandemia este prielnică pentru a se furișa chestiuni importante, care ne privesc, și nu pot fi văzute tocmai de acest virus nevăzut. Recent, profesorul a tras un semnal de alarmă față de purtarea sfidătoare a ministrului ungar de externe. După ce toți conducătorii Ungariei s-au imunizat cu vaccin din Est, au lansat ideea că în Apus totul este relativ. Că salvarea vine de la Răsărit. Nu numai din pricina vaccinului. Ministrul de externe al Ungariei este extrem de activ și de consecvent. Și independent față de Bruxelles. Este o opțiune a lor. Dar pe noi ne interesează relațiile cu România. Mai ales că suntem în aceeași Alianță și în aceeași Uniune.

Trei sunt direcțiile evocate de profesorul Dungaciu. În primul rând este Planul de investiții ungurești în Transilvania (Planul Kos Karoly). În care se citește disprețul față de România. Ideea de stat român nu figurează nicăieri în document. Este ignorată ostentativ actuala organizare administrativ-teritorială a țării noastre. În schimb, zone ca Partium și Ținutul Secuiesc sunt abundent invocate în document. Cel al cărui nume îl poartă Planul, după Diktatul de la Viena, a fost decorat de Amiralul Horty Miklos. Evident, Planul este un proiect unilateral. Ironic și sfidător. A doua direcție ține de continuarea unor linii tradiționale ale diplomației maghiare. Respectiv interesul sistematic, și deloc inocent, pentru Republica Moldova. Budapesta a avut, imediat după integrarea acesteia în Uniunea Europeană, ca prioritate a politicii sale, de a ocupa pârghii europene în legătură cu Republica Moldova și regiunea transnistreană. Având și sprijinul tacit al Federației Ruse.
Ministrul de externe, Peter Szijjarto (foto), a dus la apogeu această politică. Anul trecut a făcut patru vizite peste Prut. Tocmai când relațiile dintre Chișinău și București se răciseră. Experți maghiari activează în ministerele Finanțelor și Agriculturii. Marile companii maghiare investesc în Republica Moldova. O bancă maghiară este lider al pieței bancare locale. Cea mai mare companie farmaceutică maghiară, Richter, a deschis un lanț de farmacii. Și multe altele, după regula economiei de piață. Guvernul maghiar a susținut la nivel european guvernul Dodon-Chicu. Dodon l-a decorat pe activul ministru din vecini cu cea mai înaltă distincție a republicii. Expertul nostru detectează a treia direcție, și cea mai gravă. Este vorba despre declarația lui Peter Szijarto care se referă la „incongruența dintre granițele statului maghiar și națiunea maghiară”, ca una dintre „principalele probleme de securitate ale Budapestei.” Pe înțelesul tuturor, incongruență se traduce prin: nepotrivire, neconcordanță, dezacord.
O afirmație care reprezintă viziunea politică a ministrului, spusă în fața Comisiei de securitate națională a Parlamentului Ungariei. Unde a făcut și afirmația că se vor schimbări „spre o nouă ordine mondială.” Este ușor de înțeles ce înțelege, ministrul din vecini, prin nepotrivirea dintre granițele statului ungar și națiunea maghiară, aspect sugerat Comisiei de Securitate Națională. Cu alte cuvinte, principala amenințare, pentru el, este modul în care sunt desenate hărțile a două state NATO: România și Slovacia. Deputații de la Budapesta sunt îngrijorați că în Parlamentul României a intrat o formațiune clasificată ca antimaghiară. S-a cerut desființarea ei. Așa se gândește în lumea politică din țara vecină, de la Apus. Nu este vorba despre o scăpare, ci despre o sfidare.
Pe această temă, având ca ecran pandemia, nu am constatat nici o reacție din partea oficialilor români. Din lipsă de memorie sau ignoranță instituțională. Din lașitate sau frica de a-și asuma un răspuns pe măsura afrontului dinspre Apus? Oricare ar fi răspunsul, e grav și vinovat că se vorbește despre lipsa de suveranitate a României asupra Transilvaniei. Cam exagerat, dar se vorbește. Ce-ar dori acest Apus? Săptămâna trecută, au avut loc la Budapesta discuții în cadrul Comisiei mixte economice interguvernamentale. Până acum nu știm ce s-a discutat acolo. Mulțumesc profesorului Dungaciu pentru documentarul pus la dispoziția cititorilor.
P.S. Cum am mai spus-o: textele mele nu poartă nici un mesaj politic, nici vreun gând incongruent față de popoarele vecine, sau apropiate, ci se referă doar la politica liderilor. Cu ungurii și cu rușii, oriunde s-ar afla, am cea mai bună congruență. Dar, vorba prozatorului Nicolae Breban, băimărean prin naștere: „În clipa în care țara mea intră în primejdie, eu devin român.”