Cenaclul de la Hideaga

 

                                                                                     de Gheorghe Pârja

Sâmbăta de 23 octombrie, în monografia satului Hideaga, va figura ca o zi scrisă cu litere apăsate. A fost un moment de reînviere a spiritului cultural, de reverență pentru celebrul cor, format din oamenii satului, care a concertat și la Ateneul Român. O parte din gloria acestei formațiuni corale este legată de energia și priceperea profesorului, dirijorului, omului de neastâmpăr cultural, Ion Săcălean. De drag de corul căruia i-a lustruit faima, profesorul și-a fixat adresa la Hideaga. Aici, alături de distinsa doamnă doctor Ioana Mailatescu, au stârnit roditoare ispite culturale. Nu uit că în casa lor de la Hideaga, am stat alături de Conu Alecu Paleologu, de la care am deprins alchimia existenței, bunul-simț ca paradox, dar și politețea ca armă. Era vremea când se întemeia celebra Fundație Steinhardt. Așa, în firea distinsului om de cultură Ion Săcălean stă curajul aventurii.

Când lumea se tânguie de nefiresc, iată, domnul profesor ne-a convocat la o faptă cât se poate de firească. Adică întemeierea Cenaclului de la Hideaga, care poartă numele poetului, publicistului și omului politic Adrian Păunescu. Inițiatorul acestui generos proiect ne-a adresat trei întrebări: de ce un cenaclu la Hideaga? De ce Adrian Păunescu? De ce acum? Și posibile răspunsuri: Un cenaclu la Hideaga, tocmai pentru a pune în valoare energii latente ale satului, care își caută ieșirea în lume; dar pentru a cânta au nevoie de dirijor. Le era la îndemână. Se cerea continuat, și în altă dimensiune, spiritul corului, care mintenaș are secolul pe frunte. Satul românesc, deci și Hideaga, trece prin multe încercări de identitate, datorită noului flux al lumii. Dar, ca la maree, putem vorbi și de reflux. Depinde de poziția aștrilor. Așa și în cultură. Acest Cenaclu face parte tocmai din revenirea în realitatea unui sat din Maramureș a Cuvântului ziditor, dar și a Muzicii ispititoare.

De ce Adrian Păunescu? Deoarece în biografia celebrului bard, Hideaga este locul de care s-a legat prin fascinația corului. Căruia, la fața locului, i-a dăruit câteva strofe pentru un cântec celebru, pe care îl avea în repertoriu. Numele Cenaclului a fost motivat și de personalitatea poetului și omului de anvergură culturală, Adrian Păunescu. De ce acum? Tocmai pentru a oferi un gest firesc, necesar într-o lume prinsă în clește. Acolo, la Căminul cultural, o clădire nouă și mai puțin folosită, a revenit viața literară și muzicală, ca stare de spirit. Trebuie spus că formatul Cenaclului îmbină poezia cu muzica, armonia dragă mentorului. Și a fost întâlnirea de constituire. S-a citit Statutul și s-a ales președintele. Poetul Nicolae Scheianu, președinte, iar Lucia Dragoș, vicepreședinte.

Am remarcat o prezență generoasă, în termeni pandemici, în sala unde a avut loc întemeierea acestui act de cultură, de luat în seamă. În sală au fost scriitori, actori, critici literari, muzicieni, editori și intelectuali localnici și din zonă, interesați de eveniment. Am notat numele unora dintre ei: Delia Muntean, Claudiu Pintican, Viorica Pârja, Săluc Horvat, Vasile Morar, Ioan Dragoș, Florian Roatiș, Ștefan Herțeg, Gelu Dragoș, Alexandru Peterliceanu, Nicolae Scheianu, Toma Marchiș. Am regăsit în sală grupul folk Clasic, alături de Călin Ionce, l-am întâlnit pe tânărul Anand Sergiu Donca, reprezentant al Cenaclului „Tinerii Clasici,” cu o intervenție inspirată și matură. Alături de Ara Pintican, care l-a interpretat pentru prima dată pe Enescu la Hideaga, au venit și gândurile Gabrielei, care înviorează casa Săcălean. Tinerii sunt garanția că această manifestare poate fi un îndemn și o confirmare. Fiecare, în discursurile lor, a constatat că ideea de la Hideaga este o lumină pentru spiritul locului, cu extindere în Maramureș și în țară. Am remarcat și solidaritatea autorităților comunei Satulung, prin prezența domnului Călin Mureșan, din partea Primăriei, și a doamnei Ana Pogăcieș, consilier local. Iar doamna Stănica Prisăcariu, secretara Primăriei, s-a dovedit și o convingătoare interpretă a poeziei păunesciene. Nu uit a spune că Hideaga literară și muzicală din acest început a fost precedată de cenacluri la Satulung, prin Ioan Dragoș și Gelu Dragoș, dar și prin spiritul epic al prozatorului Ion Groșan, din Mogoșești. Care este în istoria literaturii române.

Ziua de sâmbătă, 23 octombrie, cred că are toate șansele să fie un început firesc și benefic pentru adunarea spiritului literar și muzical din Maramureș. Susțin acest demers. Sugerez conducerii Cenaclului și inițiatorului lui să avem întâlniri lunare, cu lecturi din scriitorii consacrați din Maramureș și atragerea spre lecturi publice a tinerilor care au nevoie de lansare și confirmare. Ne putem bucura de prezența unor scriitori de prestigiu ai literelor românești. Am fost emoționat de scrisoarea lui Rareș Donca, din Geneva, trimisă pe adresa întâlnirii de început din satul lui natal, citită adunării de tatăl lui, Adrian. Rareș Donca, om al teatrului, trăiește și gândește acum în Elveția. Se zbate pentru a apăra condiția artistului în pandemie. Rareș scrie din Geneva pe adresa Cenaclului: „Profesorul Săcălean, azi sătean cu acte, a mobilizat această comunitate în expresia ei colectivă cea mai prețioasă. E cea mai mare bucurie a acestui sat, l-a făcut mai primitor, l-a deschis spre lume și a adus lumea la el, l-a vindecat de răni.”

Foto: GDL