de Dumitru Păcuraru
PSD are deja un proiect de lege în parlament prin
care, dacă se votează, preţurile vor fi plafonate. Aceasta este o problemă
reală.
O altă problemă reală: vaccinaţii vor să se vaccineze
toţi nevaccinaţii pentru a se stopa creşterea infectărilor. Nevaccinaţii, la
fel de încăpăţânaţi ca useriştii, nu se lasă lămuriţi de nimeni, iar guvernul,
din motive electorale, ezită să introducă vaccinarea obligatorie.
Toate partidele se agaţă de ceva. Fiecare partid are
câte o propunere de neacceptat pentru celelalte partide. Rezultatele obţinute
la alegerile parlamentare de anul trecut, în plină pandemie, au dat o
majoritate de dreapta. Coaliţia PNL-USR
PLUS-UDMR s-a şi realizat, însă alianţa s-a rupt din cauza demiterii a doi
miniştri USR de către Florin Cîţu, fără să se consulte cu partenerii de
guvernare.
Este un element de care face abstracţie şi primul
ministru şi preşedintele Iohannis, precum şi toţi susţinătorii lui Florin Cîţu, când analizează criza
guvernamentală.
Dacă se uită cauza ieşirii de la guvernare a USR,
partidul fără de care nu se poate realiza o majoritate a dreptei, cu greu se
poate ajunge la rezolvarea crizei.
În aceste circumstanţe vor urma o serie de
consultări la Cotroceni. Adevărul este că din cele cinci partide parlamentare,
doar două trebuie să ajungă la un consens: USR şi PNL. Soluţia, din perspectiva
USR, este simplă: pleacă Florin Cîţu şi majoritatea se reface urgent.
O altă problemă reală: din cauze greu de înţeles,
preşedintele Iohannis îl vrea neapărat prim ministru pe Florin Cîţu. De aici
apar o serie de întrebări. Dacă nu se vor găsi răspunsuri, se va specula la
infinit pe marginea întrebării: de ce Cîţu? PNL, echipa câştigătoare, spune că
Florin Cîţu trebuie să rămână prim ministru pentru că la congresul din 25
septembrie a câştigat preşedinţia PNL.
O altă problemă reală: datorită modului în care a
fost organizat congresul, fostul preşedinte al PNL acuză „echipa câştigătoare” că s-au măsluit
alegerile. Prin urmare Ludovic Orban se crede îndrituit să rupă o aripă din PNL
şi să refacă adevăratul partid liberal. Vinovatul ar fi Florin Cîţu, acuzat că
nu respectă nici democraţia internă, nici tradiţia adevăratului PNL.
Aşadar, există o dispută cât se poate de reală între
partide, dar şi una în interiorul PNL. Deocamdată ignorată, competiţia dintre
gruparea Orban şi gruparea Cîţu, poate conduce la divizarea PNL.
Nu ar fi pentru prima oară. De 30 de ani încoace,
PNL se tot divizează şi se tot reface prin fuziuni care de care mai
spectaculoase.
Istoria alianţelor, istoria coaliţiilor partidelor
de dreapta, este spectaculoasă. Ultimii doi preşedinţi, Traian Băsescu şi Klaus
Iohannis, sunt produsele politice ale unor alianţe politice, dar tot ei sunt şi
cei care au contribuit la ruperea alianţelor în urma cărora au deveni
preşedinţi.
Cauza instabilităţii politice provocată de
formaţiunile de dreapta trebuie căutată la Cotroceni. Preşedintele uneşte, dar
tot preşedintele dezbină. Ludovic Orban este ultima victimă a amestecului
preşedintelui ţării în treburile interne ale unui partid.
Dacă se merge pe acest fir, se ajunge la concluzia
că nu USR este vinovat de criza guvernamentală, ci preşedintele Iohannis.
Gruparea Ludovic Orban a lansat acest scenariu, el fiind preluat de toate
partidele din opoziţie, de toată mass media, dar şi de populaţie.
AUR, un partid destul de viclean pentru vârsta lui
fragedă, a sesizat oportunitatea şi lansează o nouă provocare: suspendarea
preşedintelui Iohannis.
Încă un circ, spune preşedintele. Dar ce nu este
circ în viaţa politică? Scumpirile, de exemplu, dar mai ales criza pandemică,
nu ţin de secţiunea circ.
Din păcate, nicio criză nu poate fi rezolvată decât
de factorul politic. În momentul de faţă de două partide, PNL şi USR. Partide
care nu pot ajunge la un consens, aparent din cauza unei singure persoane, a
lui Florin Cîţu. Sau poate din cauza preşedintelui Iohannis?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu