Planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din
târg şi nici nu se poate vinde pielea ursului din pădure. De asemenea, nu dai
pasărea din mână pentru cioara de pe gard. La fel de valabilă este, mai ales în
cazul politicienilor, zicala „dă-i, doamne, mintea românului de pe urmă”.
Ca nicăieri în altă parte, furiosul val 4 al pandemiei, a prins
România total nepregătită. Guvernul, când se anunţa pe toate canalele că se
apropie un nou val de Covid 19, făcea pregătiri pentru marea nuntă a PNL din 25
septembrie cu 5 000 de nuntaşi. La care, uitând să-şi pună masca pe faţă, a
participat şi preşedintele Klaus Iohannis. Nici acum nu se ştie de ce era atât
de importantă pentru PNL schimbarea lui Ludovic Orban cu Florin Cîţu. Poate se
va afla mai târziu, dar pe cine va mai interesa?
Până la urmă fiecare partid este judecat după modul în care a
guvernat ţara, când s-a aflat la putere. Ce probleme interne a avut, ce jocuri
de putere şi influenţă se duc în interior, nu contează decât ca picanterii bune
să distreze publicul.
Aşadar, după o serie de întâmplări, provocate deopotrivă de PNL
şi USR, poate cu girul preşedintelui Iohannis, ţara a fost aruncată într-o
criză politică, agravată, desigur, de criza pandemică.
Mii de infectări avem, morţi avem ca într-un război, nu avem
guvern. Nu avem nici suficiente paturi la ATI, nici medicamente anti-Covid. Nu
avem nici suficiente cadre medicale, dar iată că avem prea multe partide. Mai
precis, în parlament, avem cinci partide. Unul, PNL, pretinde că i se cuvine
guvernarea.
Altul, PSD, pretinde că fiind mai mare, s-ar fi cuvenit să ocupe
poziţia de principal partid de guvernare. Mai avem un partid mai mic, USR, care
se comportă ca şi cum ar fi un partid mare.
Trecem peste AUR pentru că nu ştim ce hram poartă, şi ajungem la
UDMR. Un partid constant la puţin peste 5%, dar fidel până la capăt partidului
care-l invită să participe la guvernare.
Toate aceste partide nu fac un guvern de capul lor, în funcţie
de numărul de voturi obţinute la alegerile parlamentare.
Constituţia îi conferă preşedintelui dreptul de a desemna primul ministru.
Odată desemnat, primul ministru are datoria de a-şi face o echipă, de a propune
un program de guvernare şi, la final, are dificila sarcină de a-şi asigura o majoritate
parlamentară care să-i voteze guvernul.
Aici este problema. Nu se poate asigura o majoritate
parlamentară. PNL nu vrea să-i ofere PSD-ului câteva portofolii, USR nu vrea la
guvernare cu Florin Cîţu, preşedintele nu vrea să desemneze un prim ministru
din PSD, iar PSD, dacă ar propune un prim ministru, nu şi-ar putea asigura o
majoritate în parlament.
Pentru că PNL şi USR nu vor să guverneze cu PSD din cauza
modului în care s-a comportat când era la guvernare.
O situaţie politică mai complicată decât nodul gordian. Pe care, neputându-l
dezlega, Alexandru Macedon l-a tăiat cu sabia. Joacă preşedintele Klaus
Iohannis, acum, rolul lui Alexandru Macedon? Ultimele sondaje îl creditează cu
o încredere din partea populaţiei foarte, foarte redusă. Doar vreo 25% din
populaţie au încredere în preşedinte. Pentru a-şi recăpăta credibilitatea,
preşedintele trebuie să facă un gest de uriaş, de vrăjitor: să scoată ţara
deopotrivă din criza politică şi din criza pandemică.
Soluţiile nu sunt nici în mâinile lui Florin Cîţu, nici în mâinile lui Marcel
Ciolacu sau ale lui Dacian Cioloş. Soluţia, mai mult sau mai puţin miraculoasă,
cheia problemei, o deţine doar Klaus Iohannis.
Nicolae Ciucă mai are la dispoziţie trei zile până trebuie să
prezinte o majoritate parlamentară care să-i voteze echipa guvernamentală şi
programul de guvernare. Se spunea că Florin Cîţu l-a sabotat pe primul ministru
desemnat.
Preşedintele Iohannis i-a convocat la Cotroceni. Ce ordin le-a dat? Vom vedea
în următoarele zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu