SCRISOARE DESCHISĂ PENTRU COMUNITATE!!!

 

Subsemnata Mica Svab în calitate de cetățean al acestei țări dar și în calitate de jurnalist vă adresez VOUĂ concetățenilor mei această scrisoare.

În urma demersurilor mele privind concursul de la Spitalul Județean de Urgentă Dr. Constantin Opriș din Baia Mare, de pe un cont fals cineva scria “Ce interes aveți dumneavoastra în toată aceasta poveste?”

Ii răspund ferm și clar, indiferent cine se ascunde in spatele acelui CONT neasumat. Interesul meu este pentru binele comunității, pentru binele cetățeanului. Am sa va explic de ce. Pentru ca pur și simplu M-AM SĂTURAT!!!

M-am saturat ca de ani de zile sa suportam o batjocura care vine din partea clasei politice implicata in sistemul de sanatate. M-AM SATURAT cum multi dintre voi asistati neputinciosi sau plini de frica la tot ce se intampla in institutiile statului, spunand ca nu puteti face nimic iar daca vorbiti va pierdeti locul de munca.

Imi vin in minte urmatoarele intamplari pe care vi le impartasesc.

AM IN MINTE imaginea unui salon cu un pat de spital de unde unchiul meu in varsta de 26 de ani nu s-a mai intors. El s-a stins din viata din cauza unui ulcer. Eu aveam 6 ani si imi amintesc un tub negru ce il avea la gura si abia respira. Peste cativa ani am gasit o scrisoare in care explica felul in care corbii stau si asteapta bucatica de carne. Se referea la spaga. El s-a dus la Ceruri scrisoarea a ramas. Nu avea suficienți bani dar avea boala.

AM IN MINTE imaginea unui hol lung din spital, unde mergeam sa ii duc mancare mamei mele internata in spital, pentru ca hrana servita bolnavilor era sub orice critica. Aveam atunci 8 ani. Imi amintesc gandacii de bucatarie care urcau pe pereti iar eu priveam cu frica, ca nu cumva vreunul sa vina la mine.

AM IN MINTE imaginea salonului de la etajul 6 unde am fost internata acum 9 ani, insarcinata fiind, cand medicul sef de sectie ca un baron local a venit sa imi spuna cu o voce fermă că trebuie sa parasesc salonul, fiindca ii apartinea. Imi amintesc ca eram cu bagajul pregatit, cu ochii plini de lacrimi cand a venit directorul spitalului si mi-a spus ca saloanele nu sunt ale medicilor.

AM IN MINTE imaginea de la Urgente Pediatrie unde am ajuns cu fetita mea cand avea doar 6 luni, când doctorul de garda mi-a spus ca are rinofaringita acuta, cu toate ca nu era nici un semn de rosu in gat, decat febra iar ca mama, daca nu aveam suficienta determinare sa merg mai departe cu investigatiile medicale, alti doi medici minunati de pe sectie nu ar fi descoperit ca era vorba de o infectie urinara iar colegul lor daduse un tratament dupa ureche.

AM IN MINTE o alta imagine cand ajungand tot la urgente cu fetita asistentele se certau ca nu sunt suficiente termometre si au scos unul cu mercur, pentru a masura temperatura. Atunci mi-am zis ca e grav. Sistemul e putred de la radacini.

AM IN MINTE unei foste colege care fiind internata la Oncologie, la ultima sedinta de chimioterapie, dupa ce daduse medicului 200 lei a primit raspunsul ca "acum ar trebui sa fie fericita". A si fost. In doua saptamani a plecat la Ceruri.

AM IN MINTE cuvintele unei bune prietene care gravida fiind se lupta cu tantarii din salon iar eu umblam seara la ora 21 sa ii cumpar spray anti-insecte pentru ca spitalul nu are plase de tantari asa cum prevede regulamentul atunci cand o unitate spitaliceasca se acrediteaza.

AM IN MINTE imaginea acelei farfurii cu parizerul primit de gravida internata in spital in luna a cincea de sarcina si care plangea din cauza ca nu poate manca asa ceva.

AM IN MINTE nenumaratele stirgate disperate "stiti pe cineva la urgenta; stiti pe cineva la urgenta, pentru ca altii intra cu relatii iar eu stau aici pe un scaun de ore bune; ... stiti pe cineva la urgenta fiindca bunica mea este abia se tine pe picioare iar asistenta vorbeste intruna la telefon si mai mult a strigat la mine...." iar lista poate continua. Nu cunosteam pe nimeni la urgenta si nu am putut interveni fiindca mi s-a spus ca UPU este un compartiment separat si ei fac ce vor acolo.

AM IN MINTE imaginea prietenei mele care ajunsa cu fetita la medic i-a spus ca are probleme la picior si ca e posibil sa nu umble bine pe viitor, iar micuta este acum bine merci iar acea doamna doctor nu dorea decat sa ajunga sa opereze piciorul bebelusului.

AM IN MINTE imaginea asistentelor si a unor bolnavi si apartinatori, care in perioada schimbarii meniului, imi scriau in privat rugandu-ma sa nu le fac public numele, insirandu-mi zeci de nereguli care se intampla sub ochii lor in spital si rugandu-ma sa ma implic.

AM IN MINTE toate adresele pe care le-am adresat pe baza Legii 544/2001 si toate minciunile care mi s-au comunicat.

AM IN MINTE imaginea mesajelor primite de la pacientii nemultumiti ca trebuie sa achite 5 lei pentru a beneficia de programele TV in spital fara sa primeasca macar bon fiscal sau chitanta iar cercetand aceasta situatie, am aflat de fapt cat de usor datorita legilor existente sau a unor proiecte de modificare a actelor normative care stau in sertare uitate intentionat, unii se pot imbogati peste noapte iar factorii responsabili sa nu ia masuri, fiind tot o forma "legala" de evaziune fiscala.

AM IN MINTE si emailurile al carui continut faceau referire la spagile date pentru a ocupa un post in spital. De ce nu am spus nimic? Fiindca toti s-au complacut in situatie din cauza neincrederii in institutiile de control si a clasei politice, motiv pentru care nici nu au vrut sa dea declaratii.

AM IN MINTE discutia pe care am avut-o cu un prieten care ajuns la UPU Triaj, zilele acestea a ramas incremenit cum oamenii care abia puteau sta pe picioare se rezemau de peretii spitalului pentru ca nu exista scaune unde sa se aseze, pana sa le vina randul la consult.

AM IN MINTE mii de imagini si de reclamatii ale bolnavilor si apartinatorilor pentru care eu ca JURNALIST nu am putut face suficient in acest sistem INFECT pentru ca traim intr-o societate in care FRICA a cuprins aproape fiecare OM iar din aceasta cauza s-a ajuns aici.

AM IN MINTE din nou imaginea mamei mele care avea nevoie de o operație la genunchi. Puteam să apelez la toate pilele și relațiile de la Județean și oricum trebuia să dau șpagă, dar am ales să merg pe o cale normală și fără nici o relație, la unul din cei mai buni medici de la Spitalul Militar din Cluj. Am înscris-o telefonic la consultație, a fost pe lista de așteptare și mai apoi operată. Fără șpagă. Apoi am înțeles când am venit acasă de ce am putut. Pentru că acolo pe holuri scria mare pe afișe “În această unitate NU se primește mită”. Nici nu am vrut să fie operată la piciorul sănătos, cum pățise la spitalul băimărean o bătrânica de 85 de ani in urma cu 7 ani.

AM ÎN MINTE imaginea unui domn de la firma de pază care văzând că filmez pe holul spitalului a spus “e destul”. Am crezut că nu aud bine. L-am întrebat dacă vrea să mă scoată afară? Mi-a întors spatele și a plecat.

De asta AM ALES sa ma implic. Si poate alaturi de mine va implicati si voi fara TEAMA ca nu veti fi tratati bine în spital. Vorbiti si spuneti public ce vi se intampla. Atat de multe nereguli sunt in sistemul de sanatate si numai fiind spuse cu CURAJ pot fi rezolvate.

Din acest motiv am dorit un concurs TRANSPARENT. Din acest motiv am dorit sa fie presa in sala de examinare alaturi de observatori. Din acest motiv v-am prezentat public faptul ca din Comisia de examinare face parte si un membru care NU indeplineste cerintele din REGULAMENTUL de organizare si desfasurare a concursului.

Sunt mâhnită si pentru felul in care o parte a presei stă tacută si nu a scris nimic din cauza unor contracte care exista cu Consiliul Judetean. DA. E așa cum spunea colegul meu Dragos Hojda ieri in postarea sa de pe pagina de Facebook, presa trebuie sa supravietuiasca dar in acelasi timp "jurnalismul din Maramures trebuie sa aiba o directie, nu sa pluteasca in deriva si sa fie la latitudinea unora sau altora, in functie de interese..."

DA, ai dreptate mare si tu Cătălin Vischi in tot ce ai scris in articolul legat de concursul de la spital. In aceasta MOCIRLĂ este si presa, dar care trebuie sa se trezeasca prin implicarea si mai mult a comunitatii.

DA, recunosc si eu ca institutia media pe care o reprezint are un contract de prestari servicii cu Consiliul Judetean. Și tu ai Cătălin, aproape toți au. Mă refer la presa cea activă zi de zi. Aceste contracte au valori nesemnificative dar nici nu conteaza. 95 la sută din instituțiile media din judetul Maramures au contract cu CJ. Dar acele contracte sunt comerciale si nu trebuie sa aiba de-a face cu demersurile noastre ca jurnalisti. Acele contracte nu pot sa inchida gura nimanui cand in jur vedem plin de nereguli si abuzuri. Da Dragos, presa trebuie sa supravietuiasca si stim ca aproape toata presa locala functioneaza in sistem de autofinantare. Trăim din PUȚINELE contracte de publicitate existente, avem facturi de plătit ca să funcționăm, avem salarii de achitat. Suntem oameni și noi, unii angajați, alții angajatori. Dar COLOANA VERTEBRALA si DEMNITATEA trebuie pastrate. BANII nu fac totul pe acest pamant. OM cu OM ne-am nascut pe acest Pamant ca sa schimbam ceva in bine, sa ne implicam si este OBLIGATIA noastra ca facand parte din COMUNITATE sa vorbim. Asa se poate "trata" si sistemul de sanatate cu ajutorul nostru al tututor. Spitalul nu este proprietatea nici unui politician, spitalul este al OAMENILOR iar de noi toti depinde SCHIMBAREA.

Vreau ca generațiile care vin, copiii noștri și copiii copiilor noștri sa aibă in minte doar imaginea acelor medici, asistente, infirmiere, brancardieri ... care își fac datoria cu pasiune și fără interese, și credeti-ma exista; vreau ca noi toți să avem parte de servicii medicale de calitate și de spitale dotate corespunzător, sa poata apela oricine cu încredere la un manager atunci când este nemulțumit de sistemul de sănătate sau când vorbim si de un posibil caz de malpraxis. Cred că și voi, la fel ca mine vreți spitale ca AFARĂ!

Am criticat și PSD, și USR dar și PNL! Și voi spune lucrurilor pe nume atât cât voi putea. Când nu voi mai putea, mă voi apuca să cultiv roșii ... după cum spunea cineva, într-o discuție pe Facebook. Vă reamintesc! Și politicenii sunt oameni, au doar câte o gură, doi ochi, două mâini, dorm pe un singur pat... ar trebui să termine cu interesele. Știu că este o perioadă în care se alocă mulți bani pentru sistemul de sănătate. Dar nu uitați! Tot ce nu este obținut pe drept, așa și pleacă și mai mult, atrage în același timp multă ură, dezbinare, sărăcie, boală....mustrări de conștiință! Eu am spus ceea ce simt. Nimeni nu îmi poate lua dreptul de exprimarea opiniei. Atât ne-a rămas!

Doamne ajută!

P.S. VOI CE AVEȚI ÎN MINTE?

Autor: MICA SVAB