de Viorica Pârja
Personal, văd curajul ca fiind un grăunte de nebunie; avem
nevoie de acea nebunie, dar îmbinată cu acțiune responsabilă. Fără acțiune nu
poți spune că ai curaj; or, întotdeauna se spune că acțiunea vindecă frica și
de fapt așa căpătăm curaj. Întotdeauna acționând, deja ni se confirmă anumite
calități ale noastre, deja începem să ne conturăm acea imagine de sine care
constituie practic baza fundamentului.
Curajul este benefic, dar are și riscuri. Trebuie să știi
până unde să mergi și nu întotdeauna cei curajoși sunt și cei câștigători. E
mult mai bine, însă, „să te irosești, decât să ruginești”. Până la urmă fiecare
acțiune pe care o facem nu e nici întâmplătoare și nici nu ne dăunează. Învățăm
ceva, cu o singură condiție: să reflectăm și asupra a ceea ce tocmai am făcut.
John Maxwell spune că „nu experiența este cel mai bun profesor”, deci nu doar să acționăm și să zicem că am obținut niște rezultate extraordinare în cunoaştere, ci experiența evaluată e cel mai bun profesor. E indicat ca de fiecare dată, după fiecare experiență pe care am avut-o, să ne evaluăm, să vedem ce am făcut bine, ce am făcut mai puțin bine, unde anume am fi putut să îmbunătățim ceva și data viitoare să știm exact ce avem de făcut. Lecții de învățat!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu