RECENZIE. ÎNTÂLNIRI CU DUMNEZEU de VASILE HATOS

 

VASILE HATOS

ÎNTÂLNIRI CU DUMNEZEU

(semnal editorial; autor Vasile Bele)

 

La poarta sufletului meu

Mă întâlnesc cu Dumnezeu,

Bate încet, vrea să intre,

Cu mântuirea să m-alinte.

Îl poftesc să intre-n mine,

Să-i simt puterile divine,

Căci vine-ncet, iar focul Său

Îmi purifică sufletul de rău

Și-l simt cum intră-ncet în mine

Ca să-mi aducă numai bine,

când este pe aproape,

În fiecare noapte,

Înaripat cum zboară

În lumea de odinioară ...

Mor, îl văd, trăiesc, reînvii,

Căci adevărul ne face vii.

Amintirea mea de demult

Îl simt și-adesea îl ascult

Îmi spune multe și-l privesc,

Mă-ncântă glasu-i îngeresc,

În fluctuații de lumini

Și de materii care vin,

De energii care mi-aduc

Și-mi spun că timpul l-am pierdut,

Că tot ce va urma să vină

E inspirație divină ...

Și-mi spune-așa, necontenit,

Că visul mi s-a împlinit,

Sufletul mi-e mântuit,

Adevărul l-am aflat

Umblând cu sufletul curat!

Poemul, se numește Întâlnirea cu Dumnezeu (p. 9-10), din volumul Întâlniri cu Dumnezeu. Poezii 1995-2020, România-Italia, apărut la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2021, p. 152, ISBN 978-606-730-811-2, cu o prefață numită Despre dialoguri celeste și Întâlniri cu Dumnezeu, semnată de dr. Victor Constantin Măruțoiu.

Deși am fost invitat la lansarea acestui volum, conjunctura nu mi-a permis acest lucru, fiind antrenat în acel sfârșit de săptămână, cu alte activități culturale, la care nu puteam absenta nicicum. Îți mulțumesc drag prieten (și tiz) Vasile Hatos pentru frumoasa invitație și-ți mai mulțumesc pentru că nu m-ai uitat, trimițându-mi, (sincer nici nu mă așteptam) volumul pe un prieten comun, căruia i se cuvine a-i mulțumi. Volumul l-am primit „cu dedicație și iscălitură”, așa cum îmi place să mă laud la cei care știu cât sunt de modest. Prefața, poeziile și un scurt CV-u - aceasta este concepția/construcția acestui volum.

Citind, pe sărite, din volum, ajung să mă „întâlnesc” și cu poemul Cred (p. 95-96), din care redau o frântură:

Cred în visul oricărui om

De-a-și câștiga singur fericirea

Prin puterea voinței.

Cred în limbajul naturii

Că legile universale

Sunt și legile omului.

Binele, adevărul, credința

Sunt lucruri impuse nouă de conștiință.

Cred că adevărata fericire

Nu vine din afară, ci dinlăuntru.

Pășind pe pajiști pure,

Unde gândurile se-mbină cu credință,

Te întâlnești cu adevărul și cu tine însuți.

Cred în puterea iubirii

De-a dăinui veșnic cu gândurile în Paradis!

Cred în dăruirea omului

De-a face sacrificii pentru a intra

În sfera libertăților interioare,

Acolo unde visul devine realitate,

Dând putere credinței

De-a mișc universul omului!

Cred în fericirea omenirii.

Cred că lupta contra răului

Trebuie dusă până la sfârșit.

Îmi place! Mă simt în această conjugare a verbului „a crede”. Minunat. Ideea de a te întoarce „în copilărie”, o iubesc. Aș da orice dacă s-ar putea acest lucru. Ce minunat e să fii copil. Dar suntem! Există o vorbă românească cum că „ești copil atâta timp cât îți mai trăiesc părinții ... cel puțin unul”. Da. Nu combat sintagma. Nu asta este ideea. Un copil este curat, pur, sincer - calități pe care azi le întâlnim din ce în ce mai rar. Câtă bucurie să simți copilul din tine că nu este „încătușat de voinți și dorinți!”. Ești liber de tine. Ești liber cu tine. Libertatea înțeleasă ca o binecuvântare. Superb poemul.

Revin, pentru câteva amănunte biografice, necesare. Cine este Vasile Hatos? Iată-l cum ni se prezintă, însuși autorul: „Scriu din anul 1983, dar unele poezii și poeme le aveam în minte încă din anul 1978! Nu am avut vreun maestru spiritual, doar suferința, setea de absolut, deoarece calea cunoașterii de sine este o cale a suferinței! «Cunoaște-te pe tine însuți!» și vei cunoaște nemurirea! Vreau să formez o Academie a Spiritului, o școală filozofică pur românească”.

Debutează literar în anul 2013, publicând în revista „Vatra veche”. Tot în acest an, 2013, debutează în literatura italiană, publicând în antologia Voci fiorentine. În volum personal, debutează în 2014, numindu-și-l Tainica simțire. De-a lungul timpului colaborează cu reviste de marcă, dintre care amintesc: „Nomen Artis - Dincolo de tăcere”, „Itaca”, „Memoria slovelor”, „Luceafărul din Vale”, „Mirajul Oltului” sau „Constelații diamantine”.

Publică în numeroase antologii în limba română și în limba italiană. Amintesc, doar câteva. Mierle într-un lan cu maci, Ochi de lumină, Ne cheamă cucul în zăvoi, Parfumul unei noi primăveri - Nuovo profumo di primavera. Un CV „întreg”, sau actualizat veți găsi în volumul Întâlniri cu Dumnezeu.

Ce mai merită notat este faptul că Vasile Hatos mai are în curs de pregătire pentru a fi publicate, câteva volume. Dorindu-i să-și vadă visul împlinit, notez: Destinul sincerității (roman), Contopirea omului cu Eternitatea, Adevărul adevărat despre existența omului (roman) sau Cartea durerii, Jurnal la lucru, Pe culmile fericirii. Repet, doar câteva din viitoarele volume. Doamne ajută!

Poate la următoarele lansări, dacă vom fi sănătoși, ne vom cunoaște și „față în față”. Succes deplin, drag prieten. Mă bucur pentru întreaga activitate literară, ce nu este deloc de neglijat. Văd în Vasile Hatos, un om complex - poezii, proză, jurnal, etc. Ce mai urmează? Doar Bunul Dumnezeu știe. Cert este că mă bucur de acest volum de versuri. Prin urmare am să mai răsfoiesc volumul. Unul de o sensibilitate și profunzime aparte. Un volum de versuri care transmite. Îmi place și admir curajul Dumitale, de a spune lucrurilor pe nume. De a nu ocoli realitățile (bune sau rele) din viața noastră. Întâi, mi-ați creat o curiozitate aparte, legată doar de titlul volumului - Întâlniri cu Dumnezeu. Frumos. Curajos. În condițiile în care mai știm, pe ici pe colo, pe unii sau pe alții, care crezând că dacă se ascund de Dumnezeu, nu sunt văzuți. Nimic mai greșit. Eu am întâlnit și astfel de oameni. Fricoși. Nedemni.

Prefațatorul acestui volum, dr. Victor Constantin Măruțoiu, notează următoarele: „Poezia, în sine, este și rugăciune, medicament și har. ea transfigurează chipul omenesc spre datul celest al asemănării după slava Creatorului. În această linie de gândire se situează și volumul de versuri Întâlniri cu Dumnezeu semnat de Vasile Hatos, care accentuează imanența transcendentului în cotidianul lumesc de astăzi. Această prezență ascunsă și harică este atât benefică, dar, mai ales, folositoare. Ea nu invadează arealul nostru, ci așteaptă la marginea existenței, sperând la deschiderea care să-i ofere șansa de a ne pătrunde sufletul cu Lumina Neînserată a Celui ce Este și va Fi”, (p. 5-6).

În spatele casei, o fereastră deschisă,

Cu sufletul vreau să zbor prin văzduh,

Să caut binețea ce intră în case,

Să cercetez o parte a Timpului mea,

Urcând, coborând în imensitate ...

Răspunsuri îmi vin din văzduh,

Dialogând cu vântul,

Cadențe-mi cutreieră gândul

Căutând o lume plină de duh,

din poemul Meditație, (p. 11).

...........

Dimineața, pașii purtați prin rouă

ascultă cum BAT CLOPOTELE ...

doar curcubeul este treaz.

Adună într-un buchet SPERANȚA și RUGĂCIUNEA

gândindu-se la valsul bobului de dor

își zice cu voce blândă:

„AM ÎNCEPUT SĂ ÎNVĂȚ A MURI!” ...

Ecoul unui zbor de vânt, ascultă pictura

vioara greierelui îngână și ea:

,,CE-MI TREBUIE PENTRU A ÎNVĂȚA SĂ SUFĂR ...”

am rupt o rază de stea din cununa cerului

care-mi repeta: „TRĂIEȘTE-ȚI CLIPA!”

în timp ce în fața ochilor se derula IMAGINEA VIEȚII

CERȘETORUL a deschis poarta pentru a intra adierea

alături de umbra unui zbor ...

DACĂ se va trezi visul vom culege CLIPELE

și vom rosti împreună SĂ NE IERTĂM,

nu credeam că voi ajunge să TRĂIESC din amintiri

dar cred în DESTIN - acesta tace și face

am îmbrăcat CHIPUL PĂDURII cu prea mult verde

am adunat SUFERINȚA într-un colț de liniște

crezând că această îmi este SOARTA

SUNT NOPȚI ...

CÂND PLÂNG, ADESEORI trezit de lumea reală

așa AM ÎNVĂȚAT păcatul ... mărturisindu-l ...

m-am trezit vorbind

rosteam fără să mă audă cineva TREC ANII ... da! TREC ANII

trecem și noi ...

AM BĂTUT LA POARTA SUFLETULUI MEU ...

am adunat CLIPE DIVINE

și le-am legat cu sinceritate.

Mi-am visat VIAȚA ȘI MOARTEA,

la ce pot să mă mai GÂNDESC?

iar ecoul mă legăna

foșnetul de vânt îmi dădea putere

azi

MĂ SCALD ÎN SENTIMENTE pentru că

ASEARĂ M-AM ÎNTÂLNIT CU DUMNEZEU ...

mi-a mai iertat un păcat

CRED

visam CĂUTĂRI,

mă strigau dintr-un ecou

ÎN LUNGUL DRUM ANEVOIOS spre poarta sărutului

mă alintau CLIPELE DURERII

FRICA de ieri și MOARTEA dintre veacuri

îmi scriau pe cer

așa mi-am dat seama că azi

ZBOR SPRE INIFINIT ...

visarea împreună cu RĂBDAREA

mă acopereau cu miros de mir

cu limpezimea unui izvor de lacrimi

azi

sunt singur! Mi s-au dus la culcare muzele

da! STAU SINGUR pentru că

TRĂIND ÎN VIS simt ELIBERAREA

curcubeul visarea și roua

gândul bun mirul și izvorul

dimpreună

suntem în fața ușilor la

ÎNTÂLNIRI CU DUMNEZEU

(n.a. ce apare scris cu majuscule, sunt titlurile de poeme din volumul Întâlniri cu Dumnezeu, autor Vasile Hatos)

 

Hatos Vasile

Vă mulțumesc domnule Vasile Bele, pentru înțelegerea și descifrarea misterelor ce dăinuiesc în spiritul nostru. De fapt, cartea Întâlniri cu Dumnezeu face parte dintr-o triologie. Prima a fost Tainica simțire, a doua Întâlniri cu Dumnezeu și urmează a treia: Beatitudinea. Cartea este destul de complexă. În ea veți găsi experiențele mele metafizice. Nu este imaginație, ci o realitate tangibilă. Sunt revelațiile mele spirituale pe care le-am avut din adolescență și le am și acum.

 

Chiuzbaia, 19 septembrie 2021